MINISTERUL EDUCAȚIEI

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
ARTĂ SACRĂ, ANUL I

PROIECT DE SEMINAR

COORDONATOR:
PR. LECT. UNIV. DR. TEODORA ROȘCA-NEACȘU

STUDENT:
ZOTA DANIEL NICOLAE

ALBA IULIA
2023

1
 MINISTERUL EDUCAȚIEI
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
ARTĂ SACRĂ, ANUL I

STILURILE ROMANIC ȘI GOTIC ÎN EUROPA CENTRAL-RĂSĂRITEANĂ.

STUDIU DE CAZ: CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ DIN ALBA IULIA

COORDONATOR:
PR. LECT. UNIV. DR. TEODORA ROȘCA-NEACȘU

STUDENT:
ZOTA DANIEL NICOLAE

ALBA IULIA
2023

2
1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE EVOLUȚIA STILULUI ROMANIC ÎN EUROPA

1.1. Evoluția stilului romanic în Europa Central-Răsăriteană

Arta romanică a apărut și s-a dezvoltat pe parcursul secolelor XI-XIII în țările care au
adoptat și a devenit dominantă confesiunea Romano-Catolică, în special în statele
occidentale, ca de exemplu Franța, Germania, Elveția, Serbia, Rusia, și la noi mai vizibilă în
Transilvania1.
Arta romanică a luat naștere datorită donațiilor făcute de suveranii occidentali către
instituțiile ecleziastice care au favorizat în acest fel apariția acestei arte la începutul secolului
X2. În evoluția sa, romanicul cunoaște trei faze de evoluție - preromanică, matură și târzie -
care s-au desfășurat pe parcursul secolelor X-XII. Sunt locuri unde romanicul coexistă alături
de goticul timpuriu ori este influențat de arta bizantină, așa cum se întâmplat în Serbia,
Dalmația, Rusia sau chiar în Țările Române. Arta romanică este, de fapt, o sinteză a artelor
carolingiene (sec. VIII-IX), germanice (sec. IV-VI), normande, bizantine și arabe3.
Arhitectura este domeniul principal de dezvoltare a artei romanice, cu precădere în cazul
monumentelor ecleziastice, dar și laice ori militare. Principalele centre artistice au fost
Imperiul Romano-German a lui Otto I (Saxonia, Renania și N Italiei), Regatul Francez
(Reims, Saint-Benoît-sur-Loire), Anglia și regiunea Cataloniei cu influențe mozarabe 4.
În cadrul arhitecturii romanice, cel mai important tip de construcție este biserica, a cărei plan
este unul bazilical cu 3 nave, ziduri masive, abside semicirculare, deschideri mici,
ancadramente semicirculare și spații tăvănite acoperite cu bolți semicilindrice5. Absida
semicirculară este de obicei înconjurată de un deambulatoriu, capele plasate radiar, transept
în fața sanctuarului. Navele sunt separate între ele prin arcade semicirculare descărcate pe
stâlpi cu diverse secțiuni. Turnurile sunt amplasate pe latura de vest (Franța - Caen, Arles,
Poitiers), deasupra careului (St. Benoit-sur-Loire), ori în partea răsăriteană a transeptului
(Renania). Portalurile sunt prevăzute cu arhivolte în retragere descărcate pe colonete care
încadrează un timpan cu scene ample având ca temă Judecata de Apoi sau Deisis/ Majestas
Domini. Alături de biserici, în categoria artei ecleziastice mai pot fi menționate mănăstirile
(Cluny - Franța, Fulda - Elveția, Hildesheim - Germania), rotondele circulare (Geoagiu de
Jos, Hunedoara) din Europa Centrală și de Est și catedralele (Worms, Mainz - Germania,
Pavia - Italia).
În cadrul arhitecturii laice și militare se înscriu turnurile-locuință (San-Gimignano - Italia,
Turnul Londrei) și cetățile.
Pictura este reprezentată de o iconografie variată, scene realizate în culori vii, la care se
adaugă miniatura și grafica de carte6.
În a doua parte a secolului XI, mănăstirile au devenit principalul factor de răspândire a
stilului romanic, în timp ce Franța a adoptat un nou stil artistic, cel gotic7.

