Istoria artei se concentrează asupra obiectelor realizate de oameni în formă vizuală, cu scopuri

estetice. Arta vizuală poate să fie clasificată în diverse moduri, cum ar fi separarea artelor frumoase
de artele aplicate; concentrându-se inclusiv pe creativitatea umană; sau concentrându-se pe diferite
suporturi ca arhitectura, sculptura, pictura, filmul, fotografia și artele grafice. În ultimii ani,
progresele tehnologice au dus la arta video, cea digitală, animații, televiziune și la jocuri video.

Istoria artei este adesea povestită ca o cronologie a capodoperelor create în timpul fiecărei civilizații.
Ea poate să fie astfel încadrată ca o poveste de înaltă cultură, epitomizată de Minunile Lumii. Pe de
altă parte, expresiile de artă vernaculară pot să fie de asemenea integrate în narațiuni istorice ale
artei, denumite arte populare sau meșteșuguri. Cu cât un istoric de artă se ocupă cu aceste ultime
forme de cultură scăzută, cu atât este mai probabil ca aceștia să își identifice munca ca examinând
cultura vizuală sau cultura materială sau ca contribuind la domenii legate de istoria artei, cum ar fi
antropologia sau arheologia. În ultimele cazuri, obiectele de artă pot să fie denumite artefacte
arheologice.

Cuprins

1 Preistoria

1.1 Paleoliticul

1.2 Mezoliticul

1.3 Neoliticul

1.4 Epoca metalelor

2 Antichitatea

2.1 Mesopotamia

2.2 Egipt

2.3 Civilizația de pe Valea Indului (Harappa)

2.4 China Antică

2.5 Grecia

2.5.1 Perioada preclasică

2.5.2 Perioada geometrică

2.5.3 Perioada clasică și cea elenistică

2.6 Fenicia

2.7 Etruscii

2.8 Dacia

2.9 Iberia preromană

2.10 Hitiții

2.11 Bactrienii

2.12 Celții

2.13 Imperiul Ahemenid

2.14 Imperiul Roman

2.15 Olmecii

3 Orientul Mijlociu

3.1 Arabia preislamică

3.2 Lumea islamică

4 Eschimoșii siberieni

5 Americile

5.1 Perioada preclasică

5.2 Perioada clasică

5.3 Perioada postclasică

5.4 Arta în Americi

5.5 Aztecii

5.6 Mayașii

5.7 Costa Rica și Panama

5.8 Columbia

5.9 Regiunile andine

5.10 Pădurea amazoniană și Insulele Caraibe

5.11 Statele Unite și Canada

5.12 Inuiții

6 Asia

6.1 Asia Centrală

6.2 India

6.3 Nepal, Bhutan și Tibet

6.4 China

6.5 Japonia

6.6 Coreea

6.7 Asia de Sud-Est

7 Africa

8 Oceania

9 Europa

9.1 Evul Mediu

9.1.1 Imperiul Bizantin

9.1.2 Anglo-saxonii

9.1.3 Arta ottoniană

9.1.4 Vikingii

9.1.5 Arta romanică

9.1.6 Arta gotică

9.1.7 Rusia și Ucraina

9.2 Renașterea

9.3 Barocul

9.4 Rococo și rocaille

9.5 Neoclasicismul

10 Arta vestică după 1770

10.1 Secolul XIX

10.1.1 Romantismul (circa 1770 – 1860)

10.1.2 Realismul (circa 1840 – 1880)

10.1.3 Impresionismul (circa 1860 – 1890)

10.1.4 Simbolismul (circa 1860 – 1915)

10.1.5 Mișcarea Arts and Crafts (circa 1860 – 1915)

10.1.6 Postimpresionismul (circa 1885 – 1905)

10.2 Începutul secolului XX

10.2.1 Art Nouveau-ul (circa 1890 – 1915)

10.2.2 Fauvismul (circa 1898 – 1908)

10.2.3 Expresionismul (circa 1905 - 1933)

10.2.4 Cubismul

10.2.5 Suprarealismul (circa 1924 - 1950)

10.3 Mijlocul secolului XX

10.3.1 Pop art

10.4 Sfârșitul secolului al XX-lea și începutul celui de-al XXI-lea

11 Vezi și

12 Referințe

13 Lectură suplimentară

14 Legături externe

14.1 Cronologii

Preistoria

Articol principal: Arta preistorică.

