Arii de veche locuire si cultura in Africa

Rolul fenicienilor in evolutia

Fenicienii, popor semit, au disparut, dar culturala a Africii
despre ei se studiaza si se fac cercetari si
astazi. La inceputul sec. VI î.e.n., faraonul
Nechao a platit pentru o expeditie feniciana în Prezenta fenicienilor este
jurul Africii cu circa doua milenii înainte de Vasco marcata prin scrierile vechi
da Gama. existente astazi in Muzeele
din tarile africane, in special
Faraonul Nechao II, din sec. VI î.e.n. s-a cele nordice. Ei sunt
amestecat în luptele dintre iudei si babilonieni, mentionati ca in jurul anului
oferind adapost iudeilor. În anul 1870, un 600 î.Hr., egiptenii ii plăteau
explorator a descoperit în Rhodezia, pe fluviul pe fenicieni ca să exploreze
Zambezi, bogate zacaminte de aur, dar se pare Africa de vest
ca fenicienii si evreii antici au ajuns acolo. În
Africa de Sud a fost descoperita o populatie
asemanatoare semitilor, care se ocupa cu
mestesugul, negustoria, dar nu era În Cartagina ei făceau
monoteista. schimburi de mărfuri cu
În Madagascar, în schimb, au fost gasiti localnicii africani,
negri care afirmau ca fac parte din tribul Zafi cumpărând fildeş preţios,
Ibrahim (fiii lui Abraham), cu o vechime de piei de animale şi lemn.
2600-2700 de ani (conform istoricilor).
 Arii de veche locuire in Africa

Cartagina - a fost fondată de către

comercianţii fenicieni conform
legendei, de prinţesa Dido. Oraşul
era alimentat cu apă printr-un
apeduct lung de 132 km, construit
între anii 120-131 e.n

Amplasamentul sitului
arheologic Cartagina din
Tunisia
Mohammédia (Apeductul roman Djebel-Cartagina )
Mohammédia (Apeductul roman Djebel-Cartagina )
Conflictele permanente pe care le-a avut cu diversele colonii
greceşti în secolele al V-lea şi al IV-lea î.Hr. nu i-au împiedicat
ascensiunea. În această perioadă, Cartagina a fost supusă
unei puternice influenţe culturale greceşti, dar rămâne
permanent aliată cu etruscii. Influenta greaca si
etrusca in cultura
africana

Incepand cu anul 264

i.Hr.Cartagina s-a
confruntat cu Imperiul
Roman intr-o serie de
lupte violente cunoscute
sub numele de
razboaiele punice.
În secolul al II-lea î.Hr. oraşul număra mai mult de 300.000 de locuitori şi era
după Roma, Alexandria si Antiohia al patrulea oraş al Imperiului roman.

Cartagina a fost centrul creştinismului primar în nordul Africii chiar de la sfârşitul

secolului al II-lea exista în Cartagina o mare comunitate creştină.

Basilica Damous El Karita – este

cel mai mare lacas de cult crestin
din Cartagina. Sapaturile au oferit
fragmente de inscriptii, sarcofage
si mai ales doua importante
basoreliefuri din marmura, unul
reprezentand “Nasterea lui Isus
anuntata pastorilor”, iar celalalt
“Adoratia Magilor”, ambele
pastrate la Muzeul Cartaginei.
Cartagina in perioada romana
Influenta
romana in
cultura africana

Cartagina (Teatrul roman)

Cartagina (Termele lui
Antoninus Pius, 146-162 d.C.)
 Egiptul si lumea lui

Lumea Egiptului antic este atât de diferită, atât de aparte de toate

celelalte din Europa şi din Orient, încât lasă o amintire de neuitat prin
intensitatea strălucitoare a imaginilor.

Egiptenii sunt singurul popor din lume a caror

credinţa în puterea magică a aurului s-a concretizat
în lumea materială. Numai astfel putem înţelege pe
deplin importanţa aurului sub forma podoabelor care
erau înmormantate odata cu ei: aurul nu era doar un
metal sfânt, dar avea şi menirea să împodobească
şi să umple cu forţa magică. Înzestrarea
mormântului cu aurul strălucitor al sarcofagului,
mobilierului şi al podoabelor garanta nemurirea,
deoarece erau din materia soarelui.
Egipt, cea mai veche civilizaţie, cu peste 7.000 de ani vechime, cu o cultură şi artă
impresionantă, a suscitat dintotdeauna un viu interes datorită remarcabilei
moşteniri istorice lăsate de civilizaţiile faraonice, greceşti, romane şi islamice,
făcând din Egipt o ţară unicat pe harta turismului internaţional, aici aflându-se una
dintre cele 7 minuni ale lumii, singura care a mai rămas, de altfel, Marea Piramidă
a lui Keops.

