COLEGIUL NAȚIONAL „MIHAI VITEAZUL” BUCUREȘTI,

SECTOR 2

Anul școlar: 2022 – 2023

PROIECT ISTORIE

TEMA: INFLUENȚE ARABE ÎN EUROPA

NUME ȘI PRENUME ELEV/Ă: DICU VLAD ȘTEFAN

CLASA: A IX-A F

PROFIL: REAL

SPECIALIZARE: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ

PROFESOR COORDONATOR,
Dumitru-Florin
MEHEDINȚEANU

BUCUREȘTI
2023
 INFLUENȚE ARABE IN EUROPA
Dicu Vlad Ștefan
Colegiul Național Mihai Viteazu
Clasa a IX-a F
Anul Școlar 2022-2023
Abstractul
Lucrarea își propune să surprindă modul în care contactul dintre civilizația arabă și
spațiul european a influențat evoluția diverselor domenii ale vieții bătrânului continent.
Metodologia pe care am folosit-o pe parcursul efectuării lucrării a presupus documentare din
diverse surse, lucrări generale sau de specialitate, precum și mediul online. Informațiile astfel
colectate am încercat să le structurez într-un mod care să respecte cât mai fidel cerințele
normelor de elaborare a proiectului.

Introducere
Ca orice contact civlizational derulat de-a lungul câtorva secole, aria de analiză este în
principiu una vastă, dar îmi propun să extrag pentru prezenta lucrare doar câteva din cele mai
importante domenii, acelea pe care le consider esențiale în dezvoltarea oricărei societăți:
știință, artă și religie.
Porniți din Peninsula Arabică și cucerind la început teritorii din Orient și Nordul
Africii (sec VII), arabii trec Marea Mediterană și debarca în Europa în timpul dinastiei
Omeiazilor1 (661-750), unde rămân până în 1492, anul în care se încheie Reconquista2 și se
consideră sfârșitul ocupației arabe a Peninsulei Iberice.
Implicațiile uriașe ale acestei coabitări au fost astfel studiate și analizate de-a lungul timpului
de un număr ridicat de istorici cercetători, astfel încât există o abundență de surse de
documentare în realizarea scopului acestei lucrări.

Cuprins
Începuturile expansiunii statului arab se situează imediat după moartea Profetului
Mahomed în anul 632, când ia naștere instituția califatului prin alegerea lui Abu-Bakr3 drept
șef al noii comunități, primind astfel titlul de calif, care înseamnă locțiitor al Profetului.
[1,95]
Profitând de criza vecinilor, Imperiul Bizantin și Persia, califatul se extinde, cucerind
Siria, Palestina, Irakul, Imperiul Persan și Egiptul. Mai mult, în anul 661, guvernatorul Siriei
se declară calif și mută capitala la Damasc, punând astfel bazele dinastiei Omeiazilor, care

1
Cei 90 de ani de domnie ai Dinastiei Omeiazilor înseamnă, din punct de vedere militar, cucerirea unor noi
teritorii: din Africa Septenoriala (Maghreb) până la Atlantic și valea Indului, incursiuni de pradă în teritoriul
Bizanțului și în Europa
2
Reconquista a fost procesul prin care regatele creștine din nordul Hispaniei au recucerit peninsula Iberică de la
musulmani, recucerirea durand aproape 800 de ani.
3
Abu-Bakr a fost socrul Profetului Mahomed
marchează în plan militar noi expansiuni în Nordul Africii, ajungând astfel la granițele
Europei. [1,95]
În anul 711, generalul Tariq Ibn Zyad traversează Strâmtoarea Gibraltar și începe
cucerirea Peninsulei Iberice din mâinile vizigoților. Începe astfel o perioada de 8 secole de
ocupație arabă a Spaniei care marchează radical modul de dezvoltare a societății și civilizației
locale sub influențele aduse de cuceritori. [1,96]
Este unanim recunoscut și apreciat modul în care s-au dezvoltat meșteșugurile și
negustoria în timpul ocupației arabe, dat fiind caracterul particular al civilizației arabe, una a
orașului. Mai mult, în plan cultural, există exemplul califatului de la Cordoba care, cel puțin
în perioada de început a ocupației, avea o viață culturală de excepție, contrastând astfel
puternic cu Occidentul ocupat. Acesta era încă organizat preponderent rural, viata culturală
fiind o ocupație secundară, puțin dezvoltată.
În aceste condiții, nu este surprinzător că sunt multe domenii în care civilizația arabă s-a
impus, iar cele mai proeminente sunt: știința, filozofia, arhitectura civilă și religioasă. Iar
acolo unde acest lucru nu s-a întâmplat, influențele au fost foarte puternice și au marcat
definitiv domeniile respective de activitate.
1. Știința
Contribuția științei arabe în dezvoltarea celei europene a fost o activitate „fără egal în
istoria lumii” (G.Sarton )4. Figurile proeminente din spațiul occidental veneau în Spania
pentru a se instrui și a se perfecționa în centrele culturale arabe de aici. Arabii au fost
transmitatorii și chiar salvatorii științei grecești. Un exemplu este orașul Toledo, unde grupul
numit „traducătorii toledani” a tradus din arabă în latină 87 de tratate în astronomie, fizică,
filosofie, matematică, alchimie, astrologie, medicină și mecanică, aceste lucrări aparțînând
figurilor mari precum Euclide, Ptomeleu, Hipocrate, Galenos și Avicenna, dar și opere
originale arabe. Aceste versiuni traduse au ajuns mai departe și la curtea regilor normanzi sau
suevi din Sicilia. [3]
1.1. Matematica
În secolul IX, matematicianul persan Muhammad ibn Musa Khwarizmi, numit adesea
„părintele algebrei”, scrie multe cărți importante în care prezintă multe noțiuni precum
rezolvarea algebrică a ecuatilor pătratice cu rădăcini pozitive, transferul termenilor dintr-o
parte în cealaltă, reducerea termenilor asemenea, pe care noi le folosim foarte des în zilele
noastre. El a fost primul care a predat algebră într-o formă elementară, studiind ecuațiile în
sine, iar lucrările lui au răspândit cifrele arabe și metodele de rezolvare a ecuațiilor în vest.
În secolul X, alte progrese sunt facure în algebră de către Al-Karaji, în a cărui carte apare
pentru prima oară principiul inducției matematice pentru a demonstra teorema binominală5,
cât și triunghiul lui Pascal6.
În aceeași perioada de glorie a arabilor, au fost făcute alte mari progrese în matematică
precum studiul funcției tangente, studiul numerelor perfecte, volumul unui parabolid,

