Estul Asiei -Cultura chineza

-Cultura japoneza

Vechile culturi si -Cultura indiana

civilizatii in Asia Sudul Asiei -Cultura indoneziana

-Scitii
Asia -Mongolii
Centrala
-Hunii
-Avarii
-Slavii
 -Cultura Hititilor
-Cultura mesopotamiana
Sud-Vestul -Cultura persana
Asiei
-Cultura bizantina
-Cultura araba
-Cultura otomana
 CULTURA ŞI TURISMUL CULTURAL ÎN ASIA –
PARTICULARIZARE,VECHIME, IMPORTANŢĂ ŞI
DOMINAŢIE

Obiective:

- Înţelegerea procesului de evoluţie a societăţilor indiene, chineze,

japoneze, mesopotamiene si a statelor insulare, precum şi formarea
propriei culturi;

- Observarea influenţei culturii asupra reţelei de aşezări umane,

economiei şi schimburilor comerciale;

- Înţelegerea influenţei religiei asupra culturilor indiene, chineze,

japoneze, mesopotamiene si a statelor insulare;

- Înţelegerea rolului comunităţii de origine în deplasările interne şi în

afara graniţelor a populaţiei din India, China si Japonia.
 Lunga istorie a Indiei, cu invaziile, războaiele şi nenumăratele ei conflicte interne,
bogăţia şi varietatea aspectelor culturale, diferenţele enorme de nivel de
civilizaţie şi cultură dintre locuitorii săi, pot crea impresia unui haos imens. În
realitate este o relativă unitate, într-un stil propriu.

EXTRAORDINARA INDIE

Evoluţia
societăţii În aria nord-vestică a Indiei, în zona fluviului Indus, s-au
indiene şi descoperit în urmă cu 100 de ani urmele unei civilizaţii
formarea istorice: civilizaţia indus. Pe un teritoriu ce depăşeşte nord-
propriei sud 1600 km, cu o suprafaţă de circa 1 mil./kmp, s-au găsit
culturi urme de aşezări omeneşti la o adâncime de 18 m faţă de
nivelul actual al solului. Cercetările efectuate au arătat că
datau din 2800 î.Hr., poate chiar 3150 î.Hr.
Arhitectura traditionala se impleteste perfect cu
stilurile arhitectonice dezvoltate aici mai tarziu. Arhitectura traditionala si cea alohtona in imbinare perfecta

Culoarea este cea care da nota dominanta a zonei.

Culoarea rosiatica traditionala se imbina cu cea alba
intr-o armonie perfecta. Traditionalul iese la iveala si
prin multimea decoratiunilor de la partea superioara
a obiectivului.

Ceea ce au in comun cele doua obiective situate nu la

mare distanta unul de celalalt este incarcatura de alb din
jurul ferestrelor – traditia este cea care isi spune cuvantul,
dar stilul arhitectonic este diferit. Aculturatia
arhitectonica ar putea aici sa fie cel mai bun exemplu.
Exista imbinarea perfecta dintre elementele traditionale si
elementele de arhitectura europene.
 MUMBAI – important centru cultural
si de turism cultural

Foto: Camelia Teodorescu

 Principalele monumente arhitectonice – rezultat al culturii
proprii cu rol în dezvoltarea turismului cultural

În India vechiul şi noul nu se despart. India este în acelaşi timp

lumea contrastelor economice şi sociale. Totul atrage în India însă
arhitectura poate fi un magnet destul de puternic, alături de multe
altele.

Stupa, în forma ei primitivă (datând din

Aici s-au păstrat până astăzi,
într-un număr impresionant – de
ordinul miilor, două categorii
arhitectonice: stupa şi templul
săpat în stâncă. Cel două
elemente arhitectonice, pentru
cel interesat de istoria Indiei, de
arhitectura locală sau de aspecte
ale vieţii sociale, pot oferi destul
de multe amănunte.
mileniul I î.Hr.) era o movilă funerară.
Odată cu budhismul, stupa a devenit o
construcţie de cărămidă, servind ca
monunent comemorativ
Templele săpate în stâncă se ridică la
peste 1200 şi au fost realizate începând cu
secolul III î.Hr. până în secolul al X-lea.
Capodopera acestui stil este templul-grotă
din Karla cu un interior impresionant cu 30
de coloane, iar bolta centrală se ridică la
peste 20 m.
După anul 1200, arhitectura Printre cele mai impunătoare
Indiei se îmbogăţeşte cu construcţii civile se numără palatul
materiale, modele, metode, Man Mudir din regiunea Rajputana
elemente şi forme noi în (secolul al XV-lea).
construcţia palatelor,
moscheilor şi monumentelor
funerare

Capodepera arhitecturii de acest stil

musulman este mausoleul Taj-Mahal din
secolul al XVII-lea.