S-a susținut că scoica asta sculptată de un Homo erectus cu incizii geometrice e prima operă artă
cunoscută; circa 500.000 de ani vechime; din Trinil (Java); Naturalis Biodiversity Center (Țările de Jos)
[1][2]

Cal sculptat și pictat cu urme ocru; circa 40.000–18.500 de ani vechime; din Peștera Hayonim; Muzeul
Israel (Ierusalim).[3][4][5][6] E posibil să fie una dintre cele mai timpurii manifestări artistice umane
cunoscute, împreună cu urmele de ocru din Peștera Blombos din Africa de Sud[7][8]

Scoicile gravate create de Homo erectus datează încă de acum 500.000 de ani, deși experții nu sunt
de acord dacă aceste gravuri pot să fie clasificate în mod corespunzător drept „artă”.[1][2] Au fost
făcute o serie de revendicări ale artei, podoabei și structurilor neandertale, care datează de la
aproximativ 130.000 înainte de prezent și sugerează că neanderthalii ar fi fost capabili de gândire
simbolică,[9][10] dar niciuna dintre afirmațiile astea nu este acceptată pe scară largă.

Paleoliticul

Articol principal: Arta preistorică.

Vezi și: Listă pe opere de artă din Epoca de Piatră.

Cea mai veche artă umană sigură care s-a găsit datează din epoca târzie a pietrei în timpul
paleoliticului superior, posibil din jurul anilor 70.000 î.Hr., dar cu certitudine de la aproximativ 40.000
î.Hr., când primele opere creative au fost realizate din scoici, pietre și vopsea de Homo sapiens,
folosind gândirea simbolică.[11] În timpul paleoliticului superior (50.000-10.000 î.Hr.), oamenii au
practicat vânătoarea și adunarea și au trăit în peșteri, unde s-a dezvoltat pictura peșterilor.[12] În
perioada neolitică (10.000 - 3.000 î.Hr.), a început producerea de obiecte de artizanat.

Apariția capacității creative în societățile astea timpurii exemplifică un avantaj selectiv evolutiv
pentru indivizii artistici. Întrucât supraviețuirea nu depinde de producția de artă, indivizii producători
de artă și-au demonstrat agenția asupra mediilor lor prin faptul că au avut timp liber pentru a crea
îndatoririle lor esențiale, cum ar fi vânătoarea și adunarea.[13] Acești artiști preliminari erau rari și
„foarte dotați” în comunitățile lor.[14] Ei au indicat progrese în cunoaștere și înțelegerea
simbolismului.[15]

Cu toate astea, primele artefacte umane care prezintă dovezi de lucrătură cu un scop artistic sunt
subiectul unor dezbateri. Este clar că o astfel de manoperă a existat în urmă cu 40.000 de ani în
epoca Paleoliticului Superior, chiar dacă este foarte posibil să fi început mai devreme.

Manifestările artistice ale paleoliticului superior au atins apogeul în perioada magdaleniană (± 15.000
- 8.000 î.Hr.). Această creștere a rezultatelor creative este cunoscută sub numele de „Revoluția
paleoliticului superior” sau „Explozia creatoare”.[16] Arta supraviețuitoare din această perioadă
include mici sculpturi în piatră sau oase și picturi din peșteri. Primele urme de obiecte făcute de
oameni au apărut în sudul Africii, în Marea Mediterană de Vest, în Europa Centrală și de Est (Marea
Adriatică), Siberia (lacul Baikal), India și Australia. Aceste prime urme sunt, în general, piatră lucrată
(silex, obsidian), lemn sau unelte făcute din oase. Pentru pigmentul roșu, s-a folosit oxid de fier.
Culoarea, modelul și asemănarea vizuală sunt componente ale artei paleolitice. Modelele folosite
includ zig-zaguri, cruciulițe și linii paralele.[17]

Au fost descoperite picturi rupestre în regiunea franco-cantabră. Există imagini abstracte, precum și
imagini naturaliste. Picturile rupestre au reprezentat simbolic activitățile care au necesitat
participanții învățați - au fost folosite ca instrumente de predare și au prezentat o nevoie crescută de
comunicare și abilități specializate pentru oamenii timpurii.[18] Animale au fost pictate în peșterile
din Altamira, Trois Frères, Chauvet și Lascaux. Sculptura este reprezentată de așa-numitele figurine
Venus, figurine feminine care ar fi putut să fie folosite în cultele fertilității, cum ar fi Venus din
Willendorf.[19] Există o teorie conform căreia figurinele astea ar fi fost făcute de femei ca expresii ale
propriului corp.[20] Alte lucrări reprezentative din această perioadă sunt Omul din Brno[21] și Venus
din Brassempouy.[22]