1
Dicționar de artă. Forme, tehnici, stiluri artistice N-Z, București, Meridiane, 1968, p. 100.
2
Georges Duby, Atlas istoric Duby, trad. Lia Decei, București, Corint Logistic, 2015, p. 97.
3
Ibidem, p. 100.
4
Duby, Atlas istoric, p. 97.
5
Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1976, p. 262.
6
Ibidem, p. 101.
7
Duby, Atlas istoric, p. 97.

3
1.2. Dezvoltarea și răspândirea stilului romanic în Transilvania
Arta și arhitectura romanică au pătruns în Transilvania la începutul secolului al XI-lea, cu o
relativă întârziere față de Occident, datorită cuceririi Transilvaniei de către regele maghiar
Ștefan I cel Sfânt și întemeierea Episcopiei Romano-Catolice a Transilvaniei la Alba Iulia în
jurul anului 10098.
Astfel, cea mai veche construcție romanică de pe teritoriul actual al României este Catedrala
Romano-Catolică din Alba Iulia, ridicată inițial cu trei nave și având pe latura de sud
reprezentarea Majestas Domini realizată în jurul anului 1100.
La aceasta se adaugă bisericile de la Viscri, Cisnădioara, Gușterița sau actuala Catedrală
Evanghelică de la Sibiu, construită în secolul al XIII-lea de către primele grupuri de coloniști
sași așezați aici de către regalitatea maghiară pentru paza granițelor și dezvoltarea economică
a provinciei.
În zona Someș-Bihor și în general a fost adoptat planul bazilical cu trei nave, derivate din
șantierele benedictine din Pannonia vestică, dar și cel al bisericii-sală cu absidă semicirculară
precum cele de la Homorod, Sântana de Mureș ori Ciumbrud9.
Arhitectura civilă este reprezentată de reședințele nobililor maghiari și sași colonizați aici
din zona Țărilor de Jos la începutul secolului XIII.
Arhitectura militară este caracterizată de castre regale construite cu valuri de pământ,
palisade, șanțuri și ziduri de piatră. Acestea erau adevărate centre ale administrației locale,
edificate pe locuri greu accesibile, aveau incinta ovală, porți și turnuri de apărare.Exemple de
acest fel sunt cetățile regale de la Dăbâca și Oradea. În strategia militară un rol important îl
avea și turnul-donjon de unde puteau fi observate eventualele atacuri și unde puteau locui
soldații care se ocupau de apărarea cetății. Cetatea Devei a fost inițial un donjon la care s-a
adăugat un palat cu etaj pe latura de nord, însă în cazul fortificațiilor de la Câlnic sau Colțești
donjoanele au fost construite în plan rectangular10.

2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE EVOLUȚIA STILULUI GOTIC ÎN EUROPA

2.1. Evoluția stilului gotic în Europa Central-Răsăriteană

Arta gotică s-a născut în centrul Regatului Francez în secolul al XII-lea, datorită abației de la
Saint-Denis în arhitectura căreia s-au aplicat prima dată principiile stilului gotic11. Apariția
acestuia în Franța și răspândirea lui în Europa s-a desfășurat ca urmare a luptei pentru
autonomie a orașelor care doreau o oarecare autonomie față de puterea laică și religioasă,
precum și eforturile regilor de a-și impune o autoritate centralizată.
Elementele caracteristice ale stilului gotic sunt zidurile mai subțiri, bolta în cruce pe
ogive, deschideri largi în arc frânt, retrageri cu motive traforate, planul rămâne în
continuare cel bazilical cu transept și cor amplu, la care se adaugă deambulatoriul și
geamurile cu vitralii12.

8
Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Istoria Transilvaniei, Cluj-Napoca, Eikon, 2013, p. 53-54.
9
Drăguț, Dicționar enciclopedic, p. 263.
10
Răzvan Theodorescu, Marius Porumb, Arta în România: Din preistorie în contemporaneitate, București -
Editura Academiei Române, Cluj-Napoca - Mega, 2018, p. 98.
11
Duby, Atlas istoric, p. 98.
12
Dicționar de artă. Forme, tehnici, stiluri artistice A-M, București, Meridiane, 1998, p. 204.