Turişti din întreaga lume vizitează zona, dar nu pentru ruinele fortăreţei construite
de acest imperiu, ci pentru a vedea un adevărat paradis al artei şi arhitecturii,aşa
cum este Taj Mahal-ul. El este cel mai faimos monument din India, magnific
templu ce aminteşte lumii de bogata civilizaţie a unei ţări al cărei peisaj s-a
modificat sub influenţa directă a industrializării. Taj Mahal-ul este cu adevărat cel
mai bine păstrat monument-mormânt din lume. Poetul englez Edwin Arnold îl
descria ca fiind "nu un monument de arhitectură ci dragostea unui împărat
încrustată în piatră".
India este totuşi ţara care oferă o mare diversitate de peisaje culturale, îmbinate
într-o armonie destul de bună, oferind astfel o imagine cu totul şi cu totul
deosebită. Turismul cultural poate reprezenta o activitate importantă, având
posibilitatea expunerii valorilor culturale existente.

Aculturaţia nu se referă în acest caz numai la

Turismului cultural îi arhitectură, ci include şi aspecte legate de
revine sarcina de a vestimentaţie şi alimentaţie. În acest cel de-al
evidenţia doilea caz, influenţa culturii greceşti se resimte în
elementele produsele alimentare indiene din perioada lui
culturale şi Alexandru Macedon.
condiţiile care au
favorizat apariţia
lor. Mulţimea condimentelor locale diminuează din importul
de elemente ale culturii greceşti. Diferenţele dintre
produsele culinare preparate în nordul Indiei faţă de cele
din sud sau sud-est, nu sunt altceva decât rezultate ale
eventualelor migraţii şi ocupaţii ocazionale înregistrate
de istoria Indiei. În acest fel, făcându-se o analiză
culinară zonală, se poate face legătura dintre cultura
locală şi care sunt culturile ce au influenţat arta culinară
locală.
KERALA – ÎNTRE HINDU ȘI CREȘTINISM
 India - țară din
sudul Asiei –
cămin al
civilizației Văii
Indului

Kerala, stat sud-vestic al Indiei. Este un stat mic, constituind doar aproximativ 1 la sută din
suprafața totală a țării. Kerala se întinde pe aproximativ 580 km de-a lungul coastei Malabar,
oscilând în lățime de la aproximativ 30 Km la 120 km. Se învecinează cu statele Karnataka
(fostă Mysore) la nord și Tamil Nadu la est și Marea Arabiei la sud și vest; de asemenea,
înconjoară Mahe, un segment al statului Puducherry, pe coasta de nord-vest. Capitala este
Thiruvananthapuram (Trivandrum).
 Kerala – din punct de vedere al
substratului geologic este formată
pe un fundament de relicve dintr-
un podiş vechi, ale carui urme ies
la zi in aria centrala a statului, in
zona de la limita cu aliniamentul
montan, a carui distribuire este
relativ uniforma de la Nord la Sud.
Spre vest, acest fundament dur se
regaseste la adancime, vizibila
fiind o fasie de campie litorala.

Kerala s-ar putea considera izolată de interiorul statului indian de centura

montană a Ghaților de Vest

Intregul relief a fost influentat de ridicarie muntilor din nordul țării, în

perioada Orogenezei Alpine. Versantii prezenti pe latura vestica a statului
Kerala sau ersanții sud-vestici sunt alcătuiți din conglomerate și gresii,
insa in aria nordică a Keralei, sunt alcătuiți din gnaisuri, granituri, șisturi
cristaline și filite.
Potenţialul turistic al apelor – primele amenajari si rolul
lor actual
Reteaua hidrografica a statului Kerala este
reprezentata de un numar redus de rauri.
Acestea au fost amenajate ca si cai de acces
dinspre vest catre uscatul interior. Aceste
artere care la origine sunt naturale apoi
amenajate antropic, reprezinta cele mai
importante atractii turistice si cai de
transport catre tinuturile montane din estul
statului
 Primele amenajari din zona canalelor
dateaza din perioada sau timpul lui
Pallava. Rolul acestuia a fost nu doar in
ceea ce priveste amenajarile acestor
canale, dar si terasarea versantilor si
reorganizarea castelor.
Dupa secolul al XVI-lea, conducatorii din
actualul tinut Kerala, au evitat legăturile
tribale și identitatea islamică, în special sub
Akbar. Politicile economice ale statului
obțineau cele mai multe venituri din
agricultură.
La începutul secolului al XVIII-lea, în timp
ce liniile dintre dominanța comercială și
cea politică erau din ce în ce mai
estompate, o serie de companii
comerciale europene, inclusiv Compania
engleză a Indiilor de Est, au înființat
avanposturi de coastă.