Autoritatea Egipteană de Turism a identificat 8 categorii de atracţii cultural -

turistice şi tipuri de turism :
- Egiptul faraonic
- Egiptul Greco-Roman
- Egiptul Islamic
- Muzee
- Safari
- Conferinţe
- Oaze
- Egiptul modern
 Cuvântul 'mastaba' provine din
MASTABA- prima forma de limba arabă, unde înseamnă
manifestare culturala a 'bancă'. Nu ştim cum le numeau
monumentelor funerare vechii egipteni. Ridicate din
cărămizi de lut şi, uneori, din
Piramidele piatră, aceste movile uriaşe
au evoluat acopereau încăperile mortuare
din care erau săpate adânc în
mormintele pământ şi unde se ajungea printr-
mastaba şi un puţ foarte lung.
se pare că
prima
piramidă în
trepte,
monumentul
a fost iniţial
un
“mastaba”
în jurul
căruia s-au
aşezat
lespezi
pătrate tot
mai mici.
 TEMPLE
EGIPTENE

Templul Luxor –
Construit de
Imhotep al III-lea şi
Ramses al II-lea.

Templul memorial al lui Ramses al II-

lea – Construcţia principală dedicată
cultului funerar
Abu Simbel – Complex
format din două temple de
piatră din sudul Egiptului, pe
malul vestic al Nilului.
 Tipuri de temple

Templele pe care egiptologii

le numesc 'palatele zeilor' se
apropie de ceea ce
înţelegem noi printr-un lăcaş
de închinăciune.

Acestea erau temple importante, dedicate unei

singure zeităţi sau mai multora, dar şi temple
mortuare, închinate unui faraon mort (şi devenit
zeu).
 Arta medicala si prima
mumificare La inceputul lunii ianuarie 1998 a avut loc
scanarea mumiei faraonului Tutankhamon
cu ajutorul unui computer tomograf
foarte performant. S-a presupus ca mumia
a fost degradata atunci cand
descoperitorii sai i-au indepartat
bijuteriile de pe corp. In afara de
Tutankhamon, oamenii de stiinta
examineaza multe alte mumii din Valea
Regilor.

Isis îl cheamă în ajutor pe Anubis

zeul cu cap negru (culoare ce
simboliza renaşterea). Cu răbdare
acesta adună la un loc membrele, le
freacă cu ulei, le înfăşoară în bucăţi
de pânză, confecţionând prima
mumie.
SECRETELE PIRAMIDELOR

Cum se construiau Egiptenii antici au fost nişte arhitecţi deosebiţi, având

în vedere că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare
monument de piatră de pe terra, şi singura minune a
lumii antice păstrate până azi - Piramida lui Kheops.

Pentru ce se construiau

Cel mai puternic zeu era Ra,

zeul soare. Egiptenii credeau
că forma pe care o are
piramida imită razele solare
spre pământ. Tocmai de
aceea, unii regi erau
inmormântaţi chiar în
piramide, deoarece se
credea că asta ajută la
trecerea conducătorului de
pe lumea aceasta, pe lumea
cealaltă, unde avea viaţă
veşnică.
 PIRAMIDA
LUI KEOPS

Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai

înaltă construcţie din lume mai mult de 43
de secole, până în secolul al XIX-lea. Avea,
la început, 146 m (azi 138 m) înălţime,
latura de 227 m şi cuprinde 2.521.000 m
cubi de piatră. Feţele piramidei erau placate
cu plăci şlefuite din granit.
 SFINXUL

Sfinxul: nu există nici o inscripţie care să reprezinte anul construirii. Ultimele

teorii spun că Sfinxul a fost construit în timpul celei de a IV-a Dinastii de către
Khaf - Ra (Chefren, Kefren), în anul 2500 i. Hr., după construcţa piramidei
acestuia. Numele de Sfinx vine de la cuvântul grecesc “shingo” care înseamnă
“a strangula” şi grecii l-au folosit pentru prima dată numind o creatură fabuloasă
care avea capul unei fete, corpul unui leu şi aripi de pasăre care îşi strangula
victimele.
Corpul are o lungime de 73 m şi
o înalţime de 20 m. Numai labele
au o lungime de 17 m iar partea
din spate de 52 m. Capul are 6 m
înălţime şi 4 m lăţime, iar numai
ochii au 2 m înălţime. Nasul şi
barba lipsesc, doar barba fiind
expusă la Muzeul Britanic. În
trecut, statuia a fost pictată: roşu
pentru faţă şi corp şi galben cu
dungi albastre pentru cap. Au
avut loc câteva restaurări şi în
timp s-au adăugat noi blocuri de
piatră, dar păstrarea acestei
statui este încă o problemă.
 Egiptul si orasele sale

Dovezile antropologice
evidenţiază existenţa unei culturi
neolitice care stapanea tehnica
macinarii cerealelor pe cursul
Nilului în mileniul X î.Hr. folosind
primele tipuri de secere
descoperite pînă în prezent. Însă
această civilizaţie a fost înlocuită
de una de vânători şi pescari ce
foloseau unelte din piatră.