4
Arhitectura gotică cunoaște trei faze de evoluție: gotic primar/ lanceloat cu forme sobre,
rayonnant cu forme înflorite și flamboaiant care prezintă elemente decorative alungite și
prelungite de forma unei flăcări13.
Ca și în romanic, cel mai important tip de construcție este catedrala care a devenit o
construcție emblematică pentru orașele importante. Primele catedrale gotice au fost edificate
în Franța pe parcursul secolului al XII-lea, aici pot fi enumerate cele de la Île-de-France,
Champagne, Picardie, Reims, Amiens ori Chartres, ulterior a fost preluat și continuat de
majoritatea mănăstirilor franceze14.
Important de amintit este că în Anglia goticul a ajuns la o formă originală a cărei evoluție s-a
desfășurat în trei faze: Early English (1170-1275), Decorated Style (1275-1375) și
Perpendicular Style (1375-1505) în care au fost construite clădiri precum King’s Chapel sau
Westminster Abbey.
În celelalte țări europene unde s-au răspândit principiile acestei arhitecturi, ea a primit numele
de gotic provincial având drept caracteristici construcții simple, ziduri pline și organizate pe
structură ogivală.
Arhitectura ecleziastică este completată de cea civilă în care se înscriu casele de locuit și
castelele nobiliare, atelierele și halele de producție ale breslelor. Arhitectura militară este
ilustrată de fortificații cu incinte închise și turnuri, precum și de bisericile fortificate15.
Pictura cunoaște o evoluție uimitoare în această perioadă, astfel avem de a face cu o pictură
murală de inspirație biblică sau agiografică executată în tempera, caracteristică goticului
matur și târziu. În evoluția picturii gotice din Europa Centrală și Țările de Jos s-au afirmat
figurile pictorilor flamanzi Jan van Eyck, Hans Holbein cel Bătrân sau Rogle Vander
Weyden.
Sculptura prezintă siluete elegante cu veșminte învolburate și chipuri calme ale Fecioarei cu
Pruncul, așa-numitele „Madone frumoase”, care s-au răspândit în Europa
Central-Răsăriteană, respectiv în Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria și Transilvania cu
influențe inclusiv în Țările Române16.

2.2. Dezvoltarea și răspândirea goticului în spațiul transilvănean

Arhitectura și arta gotică au pătruns în Transilvania în secolul al XIII-lea, când au fost
edificate mănăstirea cisterciană de la Cârța (jud. Sibiu), iar altele s-au dezvoltat sub influența
romanicului, așa cum s-a întâmplat în cadrul actualelor biserici evanghelice de la Sibiu și
Sebeș, acestea corespund oarecum goticului timpuriu.
Planimetria multor biserici construite în Transilvania a fost inspirată de Biserica Sf. Elisabeta
din Kosice, Slovacia, care corespunde perioadei goticului flamboiant în care au fost edificate
Biserica Neagră din Brașov, Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca ori Biserica din Deal de la
Sighișoara.
Pe lângă planul bazilical cu transept (Sibiu), au existat și alte tipuri de planimetrie, precum
cel al biserici-hală (Sebeș, Brașov, Cluj-Napoca), biserici-sală (bisericile reformate din Cluj,
Dej și Târgu-Mureș) și biserici uninavate, precum cea de la Moșna, jud. Sibiu.