Mulți istorici consideră că acesta este

debutul perioadei coloniale a Indiei.
După Primul Război Numirea în 1848 a lui Lord Dalhousie în funcția de
Mondial, în care au servit guvernator general al Companiei Indelor de Est a pregătit
aproximativ un milion de scena pentru schimbările esențiale pentru un stat
indieni, a început o nouă modern.
perioadă. A fost marcat Hrănită de resentimente și percepții diverse, inclusiv
de reformele britanice, reforme sociale invazive în stil britanic, impozite dure
dar și de legislația asupra pământului și tratament sumar al unor proprietari
represivă, de apelurile și prinți bogați rebeliunea a zguduit intregul stat Kerala
indiene mai stridente la
auto-guvernare și de
începuturile unei mișcări
nonviolente de non-
cooperare, din care
Mohandas Karamchand
Gandhi va deveni liderul
și simbolul durabil.

In 1947, are loc împărțirea Indiei în două state:

India și Pakistan.
 Influenta europeana, in special
britanica se vede in educatia
copiilor din Kerala. Scolile sunt
sub patronatul bisericii catolice –
vestimentatia copiilor de la scolile
catolice remarcandu-se. Toate
sunt la fel!. Predarea se
adreseaza tuturor castelor,
urmarindu-se alfabetizarea si
dobandirea primelor notiuni de:
matematica, astronomie, logica,
corp uman si arta (in special arta
culorilor).

Imaginea preluarii copiilor

de la scoala catolica – sala
de curs este intr-o casa
privata, unde chiria este
platita de biserica catolica.
 Templu hindus Padmanabhaswamy

Templul Padmanabhaswamy este un templu hindus situat în capitala statului

Kerala. Numele orașului Thiruvananthapuram în malayalam se traduce prin
„Orașul Domnului Ananta”, referindu-se la zeitatea templului
Padmanabhaswamy
Templul Adakkumnathan
este un templu hindus antic
dedicat lui Shiva în orașul
Thrissur, din statul Kerala din
India. Acest templu este un
exemplu clasic al stilului
arhitectural din Kerala și are
un turn monumental pe
fiecare dintre cele patru laturi,
în plus față de un
kuttambalam. Picturile murale
care descriu diverse scene din Templul Adakkumnathan
Mahabharata pot fi văzute în
interiorul templului.

Altarele și Kuttambalam afișează vinete sculptate în lemn. Templul,

împreună cu picturile murale, a fost declarat monument național de
India. Conform tradițiilor locale populare, acesta este primul templu
construit de Parasurama, al șaselea avatara din Vishnu. Thekkinkadu
Maidan, care înconjoară Templul Vadakkunnathan, este locul principal al
renumitului festival Thrissur Pooram.

Templul este primul dintre cele 108 temple Shiva din Kerala antică, înființate de Parasurama.
Institutiile din statul Kerala ai o arhitectura
eclectica

Multe dintre ele au preluat pentru redare

fatadelor arhitectura europeana, capitelurile
preferate fiind cele corintice, insa zona corniselor
este decorata cu elemente de influenta hindu,
stilizate incat sa creeze un ansamblu echilibrat,
indiferent de functionalitatea cladirii. Pentru
biblioteci sau spatii culturale sunt preferate
cladirile cu arhitectura veche, indiana.
Biblioteca statala – pentru studierea artei medicale si arhitecturii

- Accesibilitate doar membrilor castei superioare

Kerala este statul in care influentele
europene, mogule si indiene sunt
prezente. Dintre acestea, influentele
mogule sunt cel mai putin resimtite.
Poarta de acces, similara rolului avut
de Arcul de triumf european este
simbolul orasului capitala. Arhitectura
acesteia se remarca prin arcul ogival
simplu. Pentru a-I da nota de influenta
locala, spatiul de cornisa, friza si
arhitrava sunt decorate in mod
traditional.

Eclectismul keralian se vede la tot

pasul:

- Cupola de influenta mogula

stilizata si adaptata constructiilor din
secolul XX, alaturi de
ancadramentele ferestrelor in stil
traditional pe un suport neoclasic
european.
Acceasi imagine eclectica o ofera si fatadele constructiilor ridicate
in perioada de dominatie britanica. Aspectul masiv cu
semicoloanele care creeaza imaginea sau iluzia optica a
masivitatii ancadramentelor ce se inchid in semicerc, dau
ferestrelor un aer nobiliar.
Hoteluri – pe uscat si plutitoare

- Peste 62 % din capacitatea de cazare

oferita de structurile de cazare din Kerala
sunt plutitoare. Tendinta este de crestere;
- Turistii sunt predominant europeni -
peste 32%, iar dintre acestia britanicii
ocupa primul loc;
- Tipul de turism preferat este cel de
relaxare – apelandu-se inclusiv la tehnici
traditionale indiene de relaxare;

