UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI
FACULTATE DE HORTICUTLURĂ

Grădinile Otomane

2022

• INTRODUCERE

• Contextul geopolitic
Atunci când ne gândim la grădinile otomane le asimilam cu lumea Islamica. Cultura
Islamica se întinde, în principal, peste trei continente, ceea ce face ca definirea exacta a unei
grădini Islamice să fie dificilă, având rădăcini în multiple culturi și părți ale lumii. Acestea au
avut diferite abordări datorită contextului natural (e.g. clima, sol) și al influenței de peste
multiple secole ale civilizațiilor peste care islamismul s-a extins.
Multe dintre tradițiile agricole au fost aduse de turci, inițial, în Iran, după migrarea lor din
stepa arida a Asiei centrale, în urma Bătăliei de la Malazgirt din estul Anatoliei (astăzi Turcia) în
1071 (Atasoy, 2007). Turcii și-au creat grădinile adresând atât nevoile agricole cat si cu scop al
expresiei artistice.
• Primele grădini Otomane

Influența Persana a grădinilor Otomane se poate observa prin regăsirea șirurilor de apa
intersectate, în pârțile ale Anatoliei unde se aflau așezări Turcești. Găsim aici grădini decorate în
jurul bazinelor mozaicate și canalelor de apa. Printre aceste grădini se regăsesc gradina palatului
Artuquid (alte denumiri: Artuklu, Artukid), situat înăuntrul orașului fortăreața Diyarbakır, și
construit între secolele XII-XIII, în timpul domniei sultanului Salih Nasreddin Muhammed
(1200-1222), care în urma ultizării palatului ca închisoare la începutul acaparării Otomane din
secolul XVI a fost degradat împreuna cu gradina sa, găsindu-se apoi puține ruine clare ale
arhitecturii sale (About: Artuklu Palace, n.d.). Printre grădinile menționate se afla și gradina
palatului Kubadabad, construit în 1236 și aparținând sultanului ‘Ala al-Din Kay Qubadh (1220–
1237) (Kubadabad Palace - Discover Islamic Art - Virtual Museum, n.d.). În grădinile otomane,
însă, se poate observa influenta Bizantina, care la rândul ei a fost creata din conceptul grădinii
Romane, un concept al spațiului creat în jurul bazinelor și fântânilor. Otomanii incorporau în
stilul lor arhitectural elementele altor culturi cu care intrau în contact, reinterpretând-l spre a da
naștere unor planuri cat mai benefice nevoilor și credințelor lor. Modul în care aceștia decorau
spatiile era unul restrâns în jurul peisajului deja existent, incorporând soluții ce erau adecvate
climei, topografiei și ambiantei, evitând exercitarea unor reguli stricte de design. Construiau
grădini în locurile unde apa curgătoare era deja existenta, plantau paturi de flori, și încercau sa
folosească terenul disponibil în cea mai potrivita maniera pentru caracteristicile existente
(Atasoy, 2007).

• FUNCȚIONALITATEA

• Atribuțiile grădinii

Un alt aspect al influentei Bizantine și Romane în Istanbul este funcționalitatea acestor

grădini. In timpul monarhiei Otomane, chiar și după ce expansiunea imperiului nu mai avea
aceeași amploare datorita dificultăților militare și conflictelor interne dintre jumătatea secolului
XVI și secolul XVII, agricultura continua sa reprezinte o sursa de venit pentru aproape 90% din
populație (Pamuk, 2004). Toate clasele sociale se puteau bucura de grădini proprii. Grădinile
private nu reprezentau spatii pentru adunări sau ceremonii, ci erau privite ca locuri de liniște și
meditație solitara (Gardens, n.d.), unde să se poată bucura de un spațiu restrâns și izolat de lumea
exterioara. Grădinile domestice erau adeseori împrejmuite de ziduri, un motiv recurent în
întreaga cultura Islamica ce se poate observa prin înconjurarea atât a orașului și locuințelor, cat și
a moscheilor, piațetelor, livezilor.

• Importanța lalelei

Otomanii vedeau grădinile atât pentru cultivarea de hrana, cât și pentru aspectul lor
plăcut. Ținând foarte mult la comuniunea grădinii cu natura (spre deosebire de contemporanii săi
vestici, aceștia erau fascinați de flori, comercializarea lor interna fiind o practica populara încă de
la mijlocul secolului XV (Karababa, 2015), ca mai apoi să atragă atenția turiștilor Europeni din
Istanbul, ducând la exportul către Europa al diverselor soiuri de flori în secolul XVI (Atasoy,
2007). Printre cultivarurile admirate de către Otomani, cea mai prezentă era laleaua, care a fost
adusă în Turcia ca urmare a migrării din Asia Centrala în Anatolia de către triburile Seljuk.