Dovezile indică locuirea

umană in colţul sud-estic al
Egiptului aproape de graniţa
cu Sudanul inainte de anul
8000 î.H.
 Schimbarile climatice din jurul mileniului VII î.Hr.
au început să distrugă câmpiile Egiptului,
formând în cele din urmă deşertul Sahara, astfel
triburile timpurii au migrat spre Valea Nilului,
unde au pus bazele unei culturi agricole aşezate
şi o societate mai centralizată.

Populaţia care s-a stabilit în zonă realizase

avantajele unei vieţii sedentare. Analize
ştiinţifice ale rămăşiţelor acestei culturi arată
că în jurul anului 6000 î.Hr. aceştia creşteu vite
si construiau clădiri mari.

Cultura Naqada apare în jurul anului 4500 î.Hr. Specifice sunt vasele ceramice în
forme geometrice, cu reprezentare humanoida şi sau zoomorfa, ce au animale
pictate şi sculptate. Forma vaselor a devenit specializată în funcţie de destinaţie.
Modele de case dreptunghiulare (incluse în elementele funerale). Există dovezi că
alchimistii egipteni au descoperit mortarul în jurul lui 4000 î.Hr. prin una din cele mai
vechi reactii chimice cunoscute.
Regatul Nou (1550-1070
î.Hr.) sau Imperiul este
cea mai înfloritoare epocă
din istoria Egiptului, cu cei
mai faimoşi conducători.
Arta şi spiritualitatea
atinge apogeul, iar ţara
dobândeşte cea mai mare
întindere, prin cuceriri.
Locul complexelor
funerare regale este
mutat în sud, pe partea
opusa Thebei, într-o zonă
de dealuri stâncoase, pe
malul vestic al Nilului, în
Valea Regilor
A XIX dinastie egipteana a fost fondată de Ramses I. El a domnit doar pentru o
scurtă perioadă şi a fost urmat de Seth I. Lui i se datorează şi construcţia superbului
templu din Abydos. Seti I şi fiul său Ramses al II-lea sunt singurii faraoni ce au fost
circumcişi motivul exact nefiind cunoscut. Ramses II a continuat munca tatălui său
şi a construit o serie de noi temple.

Templul lui Ramesses II, Luxor

Simbolistica
Simbolistica joacă un rol important.
• Faraonii erau reprezentaţi deţinând însemnele puterii. Culorile folosite sunt
expresive: pielea roşie este specifică personajelor tinere, cea galbenă este
utilizată pentru femeile de vârsta mijlocie care nu lucrau în aer liber. Semnificaţia
culorilor era în primul rând religioasă:
- Roşul: era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeul deşertului
lipsit de viaţă şi de aceea zeul morţii, al răului şi totodată al dezordinii.
- Verdele: culoarea vieţii vegetale şi de aceea culoarea bucuriei şi tinereţii; era
închinată zeului Osiris, zeu al reînvierii şi a nemuririi ce stăpânea lumea de
dincolo.
- Negrul: era culoarea pământului fertil al Nilului – fluviu, care, prin revărsările
sale, asigura "reînvierea" veşnică a Egiptului an după an şi garanta puterea şi
prosperitatea ţării.
- Albastrul: era culoarea cerului şi a zeului acestuia, Amon.
- Galbenul: reprezenta aurul, un material preţios simbol al nemuririi zeilor şi de
aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentărilor zeilor şi
faraonilor.
- Albul: simbol al purităţii şi bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos.
De asemenea se utilizau simboluri stereotipe pentru reprezentarea persoanelor de
origine străină.
Templele de cult

Templele sunt construite în plan rectangular şi compuse din mai multe

spaţii. Intrarea era flancată de doi piloni în forma de trunchi de piramidă,
care conţineau reprezentări statuare ale divinităţilor. La intrarea în curtea
interioară se afla un obelisc, pe care, prin hieroglife, era înscrisă viaţa
zeului respectiv. Această curte este singurul loc unde puteau pătrunde
credincioşii; aici se aflau altare de rugăciune unde se puteau depune
ofrande adresate zeilor.