- Varsta turistilor este in medie de

peste 35 de ani cu o dominanta
in randul turistilor britanici de
peste 55 de ani (media de
varsta);
- Costurile turismului keralian se
ridica pe sejur la 250-550 lire
sterline – accesibilitate mare
pentru populatia cu venituri
modeste din Marea Britanie.
Cultura ceaiului – terasarea versantilor si aclimatizarea a peste 800 de tipuri de ceai.
Exportul de frunze si muguri ale plantelor de ceai reprezinta una dintre cele mai
importante activitati comerciale din Kerala
Aspecte ale vietii de zi cu zi – activitati de lucru si alfabetizare a populatiei adulte
feminine

Aspecte ale bucatariei traditionale

 ri can d!
e vaz u ta o
a fi
- merita s
ata Kerala
Mi nu n
 JAPONIA

Ce te poate atrage ca turist în Japonia?

Japonia este o lume diferită, cu tradiţii şi obiceiuri dintre cele

mai captivante, mai ales pentru un european. Orice colţ al
Japoniei merită să fie văzut, oamenii reprezintă ei însăşi
elemente unice de analiză turistică. Japonezii sunt unici în
cultivarea tradiţiilor adunate în timp.

Educarea turiştilor înainte de a păşi pe pământ nipon se impune. Ei trebuie să ştie

cât de important este să ducă un mic dar gazdei sau unei persoane care-i este
mai apropiată, să nu refuze, la rândul său darurile primite, să ştie să salute şi mai
ales să respecte intimitatea unui nipon. Ar trebui să i se prezinte, în linii mari
ceremonia ceaiului. Ea respectă patru principii: al armoniei, al respectului, al
purităţii şi al liniştii. Gesturile lente şi formalismul gesturilor, oferă celor care
participă la această ceremonie prilejul de meditaţie de linişte, autocunoaştere.
 Altceva decât sărbătorile şi tradiţiile, cel mai
atrage pe turist în Japonia?

Il atrage arhitectura tradiţională şi arta niponă. Arta japoneză se

caracterizează printr-o mişcare vioaie, mobilitate inovatoare şi o fină
sensibilitate pentru armonie. Japonezii (locuitorii arhipeleagului nipon) au
început să-şi construiască primele locuinţe, în urmă cu circa 10 mii de ani,
când au părăsit peşterile. Se poate vorbi de o societate primitivă începând cu
mileniile III – II î.Hr.

Japonezii sunt adepţii lucrurilor simple. Relieful impune un anumit tip de

construcţie, dar simplitatea acestora este dată de mentalitatea niponă.
Materialul de construcţie cel mai folosit este lemnul, prelucrat cu un
minim de decoraţiuni elementare.

Arhitectura japoneză este dată de natură şi se află într-o strânsă corelaţie cu

aceasta. Între natura înconjurătoare şi spaţiul de locuit nu s-a ridicat o piedică, un
prag, ci dimpotrivă, este o continuitate şi o relaţie strânsă, aproape insesizabilă.
Casa tradiţională nu are fundaţie, ea este aşezată pe stâlpi de lemn, aşezaţi pe
pietre. O altă trăsătură absolut specifică este absenţa pereţilor interiori. Se
montează pereţi interiori despărţitori din material foarte uşor, pereţi culisanţi,
numărul camerelor devenind astfel variabil. Mentalitatea japonezului este minim
de spaţiu, maxim de utilitate.
 Particularităţi în exprimarea culturală niponă cu rol în dezvoltarea
turismului

Orice turist îşi doreşte să vadă Marele Templu Todaiji din Hara. El a fost
construit pentru a adăposti în interior statuia lui Buddha. El a fost construit în
anul 754 , apoi a fost refăcut în secolul XII. Todaiji este cel mai mare templu
budist din Japonia.
Printre construcţiile remarcabile sunt:
- Hokkeda, clădire cu o graţie extraordinară;
- Palatul imperial;
- Templul Asakusa;
- Templul Yasukuni;
- Bulevardul Ginza (zona de cumpărături - Tokio);
- Kamakura – fosta capitală a imperiului nipon, complex de clădiri grandioase
realizate din lume, sculptate de mână;
- Mănăstirea Engioji a fost construită în jurul anului 900;
- Iroha Zakka – şoseaua cu 49 de curbe în "ac în păr";
- Castelul Himeji – un important monument arhitectural medieval;
- Muzeul satului din Oshino Hakkai;
- Muntele Fugi reflectat în locul Kawaguchi;
- Cascada Kegon – cea mai înaltă din Japonia (96 m);
- Templul Toshogu, parte din patrimoniul UNESCO, locul unde este
înmormântat Tokugawa Ieyasu (cunoscut sub numele de Toranaga) din
vestitul roman Shogun de James Clavel, unul dintre cei mai cunoscuţi
shoguni din istoria japoneză (Ultimul samurai).