4
George Alfred Leon Sarton a fost un chemist și istoric American de origine belgiană, fiind considerat
fondatorul disciplinei istoria științei că domeniu de studiu independent
5
Teorema binominala= Binomul lui Newton
6
Triunghiul lui Pascal este un tablou triunghiular de coeficienți binominali, numit astfel în onoarea
matematicianului francez Blaire Pascal
conceptul de funcție, și au fost puse bazele geometriei analitice și geometriei neeuclidiene.
[4]

1.2. Medicina
Oamenii de știință arabi au mare merit în istoria medicinei, ei deschizând prima farmacie
în anul 754 în Bagdad și introducând pentru prima dată regulile fabricării medicamentelor.
Abu Ali Ibn Sina, cunoscut în Europa sub numele de Avicenna, născut în 980, are 40 de
lucrări în medicină, precum și un număr mare de lucrări în alte domenii științifice. Cea mai
importantă dintre ele a fost „Canonul de Medicină”, care a fost un manual pentru toți medicii,
nu numai cei arabi dar și europeni și a influențat enorm dezvoltarea medicinei europene. În
acesasta lucrare sunt prezentate 800 de medicamente și modalități de utilizare a acestora, iar
odată cu inventarea tiparului, „Canonul de medicină” devine principalul ghid pentru predarea
în universitățile din Europa în secolul al XVIII-lea. De asemenea, Avicenna scrie și „Cartea
vindecării sufletului”, o enciclopedie generală a științei și filosofiei. [5]
2. Arta
Odată cu schimburile comerciale, care includeau și obiecte de artă, și cu primele
construcții ale monumentelor de arhitectură arabă în Spania, se formează o legătură si aici
intre spațiul european și lumea arabă. În Peninsula Iberică, creștinii refugiați din zonele
ocupate de musulmani raspandesc arhitectura și tehnicile artistice în toată Spania, însă
influențele arabe se găsesc chiar și în Anglia și Franța. [3]
2.1. Arhitectura
Arhitectură Arhitectura Evului Mediu din Occident, în special Spania și Sicilia, a fost
puternic influențată de tradițiile arhitecturale arabo-musulmane: ferestre duble, arcade
diverse, creneluri, cupole, arcuri sau bolți poligonale și segmentare, suprafețe traforate,
decoraţie policromă cu ceramică emailată. Arcul în formă de potcoavă (apărut mai întâi în
709, în moscheia omayazilor din Damasc) au fost folosite de către arabi pentru posibilitățile
lor structurale și decorative. De asemenea, arcul trilobat, cel dantelat (polilobulat), cel ascuţit,
arcul orb, acesta din urmă frecvent în arhitectura arabo-musulmană şi stilul mudejar,
transmiţându-se până şi în arhitectura unor catedrale engleze (din Durham de pildă, sau din
Norwich). Din arhitectura arabă provine şi arcul obtuz, cunoscut în Anglia sub numele de
"arc Tudor". [6]
2.2. Literatura
În domeniul literaturii, arabii au reușit să transmită în lumea europeană numeroase fabule,
povestiri și legende de origini indiene și persane, Dante însuși ajutându-se de izvoare arabe în
schema Divinei Comedii. Este importantă și influența arabo-islamică asupra trubadurilor, atât
în ceea ce privește temele, cât și în crearea celor dintâi forme strofice şi rimate ale poeziei
ţărilor romanice, mai ales provensale. După Provence, a doua regiune în care se transmite
influența arabă este regatul normand din Sicilia, primul moment important al literaturii
italiene fiind „Școala Siciliană” de la curtea lui Frederic II, unde se cultivă poezia italiană sub
influența arabă. De asemenea, primul monument literar al Spaniei, Romancero-ul7 , conservă
amintirea prezenței și dominației arabilor în Peninsula Iberică. [3]
În plus, influența arabă își lasă amprenta asupra fondului lexical al diferitelor științe, ca în
cazul termenilor: zenit, nadir, azimut, algebră, algoritm, cifră, zero, alchimie, alcaloizi,
alcool, borax, elixir, talc. [3]
3. Religia