13
Drăguț, Dicționar enciclopedic, p. 155.
14
Ibidem, p. 98.
15
Dicționar de artă, p. 205.
16
Dicționar de artă, p. 206.

5
Arhitectura laică este foarte bine definită de fortificațiile ridicate la Sighișoara, Sibiu sau
Mediaș, bisericile fortificate de la Viscri sau Biertan și de castele precum Castelul
Corvinilor de la Hunedoara.
Pictura murală a evoluat în Transilvania în secolul al XIV-lea și a împodobit numeroase
biserici ridicate de către coloniștii sași sau de nobilii care au primit terenuri de la regalitatea
maghiară, așa cum se poate observa în cazul edificiilor religioase construite la Homorod,
Mălâncrav sau Drăușeni.
Sculptura gotică din Transilvania este una destul de săracă, după cum remarcă specialiștii în
domeniu, adevărate exemple de decor plastic pot fi admirate la Biserica Neagră din Brașov, a
celei din Sebeș17, iar printre cei mai importanți sculptori se numără Martin și Gheorghe din
Cluj care au realizat statuia ecvestră a Sfântului Gheorghe ucigând balaurul din Praga, iar cea
existentă în prezent în fața Bisericii Reformate din Cluj a fost turnată la Budapesta de către
sculptorul Jószef Róna și donată de împăratul austro-ungar Franz Joseph în anul 189518.

3. STUDIU DE CAZ: CATEDRALA ROMANO-CATOLICĂ DIN ALBA IULIA

3.1. Rotonda bizantină de secol X

Începuturile vieții creștine pe teritoriul vechiului Apulum pot fi plasate în jurul secolelor
IV-VI, pentru care există o serie de descoperiri arheologice care demonstrează prezența
creștinismului în acest spațiu, respectiv morminte de inhumație cu orientarea est-vest, obiecte
și opaițe cu însemne cruciforme.
Cronicile bizantine din secolele XI-XII redactate de Ioan Skylitzes, Georgius Cadrenus și
Ioannes Zonaras menționează date importante despre creștinarea unor conducători importanți
ai triburilor maghiare pe timpul domniei împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul. În
anul 948, căpetenia maghiară Bulcsú a venit la Constantinopol pentru a obține recunoașterea
domniei sale marcată prin botezul în rit bizantin efectuat de către Patriarhul Teofilact, însă
atitudinea de independență față de deciziile luate la curtea imperială și incursiunile făcute de
acesta în teritoriile bizantine, au determinat supunerea lui la plata unui tribut către Imperiul
Bizantin. Aceste pedepse îndreptate asupra tendințelor sale autoritare și tendințele autonome
l-au convins să renunțe la creștinism19.
În anul 950 sau 955, la curtea imperială vine Gyula, conducător al unei facțiuni tribale
maghiare, chiar văr cu viitorul rege al Ungariei, Ștefan cel Sfânt. Decizia acestuia de a se
creștina în rit bizantin și de a obține recunoașterea domniei de la împăratul Constantin
Porfirogenetul s-a bucurat la început de susținerea largă din partea comunităților maghiare
din Alba Iulia pe care le conducea. La scurt timp după ce s-a creștinat, au apărut numeroase
tensiuni în privința acestuia, astfel regele Ștefan I a inițiat două campanii împotriva lui Gyula,
reușind să-l înfrângă în bătăliile de la Veszprém și Alba Iulia, punând astfel capăt domniei
acestuia asupra Voievodatului de la Bălgrad20.

17
Drăguț, Dicționar enciclopedic, p. 155-156.
18
https://vasiledragut.omeka.net/items/show/7 (17.01.2023, 19:56)
19
Aurel Dragotă, Dovezi ale misiunii bizantine la Alba Iulia (sec. X), în Transilvania, 4/2016, p. 89-96.
20
Ibidem, p. 92.

6
Despre formațiunea politică condusă de Gyula nu se cunosc detalii care să ne permită să ne
facem o idee despre întinderea acestuia, modul de organizare sau eventualele alianțe
încheiate.
Un lucru care merită menționat este faptul că după ce a fost botezat, Gyula l-a primit pe
călugărul Ierotei, care a devenit primul ierarh al primei episcopii de rit bizantin de la N
Dunării. Cea mai importantă construcție din vremea sa a fost rotonda-baptisteriu edificată în
secolele IX-X pe fundația unui turn roman de formă circulară la care a fost adăugată o absidă
semicirculară, edificată din piatră cioplită și cărămidă pisată21.
Cercetările arheologice desfășurate în anul 2011 au permis descifrarea principalelor elemente
care încadrează această construcție în cadrul arhitecturii bizantine. Planul este de cruce
greacă înscrisă, spațiul central era delimitat de patru stâlpi care susțineau o cupolă, iar la
nivelul absidei avea altarul și pastoforiile. Despre existența picturii sau a mozaicului încă nu
se poate vorbi, deoarece starea fragmentară a sitului nu permite observarea acestor detalii,
fiind descoperite numai o cornișă și baza unei coloane. Se poate ca influența politică și
culturală a Țaratului Bulgar de care era mai apropiat voievodatul lui Gyula să fi avut un
cuvânt de spus și în cadrul arhitecturii religioase din Transilvania, deoarece planurile și forma
bisericii bizantine de la Alba Iulia este foarte asemănător cu cel al bisericii construite la
Preslav și Avradaka și având dimensiuni exterioare între 21x16 m și 13x9,50 m în cazul
naosului22.