Curtea de la Kamakura rivalizează ca bogăţie şi strălucire cu cea de la

Kyoto – unde îşi avea sediul împăratul. Aici cel care deţinea supremă era
shogun-ul – Casa Minamoto. Astăzi toate castelele japoneze situate în
perimetrele vechilor oraşe istorice au avut ca destinaţie principală
locuirea familiilor nobililor feudali. În jurul lor s-au organizat viaţa
economică, socială şi culturală a câte unui teritoriu feudal
Specificul castelelor medievale
nipone

Castelele medievale japoneze, din punct de vedere al strategiei

militare, dar şi al topografiei zonei aveau un mod diferit de realizare. Nu
întotdeauna zidurile au fost construite din piatră ci şi din pământ
bătătorit. Ele sunt destul de înalte, într-o ţară unde arhitectura se
desfăşura cu predilecţie pe orizontală. Ele au reprezentat nucleul
următoarelor oraşe care s-au construit.
 Templul
Toshogu

Sursa: www.muza-chan.net
Castelul Himeji, cunoscut şi sub numele de "Castelul bâtlanului alb" sau a
"egretei albe" denumire primită datorită zidurilor sale exterioare complet albe.
Este situat în Himeji, la nordul centrului oraşului Nagoya, pe dealurile
Himeyama.

A început să fie construit în secolul al XIV-lea, iar în 1600 a fost

definitivat în forma în care se păstrează şi astăzi. În afara zidurilor
albe, personalitatea i-o asigură turnul principal alcătuit dintr-un danjou
cu 5 nivele exterioare şi 7 interioare şi alte 3 turnuri mai mici cu 3
nivele exterioare şi 4 interioare. Toate cele 4 turnuri sunt legate între
ele prin poduri, iar jocul ce combina mulţimea ferestrelor mai mari sau
mai mici, fac din castelul Himeji un exemplu arhitectonic cu o estetică
aparte.
 Castelul Himeji – gradinile
castelului

Castelul Himeji – un important monument arhitectural medieval

 Când a început civilizaţia chineză?

Tradiţii, obiceiuri şi
Datele sunt menţionate de vestigiile arheologice
forme vechi de cultură
ale Antichităţii chineze. Adnotaţiile istorice şi
chinezeşti. Rolul lor în
amintirile legendare sunt foarte bogate şi toate fac
dezvoltarea turismului
trimitere la existenţa unui trecut imemorial, a unei
epoci înfloritoare a regalităţii chineze.

După cronologia admisă în general, începuturile primei dinastii Xia,

întemeiată de legendarul Yu cel Mare, s-ar situa în jurul anului 2000
î.Hr.

Pentru a se ajunge la o dinastie, cultura in China este mult mai veche

Statutul de veche existenţă este confirmat de săpăturile de la Aryang în

Henan-ul de nord, care au scos la lumină o strălucitoare civilizaţie din epoca
bronzului
 Dinastia Xia a fost înlocuită la sfârşitul
secolului al XIV-lea î.Hr. de dinastia Shang,
care la rândul ei este înlocuită spre 1028
î.Hr. de dinastia Zhou originară din
provincia Shanxi. Până atunci, lumea
chineză fusese circumscrisă de Valea
Fluviului Galben (Huanghe).

Era o arie de dimensiuni comparabile cu acelea ale altor

civilizaţii ale primei generaţii, în alte mari văi fluviale:
valea Niului, Mesapotamia şi poate valea Indusului.

Vasele din bronz confirma existenta unei

culturi destul de avansate pe teritoriul Chinei
in aceasta perioada
Dinastia Han a domnit mai
bine de 4 secole (208 î.Hr. –
220 e.n.). Pentru prima dată
în istorie, împăraţii Han au
reunit toate teritoriile care
compun China de astăzi.
Împărţirea în provincii
datează din acea perioadă.
Epoca Tang (618 - 907) a
fost perioada de apogeu a
civilizaţiei chineze.
Imperiul s-a extins mult în
nord şi în vest, Mongolia a
devenit stat vasal
încorporat imperiului, iar
Turkestanul – protectorat
chinez. China intervine şi
în India, în sud întinzându-
se până în Indochina, iar
în Asia centrală, zona
bazinului Tarim – dar
suferă şi înfrângeri în
luptele cu arabii şi cu
tibetanii.
 Europa ia cunoştinţă pentru prima dată cu particularităţile
Aculturaţia în arhitecturii chineze la sfârşitul secolului al XIII-lea şi
China începutul secolului al XIV-lea. Descrierile entuziaste ale
construcţiilor acestei ţări îndepărtate pe care le-a dat
Marco Polo sunt fantasticele sale relatări despre China

Unul dintre elementele arhitectonice cele mai răspândite ale fermelor sau
gospodăriilor ţărăneşti din China de nord este curtea îngrădită. Ea era forma
tipică de locuit a păturilor înstărite din Imperiul Chinei feudale, care a existat
până la începutul secolului al XX-lea.

