1.

     Definiţii
Docimologia (sau evaluarea) didactică reprezintă “studiul sistematic al examenelor, analiza
ştiinţifică a modurilor de notare, a variabilităţii notării la examinatori diferiţi şi la acelaşi
examinator, a factorilor subiectivi ai notării, precum şi a mijloacelor menite să asigure
obiectivitatea notării” (V. Pavelcu, 1968, apud I. Radu, 2001).
Performanţa şcolară se referă la “gradul de eficienţă al comportamentului şcolar într-o anume
situaţie educaţională, eficienţă ce rezultă din mobilizarea resurselor cognitive şi afectiv-
motivaţionale ale elevului în situaţia confruntării cu un anume tip de sarcină şcolară.”
(Cristian Stan, 2001). În opinia aceluiaşi autor, performanţa şcolară depinde atât de
aptitudinile elevului cât şi de capacitatea acestuia de a le mobiliza. Performanţa şcolară
include în componenţa sa 3 subdomenii:
(a)    volumul de informaţie;
(b)   gradul de înţelegere a respectivei informaţii;
(c)    capacitatea de aplicare practică a acesteia.
 
2.     Funcţiile evaluării
Evaluarea şcolară reprezintă un ansamblu de activităţi dependente de anumite intenţii.
Acestea transcend datele imediate şi contingente, raportându-se la o serie de funcţii şi scopuri
bine determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona
procesul educativ. Nu este vorba numai de a stabili o judecată asupra randamentului şcolar, ci
de a institui acţiuni precise pentru a adapta necontenit strategiile educative la particularităţile
situaţiei didactice, la cele ale elevilor, la condiţiile economice şi instituţionale existente etc.
Plecând de la evaluare ar trebui să se determine de fiecare dată în ce măsură putem transforma
situaţia educaţională într-o realitate convenabilă, adecvată obiectivelor în extensie ale şcolii.
 
Mai mulţi autori fac referire la următoarele 6 funcţii ale evaluării:
(1)   funcţia constatativă – dacă o activitate instructivă s-a derulat ori a avut loc în condiţii
optime, o cunoştinţă a fost asimilată sau nu, o deprindere a fost achiziţionată sau nu, elevul
conştientizând nivelul performanţelor sale şcolare;
(2)   funcţia diagnostică – o diagnosticare a cauzelor care au condus la o slabă pregătire şi la
o eficienţă scăzută a acţiunilor educative; determină ce are elevul slab în pregătirea sa şi ce
urmează a fi ameliorat;
(3)   funcţia prognostică – de anticipare a probabilităţii succesului sau eşecului elevului, pe
baza a ceea ce posedă deja, a nevoilor şi disponibilităţilor viitoare ale elevilor sau ale
instituţiilor de învăţământ;
(4)   funcţia de selecţie sau de decizie asupra poziţiei unui elev într-o ierarhie;
(5)   funcţia de informare a elevilor, părinţilor, societăţii cu privire la randamentul şcolar
realizat, stadiul şi evoluţia pregătirii populaţiei şcolare;
(6)   pedagogică, în perspectiva elevului (motivaţională, stimulativă, de orientare şcolară şi
profesională, de întărire a rezultatelor, de formare a unor abilităţi, de conştientizare a
posibilităţilor) şi în perspectiva profesorului (pentru a şti ce a făcut şi ce are de realizat în
continuare).