Templele de cult erau construcţii monumentale, construite pe baza sistemului

stâlp (coloană) - grindă. Vechii egipteni nu cunoşteau arcul sau bolta.
Pictura

Se practică tehnica frescei, iar scenele

sunt aşezate în frize pe toată suprafaţa
peretelui, de la sol la tavan. Tematica
este foarte bogată, de la scene din
viaţa cotidiană (petreceri, dansuri,
întreceri sportive) până la ritualuri de
cult sau de înmormântare.
Personajele sunt statice sau surprinse
în diferite mişcări în funcţie de acţiunea
desfăşurată. Se încearcă o încadrare în
peisaj şi chiar o aşezare pe etaje a
personajelor (perspectivă etajată)
pentru a sugera adâncimea. Linia
neagră conturează accentuat formele,
culorile sunt aşezate în pete uniforme,
fără nuanţări care să dea impresia de
volum.
 Sculptura

Sculptura se manifestă sub forma basoreliefului,

altoreliefului şi a statuilor. Canoanele impuse de religie şi
de cultul morţilor erau:
• hieratismul: lipsa de expresivitate a chipurilor şi
reprezentarea statică a trupurilor. Personajele au bărbia
uşor ridicată, calota craniană lăsată pe spate, ochii măriţi şi
privirea îndreptată la infinit. Acest calm, linişte şi lipsă de
expresivitate simbolizează detaşarea personajelor de viaţa
pământeană şi aşteptarea judecăţii zeilor care să le
confere dreptul la nemurire după cântărirea faptelor bune
şi rele.
• frontalismul: vederea din faţă, frontală, a personajelor,
care sunt reprezentate simetric.
• supradimensionarea: zeii şi faraonii sunt redaţi
supradimensionaţi faţă de celelalte personaje, pentru a se
sublinia puterea şi caracterul lor sacru.
Nu numai zeităţile, ci şi faraonii aveau reprezentări
statuare. Astfel de statui erau cât mai masive,
monumentale, deoarece se considera că aduc viaţă Şoimul lui
veşnică faraonilor reprezentaţi şi permit supuşilor să îi Tutankamon
vadă în formă fizică.
Ca materiale folosite pentru statui avem:
• piatra: statuia prinţului Rahotep si a soţiei sale, Nofret (a
IV-a dinastie, Muzeul Egiptean din Cairo);
• lemnul: statuia lui Ka-aper (a V-a dinastie, Muzeul
Egiptean din Cairo)
• metalul: (utilizat ceva mai rar) statuia de cupru a faraonului
Pepi I (2289 - 2255 î.Hr.).
Multe din asemenea statui sunt pictate, iar ochii
personajelor sunt realizati cu ajutorul altor materiale (pietre
preţioase fin prelucrate), astfel redându-se expresivitate
figurii. S-au descoperit şi grupuri statuare care prezintă
scene din viaţa cotidiană.

Printre marile realizări ale acestei perioade amintim:

- Statuia faraonului Kefren: sunt remarcabile expresia
solemnă a feţei faraonului, concentrarea şi calmul privirii;
Scribul, celebră
- Prinţul Rahotep şi soţia sa: ambii au braţul drept dus la statuetă din calcar
piept, ca un gest ritualic; pictat, iar ochii din
- Scribul: realizat din calcar pictat policrom; personajul stă cristal, datând din
cu picioarele încrucişate, cu privirea concentrată, ageră, perioada celei de-a
parcă pentru a nu omite nimic din ceea ce i se dictează; IV-a sau a V-a
- Statuia lui Ka-Aper; exemplu de sculptura în lemn. dinastii (2600 - 2350
î.Hr.)
Perioada Greco-Romană

În 332/331 î.Hr., Alexandru cel Mare

întemeiază oraşul Alexandria. Ulterior, aici
construieşte Farul din Alexandria una dintre
cele sapte minuni ale lumii antice.

După cucerirea de către romani, Egiptul, prin

artă şi cultură, avea să impresioneze
Imperiul Roman, exercitând o puternică
influenţă asupra civilizaţiei acestuia. Astfel la
Roma, se dezvoltă cultul lui Osiris şi Isis.