O funcție a artei paleolitice a fost cea magică, fiind folosită în ritualuri. Artiștii paleolitici erau oameni
deosebiți, respectați în comunitate, deoarece operele lor de artă erau legate de credințele religioase.
În acest fel, artefactele erau simboluri ale anumitor zeități sau spirite.[23]

Posibul „cel mai vechi desen făcut de mâini umane”, descoperit în Peștera Blombos din Africa de Sud.
Estimat ca fiind vechi de 73.000 de ani[8]

Omul-leu sau Löwenmensch; c. 35.000-40.000 î.Hr.; fildeș de mamut; Muzeul Ulm (Germania)
Calul Vogelherd; c. 34.000-31.000 î.Hr.; fildeș de mamut; lungime: 5 cm; Arheologie Protoistorică și
Medievală, Universitatea din Tübingen (Germania)[24]

Picturi rupestre în Peștera din Lascaux (Montignac, Dordogne, Franța)

Venus din Willendorf; c. 26.000 î.Hr.; calcar colorat cu ocru; Muzeul de Istorie Naturală din Viena
(Austria)

Venus din Dolní Věstonice; c. 26.000 î.Hr.; ceramică arsă; înălțime: 11,5 cm; Muzeul Morav (Brno,
Cehia)[25]

Venus din Brassempouy; c. 23.000 î.Hr.; fildeș de mamut; înălțime: 3,5 cm; Muzeul Național de
Arheologie al Franței (Saint-Germain-en-Laye, Franța)[26]

Bizon Lingând O Înțepătură de Insectă; 15.000–13.000 î.Hr.; os de cerb; Muzeul Național de Preistorie
(Les Eyzies-de-Tayac-Sireuil, Franța)

Mezoliticul

Articol principal: Mezolitic.

Îndrăgostiții din Ain Sakhri; circa 9.000 î.Hr.; calcit; înălțime: 10,2 cm, lățime: 6,3 cm; din Ain Sakhri (în
apropiere de Betleem, Israel); British Museum (Londra)

În arheologia Lumii Vechi, mezoliticul (greacă: μέσος, mesos „mijloc”; λίθος, lithos „piatră”) este
perioada dintre paleoliticul superior și neolitic. Termenul „epipaleolitic” este adesea folosit ca
sinonim, în special în afara Europei de Nord și pentru perioada corespunzătoare în Levant și Caucaz.
Mezoliticul are diferite perioade în diferite părți ale Eurasiei. Se referă la perioada finală a culturilor
vânătorilor-culegători din Europa și Asia de Vest, între sfârșitul Ultimului Maxim Glacial și Revoluția
Neolitică. În Europa se întinde între 15.000 și 5.000 î.Hr., iar Ordintul Mijlociu din aproximativ 20.000
până în 8.000 î.Hr. Termenul e mai puțin folosit în zonele din est, și deloc dincolo de Eurasia și Africa
de Nord.

Neoliticul

Articol principal: Neolitic.

Perioada neolitică a început în jur de 10.000 î.Hr. Arta rupestră din bazinul mediteranean iberic -
datată între epoca mezolitică și cea neolitică - conținea picturi mici, schematice, ale unor figuri
umane, cu exemple notabile în El Cogul, Valltorta, Alpera și Minateda.

Pictura neolitică seamănă cu cele găsite în nordul Africii (Munții Atlas din Sahara) și în zona modernă
a Zimbabwe-ului. Pictura neolitică este adesea schematică, realizată cu mișcări de bază (bărbați sub
formă de cruce și femei în formă triunghiulară). Există, de asemenea, picturi rupestre la râul Pinturas
din Argentina, în special în Cueva de las Manos. În arta portabilă, a fost produs un stil numit ceramica
Cardium, decorat cu amprente de cochilii. Au fost folosite materiale noi în artă, cum ar fi
chihlimbarul, cristalul și jaspul. În perioada asta, au apărut primele urme ale planificării urbane, cum
ar fi rămășițele de la Tell as-Sultan (Ierihon), Jarmo (Irak) și Çatalhöyük (Anatolia).[27] În Europa de
Sud-Est au apărut multe culturi, cum ar fi cultura Cucuteni (din România, Republica Moldova și
Ucraina), și cultura Hamangia (din România și Bulgaria). Alte regiuni cu multe culturi sunt China, cele
mai notabile fiind cultura Yangshao și cultura Longshan; și Egipt, cu cea badariană, si culturile Naqada
I, II și III.

