ELEMENTE DE LIMBAJ PLASTIC

Punctul plastic este o forma plana sau spatiala, ale carei dimensiuni sunt reduse in
raport cu suprafata sau spatiul in care se afla. Aceste dimensiuni trebuie sa fie aproximativ
egale.
Punctul plastic poate avea marimi diferite in raport cu marimea suprafetei pe care el
se afla.
Punctul plastic are diferite forme:
- pete obtinute prin atingerea suprafetei cu un instrument de lucru;
- forme geometrice diverse;
- forme abstracte;
- forme inspirate din natura.
Compunerea unei suprafete cu ajutorul punctului se realizeaza linear (vertical,
orizontal, oblic) sau intr-o suprafata in ordine - dezordine. Ordinea sau dezordinea se
refera la marimea, culoarea, pozitia si forma punctelor. Punctul poate avea rol in sine
sugerand florile pe camp, stele pe cer, spectatori in tribuna, flori, fructe sau frunze in
pomi etc. Punctul are si un rol secundar, subordonat unei forme. In acest caz punctul
structureaza forma - tehnica folosita de pictorii impresionismului. Punctul are si rol
decorativ de infrumusetare a unor suprafete conform principiilor artei decorative (repetitia,
altemanta, simetria, asimetria, inversiunea etc.). intr-o compozitie plastica cu ajutorul
punctului se obtin si unele efecte cu caracter expresiv determinate de marimea, culoarea si
pozitia acestora:
- punctele de marimi diferite pot da impresia de spatiu (mare - aproape, mic -
departe);
- punctele realizate in culori calde au tendinta de apropiere, pe cand cele reci se
departeaza;
- caracterul greu - usor este obtinut prin inchiderea sau deschiderea culorii
(punctele deschise par usoare, iar cele inchise devin mai grele);
Intr-o compozitie plastica, punctul poate fi centru de interes fie prin contrast de
culoare, de marime, de directie, fie prin locul pe care-1 ocupa in cadrul compozitiei.
Punctul expresiv, cu rol in sine, poate reprezenta elemente plastice legate de efectul
de distanta, cum ar fi: casute indepartate, explozii de artificii, stoluri de pasari, cer instelat.
PUNCTUL ca element de limbaj plastic: Generalitati; Expresivitati ale punctului.
Notiunea de punct o intilnim in diverse domenii ale vietii.
Ca element de limbaj plastic, punctul este rezultatul primei intilniri a instrumentului de lucru
(creion, pix etc) cu suprafata- suport. Punctul poate fi insa si elaborat, desenat, construit.
Punctul este cea mai mica forma de baza, in raport cu suprafata tabloului si cu celelalte
forme cuprinse in spatiul acestuia.
Expresivitati ale punctului
In artele vizuale punctul este folosit in ipostaze diferite:
a) Ca mijloc de exprimare a efectului spatial, a volumului, a umbrei si luminii, a texturii, a
structurii etc. Aceste efecte se obtin prin diferentieri de:
-marime si desime a punctelor;
-valoare, culoare
-sensuri ale asezarii pe suport (orizontal, vertical, oblic, drept, curb, paralel, dezordonat)
b)-Ca semn plastic punctul este o imagine elaborata care comunica idei, sentimente, trairi,
reprezinta ceva concret. El poate fi element figural sau abstract.
c)-Ca element decorativ
Punctul este prezent si in artele decorative. Este folosit pentru a imbogati ornamentatia
vestimentatiei,a vaselor de ceramica, sticla sau metal, a tesaturilor, imprimeurilor,
mobilierului si altele.
Semnificatii ale punctului
In artele plastice, punctul fiind un semn, are si anumite semnificatii.
Spre exemplu, ochii, care sunt niste puncte vii ale figurii umane, pot transmite cele mai
diverse stari sufletesti, sentimente trairi etc.
Elementele de limbaj plastic Mijloace de comunicare intre oameni, cum sunt cuvintele in
limbajul vorbit, cifrele si semnele in cel matematic, notele in cel muzical etc.
Elementele de limbaj plastic sunt punctul, linia, forma (plana si volumetrica),valoarea si
culoarea.