3.2. Întemeierea Episcopiei Romano-Catolice a Transilvaniei. Faza romanică a

catedralei din Alba Iulia.
Destinul voievodatului lui Gyula și al bisericii bizantine ridicată aici aveau să se sfârșească
odată cu campania de cucerire inițiată de regele maghiar Ștefan I care a ajuns la Alba Iulia în
anul 1002, unde l-a învins pe acesta și l-a luat prizonier alături de toată familia sa23. Conform
tradiției, Episcopia Romano-Catolică a Transilvaniei a fost întemeiată în anul 1009, dată la
care se presupune și construcția catedralei episcopale24.
Faza romanică a catedralei a debutat la începutul secolului al XI-lea când a fost construită
basilica cu trei nave și o absidă semicirculară pe latura de est cu analogii la catedralele din
Szekesfehervar și Kalocsa. Cea mai veche piesă care s-a păstrat din etapa romanică a
edificiului este relieful de pe timpanul intrării de sud-vest a catedralei actuale, denumită
Majestas Domini, reprezentându-l pe Iisus alături de doi îngeri25.

3.3. Invazia tătară și expedițiile lui Ioan de Hunedoara. Pătrunderea goticului în

arhitectura bisericii episcopale din Alba Iulia.
Invazia tătarilor lui Batu Han din 1241 a provocat distrugeri și pagube în toate țările și
locurile în care au pătruns, astfel incursiunea lor prin Transilvania s-a făcut simțită și la Alba
Iulia, unde catedrala și clădirile aflate în construcție au fost grav afectate.

21
Marian Trandafir (coord.), Alba Iulia 2000, 1975, p. 116-118.
22
Daniela Marcu Istrate, Biserica din secolele X-XI de influență bizantină de la Alba Iulia, în Apulum, LI/2014,
p. 93-128.
23
Constantin Giurescu (coord.), Istoria României în date, București, Editura Enciclopedică Română, 1972, p.
59.
24
József Marton, Tamás Jakabffy, Veacurile catolicismului transilvănean, Cluj-Napoca, Verbum, 2007, p. 11.
25
Gheorghe Fleșer, Alba Iulia. O istorie urbană ilustrată, Alba Iulia, Altip, 2018, p. 52.

7
După ce a trecut invazia tătară din 1241, lucrările de construcție au fost reluate la îndemnul
episcopului Gallus care a propus ca noua catedrală să aibă un plan cu cinci nave și colaterale
duble, însă nu s-a mai realizat. Lucrările au fost din nou întrerupte de răscoala sașilor din
Sebeș din 1277 pornită împotriva dijmei episcopale și care în semn de protest au incendiat
atât catedrala cât și palatul episcopal26.
Deși, inițial, construcția catedralei a început în stil romanic, totuși în cadrul lucrărilor de
edificare și-au făcut apariția și elemente de factură gotică vizibile la turnul de S-V și la
portalul executat de meșterul pietrar Johannes de Saint-Die în jurul anului 128727.
În secolul al XIV-lea, corul catedralei a fost înlocuit cu unul gotic și o absidă poligonală cu
șapte laturi cu ferestre de mari dimensiuni. În secolul al XV-lea, pe vremea lui Ioan de
Hunedoara, au fost înălțate cele două turnuri de pe latura vestică. Printre elementele gotice
adăugate acum se disting etajele turnului de S-V, unde frizele despărțitoare ale etajelor sunt
decorate cu trilobi și ferestrele în formă de arc frânt28. Mai concret, etapele construcției
turnului existent și azi se leagă de două personalități care au finanțat ridicarea acestuia:
primele două etaje (sec. XIV), încă două etaje pe vremea lui Ioan de Hunedoara (sec. XV)
și ultimele realizate în formă de campanilă în timpul principelui Gabriel Bethlen.