Materialele comune ale sculpturilor neolitice din Anatolia sunt fildeșul, piatra, lutul și osul. Multe
sunt antropomorfe, în special cele feminine, zoomorfe fiind rare. Figurinele feminine sunt atât grase,
cât și subțiri. Sculpturi atât zoomorfe, cât și cele antropomorfe au fost descoperite în Siberia,
Afganistan, Pakistan și China.[28]

Omul din Urfa; c. 9000 î.Hr,; gresie; înălțime: 1,8 m; din actuala Turcie; Muzeul Arheologic din
Şanlıurfa (Şanlıurfa, Turcia)
Fragment de bol; al culturii Halaf fin Mesopotamia; 5600-5000 î.Hr,; cermaică; 8.2 cm; Muzeul
Metropolitan de Artă (New York City)

Vas; al culturii Dimini din Grecia; 5300-4800 î.Hr.; ceramică; înălțime: 25 cm, diametrul la buză: 12
cm; Muzeul Național de Arheologie (Atena)

Gânditorul; al culturii Hamangia din România; c. 5000 î.Hr.; teracotă; înălțime: 11,5 cm; Muzeul
Național de Istorie a României (București)

Figurină feminină; al culturii Vinča din Serbia; 4500-3500 î.Hr.; lut ars și pictat; per ansamblu: 16,1
cm; Muzeul de Artă din Cleveland (Cleveland, Ohio, SUA)

Figurina unui om cu barbă; al culturii Naqada I din Egipt; 3800-3500 î.Hr.; brecie; din Egiptul de Sus;
Musée des Confluences (Lyon, Franța)

Vas în „stilul cu flăcări”; din perioada Jōmon a Japoniei; c. 2750 î.Hr.; ceramică cu ornamente
decorate și aplicate; înălțime: 61 cm, diametru: 55,8 cm; Muzeul de Artă din Cleveland

Vas; al culturii Yangshao din China; 2700–2300 î.Hr.; Muzeul Provinciei Gansu (Lanzhou; China)

Epoca metalelor
Articol principal: Sistemul celor trei epoci.

Carul din Trundholm; c. 1400 î.Hr.; bronz placat cu aur; înălțime: 35 cm, lățime: 54 cm; Muzeul
Național al Danemarcări (Copenhaga)

Ultima fază preistorică e Epoca Metalelor (sau sistemul celor trei epoci), timp în care folosirea
cuprului, bronzului și fierului a transformat societățile antice. Când oamenii puteau să prelucreme
metale, ustensile metalice ar putea să fie folosite pentru producerea de noi unelte, arme și artă.

În calcolitic (epoca cuprului) au apărut megaliții. Exemple includ dolmenul, și menhirul, așa cum se
observă în complexele de la Newgrange și Stonehenge.[29] În Spania, s-a format cultura Los Millares.
În Malta, complexele de temple sunt formate din Haġar Qim, Mnajdra, Tarxien și Ġgantija au fost
construite. În Insulele Baleare, s-au dezvoltat culturi megalitice notabile, cu diferite tipuri de
monumente: naveta, un mormânt în formă de piramidă trunchiată, cu o cameră de înmormântare
alungită; taula, două pietre mari, una pusă vertical și cealaltă orizontală una deasupra celeilalte; și
talaiotul, un turn cu o cameră acoperită și o cupolă falsă.[30]

În Epoca Fierului, au apărut în Europa culturile Hallstatt (în Austria) și La Tène (în Elveția) Prima s-a
dezvoltat între secolele al VII-lea și al V-lea î.Hr., prezentată de necropole cu morminte tumulare și o
cameră de înmormântare din lemn sub forma unei case, adesea însoțită de un cărucior pe patru roți.
Ceramica e policromă, cu ornamente geometrice și accesorii metalice. La Tène s-a dezvoltat între
secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr., și e mai cunoscută cu numele de „arta celtică timpurie”. A produs
multe obiecte de fier, cum ar fi săbii și sulițele, care nu au supraviețuit bine până în anii 2000 din
cauza ruginii.