ROLUL DECORATIV AL PUNCTULUI SI LINIEI
Punctul poate capata forme diferite, geometrice, florale, insecte, faclii, stele. Important este sa
fie cea mai mica forma de baza in raport de forma totala a obiectului decorat, a compozitiei in
generala deveni motiv decorativ, elementul ales din natura trebuie stilizat.
LINIA
Linia, in artele plastice, este o suprafata care are una din dimensiuni (lungimea) mult
mai mare fata de cealalta dimensiune (latimea). Teroretic, linia ia nastere prin deplasarea
pe o suprafata a unui punct intr-o anumita directie linia este creata deplasand un varf de
pix, penita, creion, pensula, carbune, bat etc. dupa o anumita directie. In acest caz
instrumentul de lucru determina grosimea liniilor (subtiri, medii, groase).Structura si
aspectul liniei sunt determinate de natura instrumentului care o creeaza. Linia mai poate fi
creata din insiruirea unor elemente de limbaj plastic (puncte, linii, suprafete) pe o anumita
directie. Linia are un rol de sine statator, poate fi subordonata suprafetei ca structurare
interioara a acesteia sau poate contura o forma .In functie de directia pe care se
deplaseaza punctul, linia poate fi: dreapta, franta etc. Traseul continuu sau intrerupt
determina caracterul intrerupt sau continuu al ductului liniei. Pozitia liniei pe suprafata de
lucru poate fi: verticala, orizontala, oblica. Expresivitatea liniei se obtine in functie de
traiectorie, structure, lungime, grosime pozitie, culoare, valoare, amplasare in spatiul
plastic si de natura instrumentului de lucru. Linia verticala ca element dominant intr-o
compozitie plastica da sentimentul de inaltare, monumentalitate, fermitate. Linia oblica in
compozitia plastica creeaza miscare, instabilitate si agitatie. Linia curba sugereaza
armonie, miscare, dinamism. Linia franta reda neliniste, duritate, tensiune.
ROLUL liniei in compozitia plastica si in arta decorativa.
Linia ca element fundamental de limbaj al artelor plastice si decorative, are un rol foarte
important. Cu ajutorul liniei se structureaza compozitiile plastice, se accentueaza unele
efecte expresive, se contureaza unele forme etc. In artele decorative rolul liniei este si mai
evident. Linia anima suprafata, o face mai placuta, mai atractiva, ii da un aspect particular
in functie de materialele si tehnicile folosite.
Generalitati
Prin structura se intelege un mod de organizare a materiei, a ideilor, a universului.
Fiintele, plantele si tot ce exista pe lume constituie structuri. Spre exemplu, o structura
gramaticala este organizarea cuvintelor in propozitii si fraze.
O structura plastica este o organizare a elementelor de limbaj plastic.
Linia are valente expresive.
Liniile orizontale exprima stabilitate, liniste, siguranta.
Liniile verticale exprima echilibru, liniste, maretie.
Liniile oblice exprima miscare, instabilitate, dinamism, nesiguranta.
Liniile sinuase exprima miscarea continua.
Liniile paralele exprima armonie, ordine.
LINIA ca element de limbaj plastic:Generalitati.Expresivitati si semnificatii ale liniei.
Rolul liniei in compozitia plastica si in arta decorativa.
Generalitati:
Ca element de limbaj plastic linia are un caracter deosebit. Geneza ei este urma unui punct in
miscare pe o suprafata. Linia este constituita dintr-un sir de puncte justapuse.
Prin linie se exprima volumul, spatialitatea, materialitatea,miscarea,starile tensionale.
Liniile pot fi: verticale, orizontale, oblice, drepte, frinte, sinuoase, spiralate; lungi,scurte, subtiri,
groase; energice, clare, sensibile, difuze; in duct continuu sau intrerupte; grupate; paralele
intersectate, suprapuse etc. Toate aceste categorii de linii determina expresii plastice foarte
diverse. Expesivitatea liniei este determinata de miscare, tensiune ritm si contrast ( de forma, de
marime, de valoare, de culoare etc ).
ROLUL liniei in compozitia plastica si in arta decorativa.