Astăzi, islamul are uneori o reputație proastă, fiind considerat un pericol real în multe țări
occidentale din cauza grupurilor teroriste de islamiști radicali, punctul culminant fiind
atentatele de la 11 septembrie 2001 din S.U.A, sau, mai recent, cele din Franța. Din păcate, în
mediul politic, nu se face distincția între islamul fundamentalist și cel de masă, iar bogata
istorie culturală și intelectuală a civilizațiilor islamice sunt trecute cu vederea. [2, p.224]
La bazele istorice ale islamului se află profetul Mahomed și micul grup de adepți, care își
declară credință într-un Dumnezeu unic. Dezvoltarea și răspândirea islamului, cunoscută sub
numele de Hegira, se inițiază în 622 și se manifestă prin emigrarea profetului din
Mecca8 către Medina, unde Mahomed pune bazele unei societăți puternice de credincioși.
Această emigrare a fost considerată atât de importantă încât este folosită ca reper temporal
pentru începutul calendarului islamic. Nu există alt Dumnezeu decât Allah, iar Mahomed este
profetul Lui este mărturisirea de credință a islamului. Coranul reprezintă învățăturile lui Allah
pentru omenire, dezvăluite în mod direct lui Mahomed. Coranul îl proclamă pe Dumnezeu
creator al Raiului și al Pământului și cere supunere față de Allah, cel atotputernic, atotștiutor
și milos, iar toată omenirea dă socoteală în fața lui, credincioșii ajungând în Rai, iar păcătoșii
în Iad. [2, p.224]
În Peninsula Iberică, coexistența dintre creștini și musulmani s-a desfășurat în plină
armonie, regii creștini din perioda Reconquistei î nconjur â ndu- se de oameni de știință arabi.
Raimundus Lullus, unul dintre marii savanți ai Evului Mediu și autor al unui număr mare de
opere de teologie, dar și de medicină , filosofie, matematică , fizică și alchimie este influențat
în mod esențial de cultura arabă , scriind câteva opere în această limba . Comunitatea
musulmană din această regiune este însă fie convertită , fie expulzată până la sfârșitul
secolului al XV- lea , odată cu sfârșitul Reconquistei. [3]

Concluzii
Deși nu surprind în totalitate influențele conviețuirii de 8 secole dintre cele două
civilizații, exemplele detaliate de această lucrare susțin fără putere de tăgadă faptul că
civilizația arabă și stăpânirea ei asupra unui teritoriu vast în Europa a avut o influență de
necontestat în marile domenii care au marcat in mod definitoriu dezvoltarea civilizației
europene. Astfel, știința, arta și religia bătrânului continent sunt mai bogate astăzi datorită
acestei influențe și ne rămâne nouă sarcina de a ne documenta și de a investiga mai departe
aceste legături care au schimbat cursul istoriei. Cu cât vom studia mai mult, cu atât mai mult
vom înțelege și ne vom explica mai multe lucruri, putând depăși eventuale stereotipuri de
gândire determinate de evenimente punctuale, izolate din punct de vedere istoric.

7
Un romancero este o colecție de romanțe spaniole, un tip de baladă populară. Romancero este întregul corpus
al acestor balade
8
În Mecca se află astăzi Moscheea Sfânta din Mecca, cel mai important loc al Islamului
 Bibliografie
1. Bojica/ Ovidiu Catalin, Dumitrescu/ Nicoleta, Manea/Mihai, Istorie Manual pentru clasa a
IX-a, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 2005, 95-96

2. Berndl/ Klaus, Hattstein/ Markus, Knebel/ Arthur, Udelhoven/ Hermann-Josef, Istoria

ilustrata a lumii, Berlin, Editura Litera, 2013, 224-235

3. Prof. univ. dr. Ovidiu Drimba, https://www.dacoromania-

alba.ro/nr32/cultura_si_civilizatie_araba.htm, accesat in data de 11/02/2023
4. https://gherasimalexandru.weebly.com/matematica-islamic259.html, accesat in data de
11/02/2023
5.
https://ro.frwiki.wiki/wiki/M%C3%A9decine_arabe_au_Moyen_%C3%82ge#H%C3%A9rita
ge, accesat in data de 11/02/2023
6. https://prezi.com/p/olozh4gpl8wc/influente-arabe-in-cultura-si-civilizatia-europeana/,
accesat in data de 11/02/2023