Dacă în Europa în secolul al XVIII-lea dominau construcţiile masive din

piatră, în China în aceeaşi perioadă aveau încă prioritate clădirile cu
schelet de lemn. Construcţia cu schelet de lemn, la care părţile
importante constau din stâlpi şi grinzi, în timp ce pereţii nu au decât o
funcţie de umplutură şi despărţitoare, poate da clădirii un caracter extrem
de uşor.
 Pentru chinezi tradiţia este încă un rezervor activ. Tradiţiile,
obiceiurile, formele vechi de cultură se păstrează în modalităţi de
expresie evoluate, dar asemănătoare celor antice.

În cele câteva mii de ani de existenţă, de la apariţia

Turismul în China statului şi până la răsturnarea ultimului împărat, în 1911,
China a creat o arhitectură ce se caracterizează printr­un
stil inconfundabil. Fiecare construcţie încorporează mai
mult sau mai puţin un anumit tip, neapărând astfel
uniformitatea. Fiecare clădire are în acelaşi timp
particularităţile şi atmosfera ei individuală.

Acoperişurile chinezeşti atrag privirile tuturor trecătorilor. Ele sunt importante nu

numai pentru cei care le privesc din afară, dar şi pentru cei care sunt familiarizaţi
cu ele. În general, pentru chinezi ele simbolizează mult mai mult decât pentru
simpli privitori.
Materialele din care ele sunt realizate sunt diferite, în funcţie de importanţa
construcţiei în ansamblul său. Se face astfel distincţie între ţiglele construcţiilor
obişnuite şi cele ale palatelor şi templelor.

galbene pentru construcţii imperiale

Pentru acestea din urmă verzi pentru clădirile rudelor împărăteşti

se folosesc ţigle sau pentru anumite temple
multicolore din argilă arsă:
Clădirile din complexul „Altarul cerului” au
ţiglele smălţuite albastru

Ţiglele de pe acoperişurile caselor simple erau din argilă slab arsă.

Ele nu sunt smălţuite şi au o culoare cenuşie, care nu trebuie să
atragă privirile.

Atracţie deosebită prezintă şi părţile superioare ale acoperişurilor cu muchiile ce se

evidenţiază ca puternice protuberanţe, împodobite la capete cu sculpturi ceramice,
ce dau liniilor severe o modulaţie finală mai plăcută.
 La construcţiile oficiale există un sistem fix de ornamente,
care era prescrisă în mod oficial. La ambele capete ale
coamei acoperişului erau sculptate animale stilizate, aşa-
numite chiwei, care cu gurile deschise, cozile arcuite şi
Rolul aripile ridicate pe spate, par nişte combinaţii de dragoni şi
ornamentaţiilr în peşti.
punerea în
evidenţă a Amândouă animalele sunt întoarse unul către altul. Coama
clădirilor acoperişului creşte din gurile lor. Originea şi semnificaţia acestui
element ornamental sunt discutate până astăzi. O explicaţie ar consta
în faptul că acest animal de apă apără casa de foc, alta că, în timpul
ploilor excesive, extermină apa şi păzeşte locuitorii de înec.

Clădirile mai vechi se disting prin existenţa la capătul crestelor a unor sculpturi de
dimensiuni mult mai mici. La streaşină, începutul îl face un „nemuritor”(xianren), care
călăreşte pe un fhönix. Urmează apoi fiinţe fabuloase şi animale: balauri, lei inorogi,
calul cerului (animal fantastic), cai de mare, peşti, tauri şi maimuţe. Numărul complet
al acestor fiinţe se găseşte pe cele mai mari clădiri ale Palatului Imperial din capitală.
De aici putem trage concluzia că aceste construcţii au o vechime destul de mare.
Semnificaţia acestui ornament ar putea fi căutată în faptul că aceste animale treceau
drept aducătoare de noroc şi binecuvântare şi că de aceea ele garantau casei şi
locuitorilor ei o soartă favorabilă şi prosperitate.
chiwei
Marile parcuri imperiale au fost creaţii
arhitecturale de rang cu totul deosebit în
Beijing şi împrejurimi.