Epoca Bronzului se referă la perioada în care bronzul era cel mai bun material disponibil. Bronzul era
folosit pentru scuturi, fibule și alte obiecte foarte decorate, cu diferite etape de evoluție a stilului.
Ornamentația a fost influențată de arta greacă, etruscă și scită.[31]

Antichitatea

Articol principal: Arta antică.

Statuia I a lui Gudea, dedicată zeului Ningishzida; 2120 î.Hr. (perioada neo-sumeriană); diorit;
înălțime: 46 cm, lățime: 33 cm, adâncime: 22,5 cm; Luvru

În prima perioadă a istoriei înregistrate, arta a coincis cu scrierea. Au apărut marile civilizații ale
Orientului Apropiat: Egiptul și Mesopotamia. La nivel global, în perioada asta, primele mari orașe au
apărut în apropierea râurilor majore: Nilul, Tigrul și Eufratul, Ind și Fluviul Galben.
Unul dintre marile progrese ale acestei perioade a fost scrierea, care a fost dezvoltată din tradiția
comunicării folosind imagini. Prima formă de scriere au fost simbolurile Jiahu din China neolitică, dar
prima scriere adevărată a fost cea cuneiformă, apărut în Mesopotamia c. 3500 î.Hr., scrisă pe tăblițe
de lut. S-a bazat pe baza elementelor pictografice și ideografice, în timp ce sumerienii au dezvoltat
mai târziu silabe pentru scriere, reflectând fonologia și sintaxa limbii sumeriene. În Egipt, scrierea
hieroglifică a fost dezvoltată folosind și imagini, apărând pe opere de artă cum ar fi Paleta lui Narmer
(3.100 î.Hr.). Civilizația de pe Valea Indului a sculptat sigilii cu texte scurte și decorate cu reprezentări
ale animalelor și oamenilor. Între timp, olmecii au sculptat capete colosale și au decorat alte sculpturi
cu propriile lor hierglife. În perioadele astea, screfea era accesibilă doar elitelor.

Mesopotamia

Articol principal: Arta mesopotamiană.

Arta mesopotamiană s-a dezvoltat în zona dintre Râurile Tigris și Eufrat în Irak și Siria, unde încă din
mileniul al IV-lea î.Hr., au existat multe culturi diferite, cum ar fi Sumerul, Akkadul, amoriții și
Caldeea. Arhitectura mesopotamiană s-a caracterizat prin folosirea cărămizilor, a buiandrugurilor și a
mozaicului de conuri. Exemple notabile sunt ziguratele, temple mari sub formă de piramide în trepte.
Mormântul era o cameră acoperită cu o cupolă falsă, ca în unele exemple găsite la Ur. De asemenea,
existau palate cu ziduri cu o terasă, în formă de zigurat, unde grădinile erau o caracteristică
importantă. Grădinile suspendate din Babilon a fost una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.

Sculptura în relief s-a dezvoltat în lemn și piatră. Sculptura înfățișează scene religioase, militare și de
vânătoare, inclusiv figuri umane și animale. În perioada sumeriană, au fost produse mici statui de
oameni. Ele aveau o formă unghiulară și erau produse din piatră colorată. Figurinele aveau de obicei
capul chel cu mâinile îndoite pe piept. În perioada akkadiană, statuile înfățișau figuri cu părul lung și
barbă, cum ar fi stela lui Naram-Sin. În perioada amorită (sau neosumeriană), s-au produs statui care
îl reprezintă pe regele Gudea al Lagașului, cu manta, un turban pe cap și cu mâinile pe piept. Din
timpul stăpânirii babiloniene, Stela lui Hammurabi e importantă, pentru că îl înfățișează pe marele
rege Hammurabi deasupra unei copii scrise a legilor pe care le-a introdus. Sculptura asiriană e
remarcabilă pentru antropomorfismul bovinelor și figurile înaripate.[32]

Închinător masculin în picioare, una dintre cele 12 statui din Tezaurul de la Tell Asmar; 2900-2600
î.Hr.; alabastru de gips, scoică, calcar negru și bitum; 29,5 × 12,9 × 10 cm; Muzeul Metropolitan de
Artă (New York City)

Statui sumeriene care reprezintă închinători (bărbați și femei); 2800-2400 î.Hr. (Perioada Dinastică
Timpurie); Muzel Național al Irakului (Bagdad)
Ornament în formă de cap de taur, de la o liră; 2600-2350 î.Hr.; bronz încrustat cu scoici și lapis lazuli;
înălțime: 13,3 cm, lățime: 10,5 cm; Muzeul Metropolitan de Artă