Linia ca element fundamental de limbaj al artelor plastice si decorative, are un rol foarte
important. Cu ajutorul liniei se structureaza compozitiile plastice, se accentueaza unele efecte
expresive, se contureaza unele forme etc. In artele decorative rolul liniei este si mai evident.
Linia anima suprafata, o face mai placuta, mai atractiva, ii da un aspect particular in functie de
materialele si tehnicile folosite.
Generalitati
Prin structura se intelege un mod de organizare a materiei, a ideilor, a universului.
Fiintele, plantele si tot ce exista pe lume constituie structuri. Spre exemplu, o structura
gramaticala este organizarea cuvintelor in propozitii si fraze.
O structura plastica este o organizare a elementelor de limbaj plastic.
MOTIVUL DECORATIV
Motivul decorativ este elementul fundamental al compozitiei decorative (ornamentale).
In arta noastra populara avem multe motive decorative, dintre care unele sunt celebre; soarele,
omul, pomul vietii, vasul cu flori, calul, vasul cu flori si pasari, calul cu calaret etc.
Alte motive decorative mai sunt florile, unele plante, animale insecte, pasari cit si inchipuiri ale
omului, care nu exista in realitate (balaurul si altele )
FORMA
In general forma este aspectul exterior al unei figuri, determinata de limitele fizice ale
acesteia. Figura perceptuala se poate modifica odata cu orientarea ei spatiala sau cu cea
a mediului ambiant. Cand percepem o figura o interpretam constient sau inconstient, ea
reprezentand forma unui continut si fiind forma vizibila a continutului, determinata de
regulile intrinseci ale structurii care dau cheia nevazuta a configuratiilor formale ale
sistemului reprezentat de fenomene, obiecte, procese indiferent de natura lor. In artele
plastice forma are mai multe acceptii, dintre care cele mai uzuale sunt - forma spontana; -
forma elaborata;
Forma spontana in pictura se poate obtine accidental sau dirijat prin diferite
procedee tehnice cum ar fi: monotipia, dirijarea culorii cu un jet de aer, prin suflarea libera
sau printr-un tub in diferite sensuri a unor pete de culoare fluidizata, prin stropirea cu
pensula pe foaia umeda sau uscata, prin imprimarea cu ajutorul unor materiale textile
imbibate cu una sau mai multe culori etc.
Forma elaborata este creata de om pe baza sugestiilor din natura, ea poate
lua infatisari de ornament sau de semn plastic comunicand idei, cunostiinte sau provocand
sentimente si trairi. Forma plastica elaborata se realizeaza in mod constient pe
baza transfigurarii unor forme naturale.

Generalitati: Prin structura se intelege un mod de organizare a materiei, a ideilor, a
universului.
Fiintele, plantele si tot ce exista pe lume constituie structuri. Spre exemplu, o structura
gramaticala este organizarea cuvintelor in propozitii si fraze.
O structura plastica este o organizare a elementelor de limbaj plastic.
MOTIVUL DECORATIV
Motivul decorativ este elementul fundamental al compozitiei decorative (ornamentale).
In arta noastra populara avem multe motive decorative, dintre care unele sunt celebre;
soarele, omul, pomul vietii, vasul cu flori, calul, vasul cu flori si pasari, calul cu calaret etc.
Alte motive decorative mai sunt florile, unele plante, animale insecte, pasari cit si inchipuiri
ale omului, care nu exista in realitate (balaurul si altele )
Pentru a deveni motiv decorativ, elementul ales din natura trebuie stilizat.
STILIZAREA
Stilizarea este un procedeu de creare a motivului decorativ.
Decorarea se face pe diverse materiale (lemn, piatra, textile etc )
Prin stilizare sunt selectate trasaturile caracteristice ale unor forme, inlaturind detaliile
nesemnificative, neesentiale. Stilizarea nu este nici o simplificare si nici o amplificare a
elementului stilizat, ci o subliniere a trasaturilor caracteristice. O frunza de liliac sau de plop
are alta forma decit o frunza de stejar. Deci are caracteristici diferite.
Motivul repetabil ornamenteaza spatii limitate cum ar fi bordura, chenarul, unde se aplica
principiile repetitiei sau alternantei.
Motivul unic
Nefiind repetabil se aplica in ornamentarea anumitor obiecte (capac de cutie, farfurie etc ).