Statuie din bazalt a reginei Cleopatra

(secolul I î.Hr.)
 Alexandria

Oraşul vechi este îngropat sub oraşul

modern şi arheologia alexandrină
progresează mai ales cu ocazia lucrărilor
urbanistice. Pe de altă parte, scufundarea
unei fâşii de litoral a făcut să dispară sub
apă cea mai mare parte din clădirile
elenistice: nu se mai văd nici Farul nici
Biblioteca, nici Muzeul. Pe insula Pharos
din fata tarmului Alexandriei a existat in
Antichitate un far inalt de 135 m, fiind cea
mai inalta cladire din acea epoca si
cunoscut in istorie ca a 7-a minune a
Antichitatii: “Farul din Alexandria”. In virful
sau se gasea statuia lui Poseidon, inalta de
7 m.
La Muzeul Argeologic din Alexandria se pot urmări între monumentele strict
egiptene şi vasele şi tanagrelele elenistice, toate încercări făcute de artişti — cu
preţul unui uimitor sincretism şi câteodată a unui penibil prost gust — de a împăca
stilurile şi ideile religioase ale Orientului cu cele ale Occidentului. Se mai pot vedea
monumente ale comunităţii ebraice, care a fost întotdeauna importantă, şi vestigii
creştine.
Biblioteca din Alexandria
 Alexandria - St. Mark Coptic
Catedrala Ortodoxa

Fort Qait bay

Cairo – biserica suspendata

Cairo a fost intemeiat in perioada cand

romanii au reconstruit o veche fortareata
persana de-a lungul raului Nil in 116, care
mai apoi a fost cunoscuta ca Babilonul
Egiptului, districtul Vechiului Cairo de
astazi.
Cairo este un oras al contrastelor. Contraste mari!!! Este un oras
aglomerat si cu trafic intens.
 Orasul este cunoscut sub numele de "Mama
lumii" sau "Orasul victoriei". Ceea ce uimeste
cel mai tare la Cairo este amestecul de nou si
vechi, de la perioada antica, la cea medievala
si terminand cu cea moderna, de la oamenii
de afaceri in costume, la localnici imbracati in
costume traditionale.

Cladirile sale istorice sunt ascunse

privirii de cartiere aglomerate.

Cea mai mare parte a orasului se afla pe partea de est a Nilului. Vizitatorii adesea
se simt mai confortabil in districtul Occidental al orasului, in Piata Eliberarii . Aici
se afla si principala atractie a orasului, Muzeul Egiptean. In partea opusa a
centrului se afla insula Gezira si mai la sud insula Roda.
De la sfarsitul secolului IX pana astazi, o serie de conducatori arabi si-au pus
amprenta asupra orasului: Ibn Tulun a construit orasul regal el-Qatai, Fatimidii au
construit orasul-cetate el-Qahira, de unde vine si numele orasului Cairo. In secolul
XIII, Mamelucii, o casta a soldatilor-sclavi turci, au venit la putere. Nasterea
orasului modern a avut loc in 1863, cand conducatorul Ismail a extins orasul pe
malurile Nilului, in stilul marilor orase europene. Dupa ce tara a reintrat sub
conducere egipteana in 1952, Cairo a iesit in fata ca orasul capitala a lumii arabe.

Moscheea de alabastru a lui

Mohammed Ali - Cairo
Pe primul loc din acest punct de vedere, se situeaza Muzeul de Antichitati Egiptene.
Cele mai apreciate piese ale colectiei sunt comorile gasite in mormantul lui
Tutankhamon si cele 12 mumii expuse in boxe in vid. Dat fiind faptul ca muzeul are
foarte multe de oferit se recomanda exporarea cel putin timp de doua zile.
Cele mai faimoase monumente ale Egiptului - piramidele si Sfinxul - nu sunt in Cairo,
ci in suburbia Gizeh
Arta decorarii interioare in Africa de Nord

Arabii si rolul lor in arta decorativa

africana
 Cultura si rolul ei in dezvoltarea turismului in
marile orase ale Africii de Sud
Oamenii locuiesc pe teritoriul Africii de
Sud de mai bine de 100.000 de ani. La
data sosirii primilor europeni populaţia
indigenă reflecta valurile de popoare
migratorii sosite din diferite părţi ale
Africii, noii veniţi au devenit majoritari.
Cele mai importante comunită ţi erau
xhosa si zulu
Africa de Sud este cunoscută
pentru diversitatea sa de culturi,
limbi, şi credinţele religioase.
Unsprezece limbi oficiale sunt
recunoscute în Constitutia Africii
de Sud
Înainte de colonizarea europeana,
teritoriul Africii de Sud a fost populat
de triburi de bosimani, de hotentoti,
iar apoi de populaţia bantu.

