mensională şi având o existenţă autonomă.

Este evident că relieful nu transformă atât de

radical spaţiul precum o face sculptura ronde-bosse. Contrastul volum-spaţiu în sculptura
ronde-bosse generează noţiunea de racursiu. „Volumele sunt cele care construiesc
arhitectura compoziţiei în contextele locale şi de ansamblu. Ele sunt carnea şi muşchii
sculpturii. (…) Termenul de volum în sculptură este definit, de formularea lui Henry
Moore, ca << spaţiu pe care forma îl dislocă în aer, ca formă solidă, care poate fi
simţită şi nu ca o descriere ori ca o reminiscenţă >> (…) Forma modelată ori cioplită,
localizată şi delimitată ca element morfologic de monemic, primeşte interpretare
specifică de volum. El nu este specific decât sculpturii şi arhitecturii. Volumul este străin
picturii şi graficii, arte ale suprafeţelor plate, bidimensionale, care operează cu pete,
linii, contururi, suprafeţe cromatice ori luministice.” 1 Astfel, o sculptură rotundă poate fi
privită frontal, în profil, din câteva poziţii dinamice diferite sau chiar din toate părţile. O
serie de lucrări din plastica de mici dimensiuni, care sunt privite din diferite poziţii,
câştigă în sens şi chiar oferă noi impresii. De asemenea, compoziţiile pot fi privite
frontal, în special cele narative. La privirea, studierea lucrării din racursiuri diferite, rolul
decisiv îl joacă textura materialului care absorbind sau reflectând razele de lumină
schimbă nuanţele fine şi dispoziţia lucrării. „Petit Robert (1984): Repréntation
suggestion d’ un object dans l’espace, au moyen d’ une matiére à laquelle on impose une
forme détérminée, dans un but esthétique (…).” 2
„Când o sculptură în ronde-bosse ne invită a-i surprinde toate unghiurile,
profilele şi siluetele, când ne solicită a o privi din cât mai numeroase puncte de vedere
sau chiar dintr-un număr infinit de vederi avem proba sculpturii.” 3

1
Adriana Botez-Crainic, Arta Formei, Bucureşti, Editura Orator, 1993, pp. 26-29-27.
2
„Petit Robert(1984): Reprezentarea, sugerarea unui obiect în spaţiu, prin intermediul unei materii căreia i
se impune o formă determinată, într-un scop estetic(…)” (Franc. t.a.), Philppe Clerin, La sculpture toute les
techniques, Paris, Dessain et Tolra, 2000, p. 20.
3
Adriana Botez-Crainic, Arta Formei, Bucureşti, Editura Orator, 1993, p. 19.