Motivul unic se realizeaza in tehnici si materiale diferite, in functie de obiectul decorat.
FORMA ca element de limbaj plastic
In artele plastice, forma este un element foarte important al limbajului operei de arta, alaturi
de linie si culoare. Forma plastica are doua ipostaze ;
-forma plana
-forma spatiala
FORMA PLANA
Forma plana are doua dimensiuni: lungimea si latimea. De aceea i se mai spune si forma
bidimensionala. Forma plastica plana este forma desenata pe o suprafata plana, cum ar
fi;foaia de hirtie pinza sau cartonul pentru pictura, zidul, peretele pentru fresca etc.
FORMA SPATIALA
Forma spatiala are trei dimensiuni (lungime,latime si inaltime );de aceea se numeste si
forma tridimensionala. Forma spatiala este, deci, un volum asezat in spatiu.
Astfel de forme pot fi; Coloana fara sfirsit sculptata de genialul sculptor romin Constantin
Brincusi care este parintele sculpturii moderne.
Complexul sculptural de la TG. JIU compus din Poarta sarutului, Scaune, Masa tacerii, si
coloana fara sfirsit . O constructie arhitecturala Minastirea Putna etc.
ABSTRACT rupt de realitate; creat de imaginatie.
ARTA abstracta- arta nonfigurativa, care comunica prin expresia formelor abstracte, a
culorilor si a altor elemente ale limbajului si mijloacelor de expresie plastice.
COMPOZITIA este organizarea complexa a operei de arta; ordonarea elementelor
componente intr-un tot unitar (forma, culoare, linie, armonie, contrast).
FIGURATIV care reprezinta realitatea. Artistii plastici figurativi se inspira din lumea reala
si o reprezinta in imagini concrete.
FRESCA- pictura facuta in culori amestecate cu apa de var, pe un perete cu tencuiala inca
uda.
Impresionism-curent artistic de la sfirsitul secolului trecut. Impresionistii surprind in lucrarile
lor impresiile fugitive oferite de natura.


SPATIUL PLASTIC
Spatiul plastic este spatiul artistic in care creatorul reprezinta felul sau de a privi si intelege
lumea. Exista astfel de spatiu pictural, care reprezinta spatiul real, tridimensional, pe o
suprafata plana, bidimensionala, cu ajutorul instrumentelor proprii picturii: culoarea si
desenul.
ORIGINAL SI REPRODUCERE
Opera de arta reprezinta personaje, peisaje, obiecte din natura etc. Fotografia reda un
obiect, o persoana etc. Reprezentarea inseamna deci infatisarea realitatii asa cum o vede
artistul, spre deosebire de redarea cu exactitate a acesteia. Opera de arta originala este
lucrarea executata direct si nemijlocit de catre autorul ei. Reproducerea este copia sau
imitarea operei originale.
ISAAC NEWTON
Om de stiinta englez (secolul al xvii-lea) a demonstrat ca lumina alba a soarelui se
descompune in sapte culori principale. Astfel, daca razele solare ce patrund prin orificiul
unui ecran intilnesc in cale o prisma de cristal, triunghiulara, acestea apar pe un alt ecran,
descompuse in cele sapte culori ale spectrului solar. Aceste culori sunt;
rosu,oranj,galben,verde,albastru, indigo si violet.
Culorile pigment sunt produse pe cale chimica.
CULORILE PRIMARE
Culorile de baza se mai numesc si culori primare (sau fundamentale). Ele sunt: rosu,
galbenul si albastrul-R;G;A. Din amestecul fizic al acestora, in proportii diferite, pot fi
obtinute toate celelalte culori. Cind toate trei sunt amestecate in cantitati egale, se produce
un gri neutru, inchis (gri perfect) Culorile primare sunt cele mai pure si au o stralucire
aparte fata de toate celelalte culori. Ele nu pot fi obtinute din amestecul altor culori.
CULORI BINARE DE GRADUL I
Amestecand doua cate doua, culori primare in cantitati egale se obtin culori binare de
gradul I. Acestea sunt oranjul, violetul si verdele-O;Vi ;Ve.