Laleaua a devenit un simbol național al Imperiului Otoman, dată fiind popularizarea

acesteia de către multipli lideri politici, incluzând-l pe Sultanul Mehmed al Doilea (1432-1481)
(Mehmed II | Biography, The Conqueror, Accomplishments, Cannon, & History | Britannica,
n.d.), care în secolul XV ca urmare a cuceririi Constantinopolului, a construit grădini extinse în
jurul palatului său, Topkapı Sarayı, favorizând plantarea lalelelor în acestea. In secolul XVI, sub
conducerea lui Suleyman Magnificul(1494-1566)(Suleyman the Magnificent | Biography, Facts,
Empire, Accomplishments, & History | Britannica, n.d.) lalelele au fost întinse in tot imperiul,
astfel rămânând un motiv puternic in cultura Otomană. Picturi, piese ceramice, modele de fântâni
și chiar încasarea lalelelor în placi folosite la decorul moscheilor erau metode populare de a
prezenta floarea. Tot în aceasta perioada toate grădinile erau pline cu diverse cultivaruri de lalele,
multe fiind aduse din sălbăticie.

Conotația religioasa a lalelei a venit din felul turcilor de a scrie cuvântul “lalea“, folosind
aceleași litere arabice precum cuvântul “Allah“. În aceasta perioada laleaua a fost consacrată un
model popular în artă, rămânând cunoscută ca “Era Lalelelor“, și confirmând din nou importanța
sa semiotică, dar și estetică pentru Otomani. (Atasoy, 2007; Christenhusz et al., 2013; Duzce
University Journal of Science and Technology » Submission » The Tulip Era Gardens at Ottoman
Empire, n.d.; Karababa, 2015) .

• ELEMENTE ARHITECTURALE
• Pavilioanele
Spațiile verzi ce înconjurau palatele în această perioadă facilitau vizionarea de sporturi si
activități ce se desfășurau în grădini sau scuaruri urbane prin intermediul pavilioanelor așezate in
locații favorabile.
Sultanii erau cu atât mai încantați de ele, încât se puteau bucura de intimitatea propriului
spațiu, plimbărilor si culesului de fructe în timp ce urmăreau ceremoniile petrecute în afara
grădinilor lor.
Pavilionul era o construcție relativ
simplă din punct de vedere architectural, dar extrem de variată ca stil. Cel mai important
aspect era localizarea sa cât mai potrivită pentru privitor. Mărimea sa era, de asemenea, la
fel de variată, însă un aspect ferm in construcție era ca acesta
să nu se simtă rupt din peisaj, combinându-se
armonios cu natura din înconjurul sau. Puține exemple de astfel de pavilioane atât de
vechi ne sunt disponibile astăzi, dar exista însă lucrări de artă ce arată sultanii in propriile
grădini bucurându-se de aceste construcții. Printre operele menționate se regăsește o
lucrare arătând-l pe Sultanul Murad al Treilea (1546-1595) (Murad III | Ottoman Sultan |
Britannica, n.d.) bucurându-se de peisajul grădinii sale din Kandilli, unde pavilionul se
află pe malul apei, iar fațada stă deschisa către mare.
Aceste pavilioane tind să aducă senzația de cort, multiple lucrări arătându-le în aceasta
maniera (detașabile pe laterale, extensibile), însă în lucrarea ce îl arată pe vizirul Lala Mustafa
Pasha (1500-1580) (‘Lala Mustafa Pasha’, 2022) ținând un festin pentru Agha a ienicerilor,
putem observa coloana ce menține central structura pavilionului, dându-i astfel un aspect mai
solid. (Atasoy, 2004; Brummett, 1998; Gardens, n.d.).
 • Fântânile
Printre primele noțiuni de sistem de canalizare și aprovizionare cu apa, o găsim in 1453, după
ocuparea Istanbulului de către Otomani. Aici, Romanii construiseră astfel de sisteme, care in
urma ocupării Latine deveniseră inutilizabile, urmând ca după cucerirea Otomană să primească
resaturări majore. Sultanul Mehmed al Doilea a fost cel ce a ordonat repararea sistemelor, însă,
datorită expansiunii urbane a Istanbulului, nevoia a depășit capacitatea de multiple ori de-a
lungul secolelor, Suleyman Magnificul fiind cel ce s-a dovedit a eficientiza cel mai bine sistemul.
Fântânile au fost folosite de sultani și familiile lor ca dovezi de flamboianță, deoarece
Istanbulul s-a lovit de problema insuficienței apei, iar când aceasta a devenit mai accesibilă în
secolul XVI, luxul de a o avea pompată în propria grădină era rezervată claselor sociale
superioare, în timp ce oamenii de rând se foloseau de fântâni si cisterne publice. (Fountains in
Ottoman İstanbul, n.d.)