Colonizarea a fost începută de olandezi; in aprilie 1652 s-a întemeiat Colonia

Capului în numele Companiei Olandeze a Indiilor de Est
Regatul Unit al Marii Britanii a preluat controlul asupra zonei Capului Bunei Speranţe
în 1795. Având în vedere interesele sale strategice din Australia şi India, Marea
Britania a dorit să folosească Cape Town ca un port intermediar pentru lungile
călătoriile ale comercianţilor săi. Britanicii au cedat Cape Town Ţărilor de Jos în
1803, dar după aceea Compania Olandeza a Indiilor de Est a dat faliment, a dispărut
în cele din urmă şi influenţa comercianţilor din Tarile de Jos.
 Africa de Sud- Cape
Town

Influente culturale in
exprimarea din arhitectura in
perioada olandeza si
britanica, stilul arhitectonic
prezent frecvent este cel
germanic.
Africa de Sud este spatiul ideal pentru safari, tipul de
turism cu ponderea cea mai mare inregistrata

Aici, ghizi specializati, care urmeaza calatorii si in safari-ul

propriu-zis, te instruiesc in legatura cu regulile obligatorii de
respectat in veld, intre care prima, vitala, este sa nu cobori
niciodata din jeep fara acordul calauzei.

Kapama – centrul de recreere si degustare dupa o partida desafari

Safari in Africa de Sud
Johannesburg, ofera posibilitatea turistica a unui tur panoramic al orasului pentru a
descoperii frumusetile celui mai mare oras sud-african. Capitala comerciala a tarii,
adaposteste o serie de atractii turistice cum ar fi: pesterile in care se crede ca au
trait unii dintre primii hominizi.

In apropiere de Johannesburg este amanajat ca traseu turistic

„drumul vinului”, drum ce strabate lanturi muntoase superbe si
podgorii, cu o impresionanta crama pentru o degustare de
vinuri.

In perioada segregatiei rasiale, politica apartheid a imprastiat populatia de

culoare, in felul acesta denaturandu-se atat dezvoltarea rurala, cat si cea
urbana, incurajandu-se in schimb o suprapopulare dezordonata. Foarte putine
case au fost construite in aceasta perioada.
Traseele cultural-turistice urmaresc circuite printr-o comunitate de culoare in
Langa. Aici cultura locala permite interactiunea dintre turisti si localnici care de
obicei este realizata si materializata prin gustarea berii africane traditionale si
berea de ghimbir care se gaseste deja in spatii comerciale amenajate.
Circuitele culturale pun in valoare Robben Island, unde pe vremuri era
inchisoare politica si inainte de asta, aici erau deportati bolnavii de lepra. Acest
loc este acum muzeu si monument national.
Robben Island – inchisoare
politica, astazi monument
 Marocul si valoarea
cultural-turistica a
oraselor sale

Marocul a fost influenţată de mai multe culturi etnice, cum ar fi civilizaţia

feniciană, greacă, carthagineză sau romană. Creştinismul s-a răspândit în
această regiune încă din perioada romană şi a supravieţuit invaziei arabe.
Printre influenţele recente, cea mai puternică s-a dovedit a fi cea franceză.
Obiceiuri culturale

Marocanii, în general, îşi strâng mâinile când se întâlnesc; - cea mai

întâlnită formulă de salut este " Pacea fie cu tine”

Sărbătorile: - Ramadan-ul este cea mai importantă sărbătoare a

musulmanilor; durează 1 lună şi datorită faptului că musulmanii folosesc
calendarul lunar, data acestei sărbători se schimbă constant în raport cu
calendarul gregorian.

Extinderea familiei este elementul cel

mai important al vieţii sociale
marocane. Legătura dintre mamă şi fiu
este cea mai importanta într-o familie.
 Arc de riumf din
Moschei cu perioada romana
arhitectura cu
influenta araba
Casablanca, cel mai mare oraş şi port al Marocului, este totodată printre cele mai
mari centre comerciale ale Africii. Aproape totalitatea comerţului exterior al
Marocului se efectuează prin acest oraş, ce are unul dintre cele mai mari porturi din
lume
Gara - Casablanca
Moscheia Hassan II
Cartier Aith Amar
mall

Royal Palace –
hotel Casablanca
Kenya si orasul sau principal Nairobi

Colonizată iniţial de arabi, apoi de

populaţia africană bantu, care a ajuns
sa însumeze astăzi peste 70 procente
din populaţia ţării
După anul 1505, Kenya a devenit colonie portugeză. Datorită importanţei sale
comerciale, în Mombasa, portugezii au construit Fortul Isus, care a apărat oraşul de
invazii străine mai bine de două secole. În secolul al XVIII-lea, portugezii au părăsit
regiunea, aceasta fiind ocupată de triburile arabe Omani. În secolul XIX, Germania şi
Marea Britanie îşi dispută hegemonia asupra ţării, aceasta intrând în stăpânirea Marii
Britanii. Kenya devine independentă la 12 decembrie 1963.

Cultura etnică a Kenyei principală

este Swahili.Cultura modernă este
direct influenţată de cultura
europeană (în special anglicană), în
prezent Kenya dezvoltănd centre
culturale, teatre, spectacole muzicale.