Culorile binare de gradul I pierd din puritate fata de culorile primare.
Orice culoare pierde din puritate cind este amestecata fizic cu o alta culoare.
J.W.GOETHE (scriitor german, om de stiinta cu cercetari si in domeniul culorii ) a construit
un cerc cromatic al culorilor primare si binare de gradul I astfel incit fiecarei culori primare I
se opune o culoare binara de gradu intii. Aceste sase culori mai pot fi organizate si intr-o
stea, obtinuta prin suprapunerea a doua triunghiuri echilaterale, unul cu virful in sus si altul
cu virful in jos.In coltul triunghiului cu virful in sus se aseaza culorile primare (G sus R in
dreapta si A in stinga ). In triunghiul cu virful in jos se asaza culorile binare de gradul I ( O
in dreapta sus, Vi jos si Ve in stinga sus)
CULORILE BINARE DE GRADUL II
Din amestecul fizic al unei culori primare cu culoarea binara de gradul I , vecina pe cercul
cromatic al lui Goethe (sau pe Steaua Culorilor) se obtine o culoare binara de gradul al
doilea.
Sunt sase culori binare de gradul al II-lea:
G+O=galben-oranj (G.o) A+Vi=albastru-violet (A.vi)
R +O=rosu-oranj (R.o) A+Ve=albastru-verde (A.ve)
R+Vi=rosu-violet (R.vi) G+Ve=galben-verde (G.ve)
CERCUL lui ITTEN
Johannes Itten, pictor si profesor german din prima jumatate a secolului al XX-lea, a
elaborat un cerc al culorilor care ilustreaza,,teoria constructiva despre culoare(o gramatica
a culorii). Itten a asezat culorile pe un cerc in care se inscriu: un triunghi echilateral pentru
culorile primare (G;R;A ) si un hexagon pentru culorile binare de gradul I (O;Vi;Ve)
Asezarea se face in ordinea miscarii acelor ceasornicului, de la stinga spre dreapta.
Pe cercul cromatic al lui Itten se disting doua zone mari de culori, total deosebite intre ele.
In partea dreapta avem culorile calde (g;Go;O;Ro;R;R.vi) iar in partea stinga, culorile reci
(Vi;A.vi;A;A.ve;Ve;G.ve;)Pentru a recunoaste cu mai nulta siguranta cele 12 culori
principale se pot face cartele colorate cu dimensiunile de 10/16cm.
CULORILE CALDE (galben, oranj, rosu)
Culorile calde dau senzatia de caldura, amintesc de nuantele flacarilor, ale soarelui, de
zilele calduroase de vara.
CULORILE RECI (violet, albastru, verde)
Culorile reci dau senzatia de frig, ne duc cu gindul la racoarea noptilor, la frigul iernii, la
adincul apelor, la raceala ghetarilor etc.
Culorile calde dau impresia de apropiere in spatiu, iar culorile reci dau impresia de
departare efect termodinamic.
NONCULORILE
Albul si negru nu au calitati cromatice si de aceea se numesc nonculori.
Albul inseamna lumina nedescompusa in spectrul ei, iar negru inseamna lipsa luminii, deci
lipsa culorii. Ca pigmenti insa, albul si negru au un rol foarte important in colorare.
Cu alb culorile pot fi deschise, iar cu negru culorile pot fi inchise.
Amestecind, fizic, alb cu negru in proportii diferite, pot fi obtinute multe griuri cromatice.
CULORILE COMPLEMENTARE
Culorile complementare sunt acele culori care, amestecate intre ele, dau griul perfect ( un
gri neutru inchis) Ele sunt asezate, pe cercul cromatic al lui Itten (Steaua Culorilor) in pozitii
diametral opuse. Principalele perechi de culori complementare sunt:
G Vi R Ve A O
O culoare primara este complementara cu aceea culoare binara de gradul I, care este
compusa din amestecul fizic al celorlalte doua culori primare. Spre exemplu, rosu este
complementar cu verdele, pentru ca verdele este format din celelalte doua culori primare si
anume, din albastru si galben; galbenul este complementar cu violetul, pentru ca violetul
este format din albastru si rosu; albastru este complementar cu oranjul pentru ca oranjul
este format din rosu si galben.