• CONCLUZII
Deși grădinile Otomane au fost relativ slab documentate în perioada de început (Antichitate-
1800 a.d.), reușim sa găsim rămășite indicative ale vieții trăite de Otomani, a nevoilor acestora
atât estetice cat si funcționale în relație cu grădinile. Relatând totul la contextul politic aferent,
putem aprecia mai bine metodele folosite de către aceștia spre a-și îmbunați spațiul.

• Referințe si bibliografie
• About: Artuklu Palace. (n.d.). Retrieved 17 February 2022, from https://dbpedia.org/page/Artuklu_Palace

• Atasoy, N. (2004). Ottoman Garden Pavilions and Tents. Muqarnas, 21, 15–19.

• Atasoy, N. (2007). Introduction to the Catalogue of Ottoman Gardens. 3.

• Brummett, P. (1998). CLASSIFYING OTTOMAN MUTINY: The Act and Vision of Rebellion. Turkish

Studies Association Bulletin, 22(1), 91–107.

• Christenhusz, M. J. M., Govaerts, R., David, J. C., Hall, T., Borland, K., Roberts, P. S., Tuomisto, A.,

Buerki, S., Chase, M. W., & Fay, M. F. (2013). Tiptoe through the tulips – cultural history, molecular

phylogenetics and classification of Tulipa (Liliaceae). Botanical Journal of the Linnean Society, 172(3),

280–328. https://doi.org/10.1111/boj.12061

• Duzce University Journal of Science and Technology » Submission » The Tulip Era Gardens at Ottoman

Empire. (n.d.). Retrieved 17 February 2022, from https://dergipark.org.tr/en/pub/dubited/issue/4809/66255?

publisher=duzce

• Fountains in Ottoman İstanbul. (n.d.). Retrieved 17 February 2022, from https://www.ktb.gov.tr/EN-

113835/fountains-in-ottoman-istanbul.html

• Gardens. (n.d.). Retrieved 17 February 2022, from http://www.turkishculture.org/architecture/gardens-

779.htm

• Karababa, E. (2015). Marketing and consuming flowers in the Ottoman Empire. Journal of Historical

Research in Marketing, 7(2), 280–292. https://doi.org/10.1108/JHRM-03-2014-0009

• Kubadabad Palace—Discover Islamic Art—Virtual Museum. (n.d.). Retrieved 17 February 2022, from

https://islamicart.museumwnf.org/database_item.php?id=monument;ISL;tr;Mon01;5;en

• Lala Mustafa Pasha. (2022). In Wikipedia. https://en.wikipedia.org/w/index.php?

title=Lala_Mustafa_Pasha&oldid=1070919487

• Mehmed II | Biography, The Conqueror, Accomplishments, Cannon, & History | Britannica. (n.d.).

Retrieved 17 February 2022, from https://www.britannica.com/biography/Mehmed-II-Ottoman-sultan

• Murad III | Ottoman sultan | Britannica. (n.d.). Retrieved 17 February 2022, from

https://www.britannica.com/biography/Murad-III
• Pamuk, Ş. (2004). Institutional Change and the Longevity of the Ottoman Empire, 1500–1800. The Journal

of Interdisciplinary History, 35(2), 225–247. https://doi.org/10.1162/0022195041742427

• Suleyman the Magnificent | Biography, Facts, Empire, Accomplishments, & History | Britannica. (n.d.).

Retrieved 17 February 2022, from https://www.britannica.com/biography/Suleyman-the-Magnificent

• Fig. 2.1 https://www.researchgate.net/figure/A-gigantic-model-of-tulip-presented-as-part-of-the-Flower-
Guilds-parade-performance-in-a_fig1_277938269

• Fig. 3.1 https://www.doaks.org/resources/middle-east-garden-traditions/catalogue/C130

• Fig 3.2http://warfare.tk/Ottoman/1578-Banquet_given_by_Lala_Mustafa_Pasha.htm