Pictura Swahili
Cultura KiKuyu

Specifica
populatiei
bantu
Templul hindu din Nairobi
 Sudan
Sudan este cel mai mare stat din Africa şi
al zecelea stat din lume ca mărime
Kurdufan
Din 1983, aici se desfăşoară un război
tragic civil între nordul dominat de
musulmani şi sudul care urmăreşte
obţinerea independenţei. Sudanul este
condus de fundamentalişti islamici din
nordul populat de arabi. Prin
intermediul a două dictaturi militare,
aceştia şi-au supus cu cruzime
minorităţile religioase de creştini şi de
animişti, care locuiesc în sud.
Cunoscut în antichitate sub numele de Tara Kus sau Nubia, teritoriul Sudanului
întreţine din mileniul al III-lea i.Hr intense relaţii comerciale cu Egiptul faraonic.
În timpul Regatului Nou (sec. XVI - XII î.Hr.), Egiptul înglobează valea Nilului
între prima şi cea de-a patra cataractă a fluviului sub forma unui viceregat.
Regatul Nubian cu reşedinţa la Napata, constituit în secolul X î.Hr., stăpâneşte în
timpul dinastiei a 25-a egiptene (numită şi dinastia nubiană), între 745 şi 650
î.Hr., şi Egiptul.

După cucerirea Egiptului (641-642) arabii pătrund şi în Sudan

septentrional, dar cele două regate creştine, deşi izolate, reuşesc să
se menţină încă şapte secole până la definitiva cucerire islamică -
Makuria în 1314 iar Alwa în 1504.
În secolul XV se constituie puternicul sultanat de la Darfur cu
reşedinţa la Sennar, pe Nilul Albastru, care joacă un rol important în
comerţul dintre Egipt, Etiopia, Africa Centrală şi Arabia. Sultanatul de
la Sennar, care contribuie la răspândirea islamului, se destramă după
1750.
Piramidele din pamant si ceramica din Sudan, dateaza din periada influentei
egiptene. Blocurile ceramice au suferit degradari majore, dar forma obiectivelor se
pastreaza inca. Exista o cultura ce se bazeaza pe pastrarea piramidelor si
construirea altora, in apropierea celorlalte, considerandu-se ca viata este continua in
aceste teritorii
Urmele de la Musawarat pun in valoare urmele lasate de civilizatia greaca si
etrusca. Monumentele de acest tip se degradeaza insa multe dintre ele sunt astazi
ferite in spatiile muzeelor. Cel mai mare muzeu insa este cel din aer liber de la
Musawarat.

Musawarat
Namibia si orasul
Windhoek - numele
original fiind Ai-
Gams. "Ai-Gams"
înseamnă "izvoare
calde", reflectând
faptul că mai demult
în regiune existau
izvoare termale
termale

Muzeul
“Strada
meteoritilor”
În decursul anilor burii, colonistii
olandezi din actuala Africa de Sud, au
zidit o biserica din piatră, in care poate
intra peste 500 de persoane. Ea a fost
folosită şi ca şcoală
Odată cu alegerile pentru
independenţă şi cu
schimbarea abruptă a
puterii: prezentarea
publică a culturii
tradiţionale ale
rezidenţilor de
provenienţă europeana
este restricţionată; o
cultură africană, care să
echilibreze acest deficit,
nu se evidenţiază (nu ia
loc în public). Astfel viaţa
culturală se
concentrează pe
ceremoniile unor grupuri
de etnici într-un mediu
"închis", privite de
celelalte etnii cu
dezinteres. Un exemplu
Monumentul calaretului din sud-vest din Windhoek,
de manifestare este
construit în cinstea trupei de apărare a coloniei germane
Carnavalul din Windhoek
din sud-vestul Africiidupă genocidul Herero cu biserica în
(numit şi Oktoberfest).
spate
Cultura africană a atras interesele turistilor. După
mutarea berăriii Windhoek la periferia oraşului,
"vechea berărie" din centru s-a dezvoltat într-un
loc important pentru dezvoltarea culturii africane:
în „Craft-Center“ au loc regulat concerte ţinute de
grupuri de muzică africane

Windhoek

Cartierul de săraci Katutura în nordul Windhoekului este unul din cele mai
mari din oraş cu o populaţie de cca. 150.000 de locuitori.
Această fostă colonie a
Portugaliei este bogată în
numeroase resurse naturale,
dintre care petrolul şi diamantele
sunt cele mai importante
Angola si turismul cultural din Luanda
Primii locuitori ai ariei au fost poporul
Hoisan. Majoritatea acestei populaţii
a fost înlocuită de către triburi Bantu
în perioada migraţiilor Bantu