3.4. Capela Lazo. Exemplu al artei renascentiste transilvănene.

La începutul secolului al XVI-lea, Alba Iulia va cunoaște o nouă realitate politică, religioasă
și artistică. Primele trei decenii au fost pașnice, ceea ce a favorizat și apariția unor elemente
construite în stilul Renașterii, iar cel mai bun exemplu este și rămâne Capela Lazo de pe
latura nordică a catedralei episcopale din Alba Iulia. Construcția acesteia a debutat în anu
1512 și a fost inițiată de către arhidiaconul Ioan Lazo de Tileagd, care a decis construirea
unui altar închinat Sfântului Duh29. Elementele care o înscriu în arhitectura renascentistă sunt
decorațiile exterioare și interioare. Fațada exterioară este încadrată de doi pilaștri decorați cu
ove și palmente, iar într-o nișă centrală se află două ferestre mici de factură romanică. Fațada
vestică conține un portal dreptunghiular zidit și o fereastră circulară. Interiorul este decorat cu
elemente renascentiste și însemne heraldice ale vicevoievodului Leonard Barlabassy
(1501-1523), ale episcopului Ladislau Gereb și ale arhidiaconului care a ctitorit capela, Ioan
de Lazo (1448-1523)30.

3.5. Perioada Principatului și restaurarea Episcopiei Romano-Catolice de către

Imperiul Habsburgic.
Expansiunea Imperiului Otoman și cucerirea Budei în 1526 au determinat schimbarea
politicii interne a Transilvaniei care a deveni Principat Autonom subordonat Porții și în
fruntea căreia a fost numit Ioan Sigismund Zapolya de către însuși sultanul Soliman
Magnificul în 1541, iar Alba Iulia avea să joace rolul de capitală a noii formațiuni

26
Călin Anghel, Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail, în Laura Stanciu (coord.), Alba Iulia. Memoria
Urbis, Cluj-Napoca, Mega, 2018, p. 51.
27
Ion Berciu, Gheorghe Anghel, Alba Iulia. Mic îndreptar turistic, București, Meridiane, 1965, p. 36.
28
Gheorghe Anghel, Alba Iulia, București, Editura Sport-Turism, 1987, p. 86.
29
Anghel, Catedrala romano-catolică, p. 52-53.
30
Idem, Capela Lazo, în Laura Stanciu (coord.), Alba Iulia. Memoria Urbis, Cluj-Napoca, Mega, 2018, p.
57-58.