Parcul chinezesc reprezintă o iscusită combinare de complex arhitectonic şi

peisaj.

Amândouă elementele sunt astfel împletite, că unul nu poate fi gândit fără

celalalt. Dealuri, case, cursuri de ape, lacuri, stânci artificiale, copaci,
promenade, pavilioane, dumbrăvi de bambus şi poduri se îmbină în aşa fel
încât natura şi construcţiile se contopesc una cu alta.

Parcurile cele mai vechi, despre care ne informează izvoarele erau însă nu numai
locuri de destindere şi de distracţie, ci trebuiau să îndeplinească nemijlocit şi un
scop practic, economic. Cele mai importante parcuri sunt cele ale regelui Shang
Zhon (sec. XI î.Hr.), ale lui Shihuangdi din dinastia Qin, ale lui Yangdi din dinastia
Sui (605-617) şi ale împăratului Huizong (1101-1125) din dinastia Song
 Sunt aici trei parcuri alăturate: Parcul limpezimii desăvârşite,
Parcul primăverii eterne şi Parcul celor zece mii de primăveri.

Dezvoltarea parcurilor
imperiale a culminat în secolul
al XVIII-lea şi al XIX-lea prin
impresionanta aşezare a
„Parcului limpezimii
desăvârşite” din vechiul Palat
de vara din Beijing.
În oraşele ţinutului Changjiang există
numeroase parcuri mici, care au fost
iniţial construite ca parcuri ale
persoanelor private, particulare. Ele
reprezintă aşa-numitul „stil al ţinutului de
la sud de Changjiang”
De exemplu, gradina – parc ”Grădina omului simplu” din secolul al XVI-lea, face
aluzie la o viaţă retrasă în pavilionul propriu.
Există şi alte grădini – parcuri, care prin ceea ce oferă trădează luxul. Aşa sunt
„Dumbrava leilor” construită în 1350, „Grădina maestrului mrejei”din 1140,
„Gradina armoniei” din secolul al XIX-lea ca şi „Gradina pavilionului valurilor”, a
cărei primă realizare a fost în 1044, refăcută la începutul secolului XX. În acestea
din urmă există pe suprafeţe înguste construcţii cu heleşteie, fragmente de stâncă,
poduri, galerii de coloane deschise atât de bine îmbinate încât formează o lume
perfectă. Aici îşi petreceau apusul vieţii, în societate, cu literatură, muzică şi vin,
negustori bogaţi sau înalţii funcţionari. Aici erau locurile perfecte pentru creaţie, în
special pentru poezie şi filozofie.

Palatul de Vară ocupă o

suprafaţă de aproape 300 de
hectare şi include, în principal,
Muntele Longevităţii Milenare
şi Lacul Kunming. Este o
grădină imperială a dinastiei
Qing, ultima perioadă a
societăţii feudale din China.
La 12 decembrie 1998 a fost
inclus de UNESCO pe lista
patriomoniului cultural
mondial.
Palatul de Vară este nu numai o grădină
pitorească, ci şi un muzeu al istoriei şi
culturii. Aici putem observa obiecte
antice din bronz, porţelan, jad şi alte
materiale ce simbolizează civilizaţia
antică chineză.
Aspecte din
Palatul de vara
Beijingul dispune de multe parcuri. Fiecare dintre ele reprezintă sau simbolizează
altceva. Materialele cu ajutorul cărora au fost realizate temele conţinutului lor au fost
aduse de la distanţe impresionante, însă par a fi reale locului.

În interiorul oraşului se află „Parcul mării de nord” (Beinai) şi „Parcul mării

de mijloc şi de sud” (Zhongnanhai) si al treilea mare parc, „Parcul
întreţinerii armoniei”. Toate trei provin din vechi aşezări.

După mărime şi rang artistic,cel mai important este „Parcul

întreţinerii armoniei”

Istoria lui a început în 1151, când un împărat din dinastia Jin şi-a zidit aici primul
palat. De atunci, parcul a trecut prim mai multe transformări – au fost construite
elemente noi, prin care s-a evidenţiat timp de câteva secole. În anul 1860 a
suferit distrugeri grave. Împărăteasa văduvă Cixi (1835-1908) a dispus în 1884,
ca parcul să fie refăcut. În 1900 în timpul „răscoalei boxerilor”, a fost pentru a
doua oară prădat şi distrus de trupele de invazie. La ultima reconstrucţie, cea din
1903, din cauza preţurilor ridicate nu s-a putut restaura decât o parte.
Templul Cerului, construit în anul 1420, este grupul de cea mai mare amploare de
construcţii pentru ceremonii religioase din vechime.