MODELAREA CULORILOR
Este o tehnica picturala folosita de artisti inca din timpuri indepartate. Ea consta din
amestecul fizic al culorilor cu alb sau negru pentru a reda senzatia de volum.
Acesta se obtine prin trecerea lenta a culorii inspre lumina ori inspre umbra.
Se creaza astfel efectul de clar-obscur, de deschis in lumina si de inchis in umbra:
MODULAREA CULORILOR
Este tehnica picturala care consta in asezarea culorilor pe suport prin tuse (urme ale
pensulei), pete de culoare justapuse ori suprapuse partial. Se mai numeste si tehnica
divizarii tentei. Ea este folosita inca din Antichitate.
PATA DE CULOARE, element de limbaj plastic
Orice urma de culoare, asezata pe un suport, indiferent in ce mod se numeste pata de
culoare. Ea poate fi aplicata cu pensula, stropita, omprimata prin apasare ori presare,
fuzionata prin fluidizare etc. Pata de culoare poate fi spontana (prin cadere, stropire
,presare etc ) dirijata (asezata pe suport cu pensula ori cu orice instrument de lucru ), dind
un sens oarecare miscarii petei, si elaborata, reprezentata tot cu ajutorul unor instrumente
de lucru, dar urmarind redarea unei idei, a unei anumite forme, printr-un semn oarecare.
TRATAREA PICTURALA
Prin tratarea picturala se urmareste redarea cu ajutorul culorilor, a efectelor de lumina si
umbra, de apropiere- departare, de materialitate etc.
Sunt folosite cele doua tehnici: modelarea culorii sau modularea culorilor.
TRATAREA DECORATIVA
In artele decorative pata de culoare este plata. Ea nu creaza impresia de volum.
Culoarea este asezata uniform pe o anumita suptrafata.
Impreuna cu celelalte elemente de limbaj plastic (linia, punctul, forma suprafetelor)
culoarea imbogateste expresivitatea ornamentului.
CONTRASTELE CROMATICE: Ce sunt contrastele in general.
Contrastul este o opozitie intre cel putin doua elemente. Cind opozitia este maxima, devine
un contrast polar. Albul si negrul sunt in contrast polar; galbenul si violetul, de asemenea,
sunt in contrast polar etc.
Johannes Itten a spus ca teoria despre contraste sta la baza studiului artelor plastice.
CONTRASTELE CROMATICE
Sunt sapte contraste de culoare si anume: contrastul culorilor in sine, contrastul clar-
obscur, contrastul cald-rece, contrastul culorilor complementare, contrastul simultan si
succesiv, contrastul de calitate si contrastul de cantitate.
Contrastele cromatice sunt determinate de caracter (familia rosurilor, albastrurilor,
galbenurilor, verzurilor etc) puritate, stralucire, luminozitate. Valente expresive, intindere in
suprafata etc
CONTRASTUL CULORILOR IN SINE
Este considerat cel mai simplu contrast de culoare. Contrastul culorilor in sine consta din
justapunerea tentelor de culori pure, stralucitoare, luminoase. Acestea sunt culorile primare
si binare. Fiind culori foarte vii, ele trebuie sa nu se respinga intre ele. De aceea , intr-o
compozitie cu contrast al culorilor in sine se folosesc albul, negrul si griul.
Aceste nonculori devin niste pasaje intre petele viu colorate. In acelasi timp ele amplifica
expresivitatea acestui contrast. Creste gradul de stralucire si de luminozitate al culorilor.
Contrastul culorilor in sine transmite un sentiment de optimism, de bucurie.
CONTRASTUL CROMATIC CALD-RECE. Analizind cercul lui Itten se constata ca cel mai
puternic contrast cald-rece se produce intre oranj-roscat si verde albastrui.
Toate culorile care ocupa pozitii opuse pe cerc sunt in contrast cald-rece.
Efectele expresive ale contrastului cald-rece amintesc de umbros-insorit, transparent-mat
(opac) , linistitor-tulburator, fluid-compact, aerian-teros, umed-uscat, usor-greu, aproape-
departe. In pictura moderna si contemporana, efectul de contrast cald-rece a fost si este
folosit cu precadere.