8
politico-administrative întemeiată până la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui
următor.
La momentul înființării Principatului Transilvaniei, Reforma protestantă a căpătat amploare
în rândul credincioșilor de etnie maghiară ori germană care au adoptat calvinismul în cazul
principilor transilvăneni și luteranismul care a fost îmbrățișat de către populația săsească.
Încă de la începutul domniei, Ioan Sigismund a arătat ostilitate față de instituția ecleziastică
de la Alba Iulia pe care a desființat-o în 1556 și i-a confiscat toate clădirile și pământurile, pe
care le-a trecut în proprietatea Principatului, în acest timp realizând importante adăugiri și o
serie de noi corpului palatului episcopal care a devenit reședința politico-administrativă a
Transilvaniei. Cum principii au îmbrățișat credința calvină, acest lucru a însemnat o perioadă
de distrugeri ale picturilor și statuilor din catedrala episcopală care a fost transformată și
adaptată potrivit concepției noii confesiuni pe care avea să o reprezinte până la începutul
secolului al XVIII-lea31. În secolul al XVII-lea, biserica a suferit unele stricăciuni care aveau
să-i modifice aspectul arhitectonic, este vorba despre explozia prafului de pușcă depozitat în
interiorul turnului de nord (1603) pe timpul luptelor dintre Gheorghe Basta și Moise Secuiul.
Principele Gabriel Bethlen a susținut repararea turnului de sud-vest care a fost executată de o
echipă de meșteri italieni aduși din Lombardia, care l-au transformat într-o campanilă, ultimul
etaj datând din această perioadă32.
Instaurarea stăpânirii austriece asupra Transilvaniei s-a făcut pe fondul succesului obținut de
către Imperiul Habsburgic în fața otomanilor care au atacat Viena în 1683, și care prin luptele
purtate de Eugeniu de Savoya au fost alungați din Europa Centrală și de Est. Principii și
conducătorii maghiari erau sătui de plata tributului către Poartă și doreau alianța cu o putere
creștină, care îi putea apăra și ajuta să scape de sub presiunile economice ale turcilor.
Înfrângerea războiului curuților inițiat de Francisc Rakoczi al II-lea împotriva stăpânirii
habsburgice a favorizat organizarea vechiului principat care a fost pus sub conducerea unui
Guberniu cu capitala la Sibiu, însă instituții precum Tezaurariatul și Comisariatul - locul unde
se recrutau soldații - au continuat să funcționeze la Alba Iulia. În acest context, a fost
edificată marea cetate bastionară, inițial în scopul apărării contra turcilor, însă după ce
influența acestora a fost înlăturată, fortificația a devenit un simbol al artei baroce promovată
de Curtea de la Viena care avea să povestească prin sculpturile și monumentele sale despre
gloria de altădată a imperiului.
În data de 16 februarie 1716, împăratul Carol al VI-lea, a emis un document prin care
Episcopia Romano-Catolică era restaurată la Alba Iulia sub conducerea episcopului Martonfi
Gyorgy, care a inițiat imediat lucrări ample de reabilitare a catedralei și a sediului
ecleziastic33.
Ultimele elemente importante care au fost adăugate în perioada 1728-1724 în stilul barocului
sunt frontonul triunghiular de deasupra portalului principal cu nișe în care au fost așezate
statuile regilor Ștefan și Ladislau, precum și ale episcopilor Adalbert și Gellert. În ultima
parte a secolului XVIII, au fost executate stranele canonicilor și altarul actual, realizate la
comanda episcopului Ignațiu Batthyany34.

31
Ibidem, p. 54.
32
Berciu, Anghel, Alba Iulia, p. 34, 39.
33
Marton, Jakabffy, Veacurile catolicismului, p. 53.
34
Anghel, Catedrala romano-catolică, p. 55.

9
Concluzii
Catedrala romano-catolică din Alba Iulia este un monument de o importanță considerabilă
pentru istoria artei și arhitecturii transilvănene, fiind de asemenea și o sinteză a stilurilor
arhitectonice dezvoltate din Evul Mediu și până în epoca modernă, înglobând în aceeași
construcție elemente caracteristice stilurilor romanic, gotic, renascentist și baroc. Cu o istorie
zbuciumată și interesantă, aceasta rămâne cel mai reprezentativ edificiu pentru arta medievală
europeană care a ajuns până în părțile țării noastre și legătura spațiului românesc cu
Occidentul în care arta s-a dezvoltat și de unde s-a răspândit în toată Europa.

Anexe

Fig. 1. Europa în jurul anului 1100

10
Fig. 2. Elemente arhitecturale specifice romanicului (pinterest).

11
Fig. 3. Elemente arhitecturale specifice romanicului (pinterest).

12
Fig. 4. Elemente specifice goticului (reddit).

13
Fig. 4. Elemente specifice goticului (iStock).

14
Fig. 5. Planurile rotondei și ale catedralei catolice de la Alba Iulia

Fig. 6. Planul bisericii bizantine de secol X (medievistica.ro)

15
 Fig. 7. Basorelieful Majestas Domini de pe timpanul intrării de sud a catedralei
(https://vanitologia.wordpress.com/2016/02/28/tympanul-bisericilor-romanice-portalul-catedralei-de-la-alba-iuli
a/)

Fig. 8. Portalul gotic de pe latura de vest (destepti.ro)

16
17
18
19
20