transgresa spre mit parcurgând mai multe etape, în funcţie de accentul căzut pe

atitudine, pe reacţie sau pe explicaţie.” 1

„Poate că toate astea par să aibă prea puţină legătură cu arta, dar, în realitate,
astfel de condiţii influenţează arta în mai multe privinţe. Munca artistului este deseori
destinată să joace un rol în aceste cutume ciudate, şi cea ce contează atunci nu este dacă
sculptura sau pictura e frumoasă, în sensul înţeles de noi, ci dacă <funcţionează>, adică
dacă poate să îndeplinească opera magică dorită. În plus, artiştii lucrează pentru
oamenii tribului lor, care ştiu exact ce trebuie să însemne fiecare formă şi fiecare
culoare. Nu se aşteaptă de la ei noutăţi, ci doar să-şi pună în munca lor întreaga
abilitate şi pricepere.” 2
Mulţimea şi varietatea rudimentelor artistice, sunt dominate de forţele naturii, de
cultul morţilor (amplificat prin practici de sacrificiu), ori de diferite personificări şi
reprezentări ale animismului, fetişismului sau ale totemismului. „Formele create aparţin
în timp câtorva etape evolutive. Omul va utiliza obiecte găsite în imediata sa apropiere,
unelte cioplite, cuţite, lame, apoi unelte de piatră şlefuită, topoare, unelte litice, care
presupun o permanentă perfecţionare ca funcţionalitate, dar, totodată, şi o vizibilă
devenire a formei. Plusul de funcţionalitate aduce cu sine un plus de expresivitate, până
când se realizează o despărţire a formelor funcţionale de formele libere şi simbolice care
vor evolua spre forma artistică, spre forma semnificativă (…). Vor triumfa funcţiile
expresive, simbolice şi estetice, ele fiind cele ce vor alcătui comunicarea stilul şi
valoarea artistică. Formele volumetrice, pe rând găsite, cioplite, şlefuite, modelate (idoli,
obiecte ceramice), sunt cele ce deschid încă din zorii civilizaţiei un orizont larg de
manifestare pentru ce mai târziu se va numi genul artistic al sculpturii.” 3
Statuete precum Venus din Willendorf – fig. 1 şi Venus din Lespugne – fig. 2,
dovedesc capacităţi surprinzătoare în ceea ce priveşte reprezentarea simbolică a ritualelor
magice, a mitologiei, ori a cultului fecundităţii şi maternităţii. „Acelaşi traseu va fi

1
Gheorghe Vlăduţescu, Filozofia legendelor cosmogonice româneşti, Bucureşti, Editura Minerva, 1982, p. 18,
apud Dumitru Şerban, Simpozionul de sculptură fenomen al artei contemporane, Timişoara, Editura Fundaţiei
Interart Triade, 2005, p. 13.
2
Ernst Gombrich, Istoria artei, Bucureşti, Editura Pro Editură şi Tipografie, 2007, p. 43.
3
Dumitru Şerban, op. cit., p. 14.
urmat, în timpurile istorice respective, şi de spiritualitatea de pe teritoriul României,
uşor de citit de la idolii neolitici (Vidra, Jobăr) şi figurile feminine de o rară plasticitate