Unul dintre Berbecii dintr-un tufiș; 2600–2400 î.Hr.; aur, cupru, scoici, lapis lazul și calcar; înălțime:
45,7 cm; British Museum (Londra)

Stindardul Urului; 2600–2400 î.Hr.; scoici, calcar roșu și lapis lazuli pe lemn; înălțime: 21,7 cm,
lungime: 50,4 cm; descoperit în Cimitirul Regal din Ur (Guvernoratul Dhi Qar, Irak); British Museum

Statuia lui Ebih-Il; c. 2400 î.Hr.; gips, șist, scoici și lapis lazuli; înălțime: 52,5 cm; Luvru

Sigiliul lui Hash-hamer, prezentându-l pe regele Ur-Nammu pe tron, cu o imprsie modernă; circa 2100
î.Hr.; înălțime: 5,3 cm; British Museum

Geniu înaripat asirian; 713-706 î.Hr.; înălțime: 3,3 m, lățime: 2,1 m; Luvru

Egipt

Articol principal: Arta egipteană antică.

Colecția de antichități egiptene a Muzeului George Severeanu din București

Una dintre primele mari civilizații a apărut în Egipt, care a avut opere de artă elaborate și complexe
produse de artiști și meșteri profesioniști. Arta egipteană antică e religioasă și simbolică. Având în
vedere că cultura avea o structură și o ierarhie de putere extrem de centralizate, o mare cantitate de
artă a fost creată pentru a-l onora pe faraon, inclusiv mari monumente. Arta și cultura egipteană au
accentuat conceptul religios al nemuririi. Arta egipteană ulterioară include arta coptă și cea
bizantină.

Arhitectura e caracterizată de structuri monumentale, construite cu blocuri mari de piatră,

buiandruguri și coloane solide. Monumentele funerare includ mastabaua, morminte dreptunghiulare;
piramidele, care includeau piramidele în trepte (Saqqara) sau piramidele cu fețele netede (Giza); și
hipogeul, morminte subterane (Valea Regilor). Alte clădiri mari sunt templele, care avea tendința de
a fi complexe monumentale precedate de o cale de sfincși și obeliscuri. Templele folosesc piloni și
pereți trapezoizi. Templele din Karnak, Luxor, Philae și Edfu sunt exemple bune. Un alt tip de templu
este templul sculptat în stâncă, sub forma unui hipogeu, găsit în Abu Simbel și Deir el-Bahri.

Pictura din epoca egipteană folosește o juxtapunere a planurilor suprapuse. Imaginile sunt
reprezentate ierarhic, adică Faraonul este mai mare decât subiecții obișnuiți sau dușmanii descriși de
partea sa. Egiptenii au pictat conturul capului și a membrelor în profil, în timp ce torsul, mâinile și
ochii erau pictați din față. Artele aplicate s-au dezvoltat în Egipt, în special în prelucrarea lemnului și a
metalelor. Există exemple superbe, cum ar fi mobilă de cedru încrustată cu abanos și fildeș, care
poate să fie văzută în Muzeul Egiptean din Cairo sau în Muzeul Metropolitan de Artă din New York.
Alte exemple includ operele găsite în mormântul lui Tutankhamon, care au o valoare artistică
deosebită.[33] În București, Muzeul George Severeanu are o colecție de 11 antichități egiptene
expuse chiar în sala de la intrare, printre ele numărându-se și palma stângă a unei mâini de mumie cu
o amuletă de faianță albastră.

Scribul; 2613–2494 î.Hr.; calcar pictat și încrustat cu cuarț; înălțime: 53,7 cm; Luvru

Stelă a prințesei Nefertiabet mâncând; 2589–2566 î.Hr.; calcar pictat; 37,7 × 52,5 × 8,3 cm; din Giza;
Luvru

Colier cu pectoral (bijuterie purtată pe piept), al prințesei Sithathoriunet; 1887–1813 î.Hr.; aur,
carneol, lapis lazuli, turcoaz, granat și feldspat; înălțimea pectoralului: 4,5 cm; Muzeul Metropolitan
de Artă (New York City)
Ușabti al lui Amenhotep III; 1427–1400 î.Hr.; serpentin; 29 × 9 × 0,65 cm, greutate: 1,4 kg; British
Museum (Londra)