Sunteți pe pagina 1din 6

3.

Compozitia bi și tridimensionala
in Arta Vizuală
Compozitia bi și tridimensionala
Ca obiect pictural, sculptural, sau ca operă de artă textilă etc.,
fiecare disciplină artistică are propriul sistem de exprimare şi de reprezentare
vizuală în conformitate cu spațiul bi- și tridimensional (2D și 3D) prin care se
manifestă. Ca artă a spațiului 2D și 3D, arta textilă are un trecut milenar, de o
vârstă cu primele creații artistice ale omenirii.

Fig.16 Fig. 17

Figura 16. Richard Hutten, Layers Cloud Figura 17. Rudolf Kocsis, Geantă
• Perceperea adâncimii spațiului 3-D pe o suprafață de 2-D se
realizează prin crearea unei iluzii optice.
• Plasarea şi dimensiunea obiectelor este un mod de redare
spaţială. Formele mai mici vor părea mai departe faţă de cele
plasate în faţă şi care sunt mai mari.
• Obiectele care sunt mai departe ar trebui să aibă mai puține
detalii decât obiecte care sunt mai aproape de privitor.
• Obiectele care sunt mai departe sunt mai reci, în timp ce
obiectele care sunt mai aproape sunt mai calde.
• Obiectele care sunt mai departe sunt mai ușoare în valoare, în
timp ce obiectele care sunt mai aproape sunt de obicei mai
întunecate în valoare. Perspectiva (un sistem grafic care
creează iluzia de adâncime și de volum de pe o suprafață
bidimensională) lineară este o metodă de desen care folosește
linii pentru a crea iluzia de spaţiu pe o suprafață plană.
• În compoziţia lucrării artistul utilizeză
colajul prin înconjurarea tabloului oval
cu o sfoară şi aplică pe el impletitura
unui şezut de scaun.

Fig. 18

Figura 18. Picasso , Scaun împletit din trestie


• Forţa tridimensionalului presupune o alegere corectă de a lucra în trei dimensiuni.
Obiectul în arta vizuală constituie o abordare ce transmite un concept estetic prin
vizualizarea sa concretă. Astfel, alegerea de transpunere a unei idei în plan sau
spaţiu este relevantă în finalizarea unei creaţii vizual-artistice. Tridimensionalul este
o formulă spectaculoasă, însă poate deveni un pretext artistic fără o susţinere reală.

Fig. 19

Figura 19. Robert Morris, Untitled


• Spaţiul are accepţiuni diferite în funcţie de domeniul de activitate (spaţiul cosmic,
spaţiul fizic, spaţiul metafizic etc.). În artă el este un element important ce se referă la
dimensionarea în plan bi sau tridimensional. Spațiul poate fi pozitiv (alb sau lumină)
sau negativ (negru sau închis), deschis sau închis, superficial sau profund. În ceea ce
privește arta, spatiul este zona din jurul unei forme. Spațiu 2-D poate fi cel mai bine
descris ca o iluzie.

Fig. 20

Figura 20. Suzana Fântânariu, Mână curată, mixt

S-ar putea să vă placă și