Luanda a fost înfiinţată în 1575

de exploratorul portughez Paolo
Dias Novais drept São Paulo
de Luanda
In 1618 fortăreaţa,Fortaleza Sao
Pedro da Barra a fost construită iar
mai târziu, în 1634 o nouă
forteareaţă a fost ridicată

Oraşul este centrul administrativ al Angolei

din 1627 (cu excepţia perioadei 1640–
1648) iar din 1550 până în 1850 a fost
centrul comerţului cu sclavi spre Brazilia. În
1889 au fost puse bazele unei dezvoltări
importante a oraşului Luanda de către
guvernatorul Brito Capelo prin deschiderea
apeductului care aproviziona oraşul cu
apă, o resursă rară în prealabil.
Dupa câştigarea independenţei de către Angola în 1975, majoritatea populaţiei
portugheze a părăsit oraşul şi a fost înlocuită de un număr important de cubanezi, mulţi
dintre ei soldaţi. Este reşedinţa arhiepiscopului romano-catolic şi a palatului
guvernatorului.
 Fortareata São Miguel din Luanda – cea mai mare atractie turistica din oras

Acestă masivă fortăreaţă a fost construită timp de mai mulţi ani şi a protejat oraşul cu
zidurile groase prevăzute cu tunuri. În interiorul fortului, plăcile ceramice complexe spun
povestea despre Angola din primii ei ani, iar în curte sunt statui mari, impunătoare, cu
primul rege din Portugalia, statuia lui Diogo Cao sau a exploratorului renumit Vasco da
Gama, precum şi multe alte personalităţi. Astăzi găzduieşte Muzeul forţelor armate din
Angola.
Fortareata São Miguel din Luanda – cea mai mare atractie turistica din oras
Monumentul “Pacea
lumii”

Spitalul Josina Machel

Cartierele marginase ale capitalei

Casa unde s-a nascut - Salvador

Correia
 Teritoriul Malawi a fost locuit
de triburi bantu. Europenii
şi-au făcut apariţia în
secolul al XVIII-lea. În 1891
Malawi a devenit protectorat
Malawi al Angliei
 Zona comerciala centrala Administratia sanatatii si
spitalul Likuni

Lilongwe
– capitala
ce atrage
annual
turisti
pentru
dansurile
triburilor
bantu

Cultura locala “Chibuku"

Biserica evanghelica
Hoteluri
Dansurile populatiei locale ce include
turisti in ritualurile lor
Arta africana in lemn de esenta nobila:mahon si santal
Mali si capitala sa Bamako

Mali are o istorie bogată şi relativ

cunoscută. Acest teritoriu a fost
reşedinţa a trei imperii africane:
Imperiul Ghana, Imperiul Mali, si
Imperiul Songhay
Mali a putut conserva unele
elemente importante din
cultura tradiţională. Griotii
sau ("Djeli") exercită o
funcţie de muzicant poet şi
transmite istoria ţării timp Muzica din Mali este foarte
de mai multe generaţii în bogată, se disting melodii
urmă. cântate cu kora, o specie
de harpă construită dintr-un
dovleac.
Bamako
Cultura
Bambara

Cultura din Mali care are capra simbol al bogatiei

si usurintei de a trai. Capra este animalul venerat,
cantat si imortalizat in sculpturi
Monumentul Independentei
Moscheea Djenne
 Nigeria si importantul
sau oras Abuja

Marea moschee din

Abuja
Abuja
 Poarta oraşului

Abuja
sediul marinei

Parcul
Millennium
Mozambic si cultura orasului Maputo

Mozambicul a fost locuit în timpuri străvechi de

triburi de boşimani şi de hotentoţi, care au fost
alungate de triburile bantu venite din sudul
Sudanului

Între secolele X şi XV, pe ţămul

Mozambicului s-au aşezat arabii care,
treptat au supus populaţia băştinaşă.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea,

portughezii au transformat Mozambicul în colonie
declarând-o în 1953 provincie de peste mări a
Portugaliei.
Principalele atractii turistice

Capitala Maputo este una dintre cele mai atragatoare capitale

ale Africii, cu bulevarde largi, cafenele stradale relaxante si o
scena culturala animata. Muzeele si pietele merita sa fie
vizitate, precum si Gara Centrala si ciudata Casa de Fier,
ambele create de Gustave Eiffel.
Casa de Fier

Insula Inhaca, langa Maputo,

ce are 40km de plaja si recif,
un far istoric si un muzeu de
biologie marina.
Fiecare tara africana are paticularitatile sale de exprimare
artistica si culturala,particularitati ce pot fi valorificate turistic.
In functie de relief, clima, vechime,religie,tipuri de culturi,
turismul se bazeaza pe anumite elemente particulare.