Templul cerului albastru

Ele sunt Platforma Rotundă, Zidul Ecoului şi Palatul pentru Rugăciuni.
-Platforma Rotundă este de piatră etajată, cu trei niveluri. Aici era centrul
ceremoniei de sacrificiu.
- Zidul Ecoului are un efect acustic foarte interesant, o şoaptă rostită lângă el
auzindu-se clar la zeci de metri.
- Palatul pentru Rugăciuni este o construcţie cu trei acoperişuri suprapuse, plasată
pe o terasă de piatră tot cu trei niveluri, toate având formă circulară.
Albastrul, culoarea cerului, domină acoperişul construcţiilor principale de aici.
Casele de lut ale populaţiei kejia din provincia Fujian sunt larg recunoscute în ţară
drept comori ale şcolii de arhitecutură chinezeşti. În faţa acestor case din zonele
deluroase, care arată ca nişte „farfurii zburătoare" sosite din spaţiul extraterestru,
dateaza din perioada dinastiilor feudale Ming şi Qing, când bogătaşii din alte locuri
erau foarte interesaţi să-şi construiască locuinţe solide din piatră şi cărămidă cu uşi
sculptate, înconjurate de grădini atent elaborate artistic
Structura interna a acestor case de lut
 Populaţia tibetană se ridică în prezentă la peste 4,6
milioane de persoane şi trăieşte în principal în Regiunea
Autonomă Tibet şi în judeţele autonome tibetane

Tradiţii, obiceiuri Întotdeauna Tibetul a acţionat ca un magnet în ceea ce

şi ritualuri în înseamnă turism. Viaţa tibetană şi-a găsit de cele mai
Tibet - China multe ori adepţi printre cele mai diferite personalităţi,
oameni cu preocupări diferite. Acum, Tibetul oferă din ce în
ce mai mult posibilităţi de analiză turistică. Cel mai atractiv
loc al acestei regiuni în reprezintă capitala Regiunii
Autonome Tibet, care dispune de bogate resurse turistice

Dezvoltarea uimitoare a economiei regiunii şi îmbinarea perfectă a tradiţiei

multimilenare cu civilizaţia modernă, au transformat în ultimii ani acest oraş într-
una din cele mai atractive destinaţii turistice din vestul Chinei. Progresele
economice înregistrate în ultimii ani au adus însă noi oportunităţi dezvoltării
turismului acestui oraş de pe „Acoperişul Lumii"
 Parcul Miniaturilor din oraşul Shenzhen reprezintă un
important punct de atracţie turistică, deloc neglijat în a fi pus
în valoare. Oraşul Shenzhen este prima zonă economică
specială din China, oraşul fiind o reprezentare la scară
redusă a dezvoltării economice a Chinei

Parcul Miniaturilor
din oraşul În acest oraş se găseşte un punct turistic renumit, mai
Shenzhen bine zis un sat, cu specific local - Parcul Miniaturilor
„China grandioasă"

Parcul se află la marginea oraşului Shenzhen şi, cu o suprafaţă de 300.000 mp,

este cel mai mare parc de acest gen din lume. Aproape 100 miniaturi dispuse în
acest parc au fost realizate la scara 1:15 şi reprezintă aproape toate obiectivele
turistice din China. În parc sunt copiile miniaturale ale celor mai renumite obiective
turistice din China, precum Marele Zid, Armata de Teracotă, podul în arc,
observatorul astronomic şi cea mai veche pagodă de lemn, Oraşul Interzis, cel mai
mare palat din lume şi cascada Huangguoshu, una dintre cele mai mari cascade din
China.
De asemenea, au fost redate privelişti naturale mirifice precum cele întâlnite pe
muntele Taishan, Cele trei defilee ale Fluviului Albastru, panorama râului Lijiang,
lacul Xihu din oraşul Hangzhou şi parcurile în stil chinezesc tradiţional din oraşul
Suzhou şi pagode, temple, pavilioane şi grote de renume din ţară. In fiecare lună
aici se organizează reprezentări ceremoniale de adunare a jertfelor aduse Cerului
de către împărat şi de familia confucianistă pentru strămoşi şi alte obiceiuri
populare tradiţionale precum nunta şi ceremonia funerară.

În parc mai sunt dispuse peste 50.000 figurine şi animale mici din ceramică ce
reprezintă cele 56 de naţionalităţi de pe teritoriul Chinei şi viaţa lor de zi cu zi.
În muzeu se găsesc 25 de sate specifice unui număr de 25 de naţionalităţi,
realizate la scara 1:1. În aceste sate se organizează, periodic, manifestaţii
specifice naţionalităţii respective, precum şi un târg al naţionalităţii Han,
„Sărbătoarea stropirii cu apă” specifică naţionalităţii Dai şi „Sărbătoarea
torţei”, a naţionalităţii Yi.