1.

Rolul FMI în Sistemul Monetar Internaţional

Fondul Monetar Internaţional, instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite,

supraveghează buna funcţionare a sistemului. Alături de Organizaţia Naţiunilor Unite şi Acordul
General pentru Tarife şi Comerţ, este una dintre cele mai mari construcţii instituţionale concepute
de Statele Unite şi într-o măsură mai mică de Regatul Unit al Marii Britanii, la sfârşitul celui de-
al doilea război mondial.
Scopul său este clar: să împiedice revenirea catastrofelor din anii ’30 (scăderea bruscă a
activităţii economice, închiderea frontierelor, manipulările monetare, venirea la putere a
regimurilor dictatoriale), printr-un liberalism organizat, combinând, cu ajutorul statelor, respectul
faţă de disciplinele precise cu o cooperare internaţională puternică, în scopul de a le ajuta pe cele
care se află în dificultate.
Activitatea oficială a Fondului Monetar Internaţional a început la 1 martie 1947 şi primul
său exerciţiu financiar s-a încheiat la 30 iunie 1947.
Fondul Monetar Internaţional este condus în mod oficial de Consiliul Guvernatorilor.
Guvernatorii decid asupra problemelor importante, cum ar fi creşterea capitalului Fondului,
aderarea de noi membrii sau acordarea drepturilor speciale de tragere.
Deciziile politice curente sunt luate de către Consiliul Executiv, căruia guvernatorii îi
deleagă aplicarea politicii Fondului Monetar Internaţional. Acest consiliu este compus din 24 de
directori executivi care se întâlnesc cel puţin de trei ori pe săptămână. Cele cinci ţări cu cea mai
mare cotă de participare – S.U.A., Marea Britanie, Germania, Franţa şi Japonia – au dreptul la
câte un director permanent fiecare.
Cel mai important organism care trasează politica Fondului Monetar Internaţional este
Comitetul Interimar, a cărui preşedenţie este asigurată prin rotaţie.
Fondul Monetar Internaţional îşi îndeplineşte mandatul său – acela de principal organism
internaţional de cooperare monetară internaţională – în special prin asistenţa financiară acordată
ţărilor membre, ajutoarele sale financiare având caracter condiţionat. Pentru a-şi îndeplini funcţia
de organism de finanţare Fondul Monetar Internaţional trebuie să-şi procure resursele financiare,
iar modalităţile folosite în acest scop depind de finanţările acordate ţărilor membre. În acest sens
se observă că Fondul Monetar Internaţional acordă, în general, credite pe termen scurt şi mijlociu
pentru echilibrarea balanţelor de plăţi curente ale ţărilor membre care se confruntă cu
dezechilibre ale acestora.
Statele membre îi plătesc Fondului Monetar Internaţional în funcţie de anvergura lor
economică o sumă totală în aur, devize şi monedă naţională. Aceste vărsăminte le fixează cota-
parte ce determină numărul de voturi în deliberările Fondului, ca şi importanţa tragerilor la care
pot participa în cadrul instituţiei. Accesul la aceste trageri atrage măsuri de supraveghere şi
control din partea Fondului Monetar Internaţional.
Creditele acordate de Fondul Monetar Internaţional ţărilor membre se deosebesc de cele
acordate de alte instituţii financiare prin faptul că sunt condiţionate de aplicarea de către ţările
împrumutate a unor măsuri corective care să asigure redresarea lor economică pe termen scurt
sau mediu.
Funcţiile Fondului Monetar Internaţional pot fi sintetizate astfel:
 funcţia de supraveghere a politicilor financiar-valutare
Fondul Monetar Internaţional este instituţia care are menirea să supravegheze politicile
economice promovate de ţările membre. Acestea din urmă au obligaţia să colaboreze cu Fondul
Monetar Internaţional îndeosebi pe probleme financiar-valutare şi de politici macroeconomice.
Un accent deosebit pune Fondul Monetar Internaţional pe supravegherea politicilor