NaturĂ staticĂ

din obiecte diferite dupĂ

texturĂ
 Termeni de atelier:
 Natură statică
 Paginație
 Proporție
 Construcție plastică
 Clarobscur
 Natura statică este un gen al picturii
și graficii care înfățișează lucruri
neînsuflețite (flori, obiecte, ceramică
etc.) grupate sau aranjate într-un
anumit decor.
 În sec. XVII, în Olanda, genul atinge culmile
perfecțiunii, fiind numit stilliben, adică
tabloul care reprezintă o viață liniștită.
 Se disting mai multe tipuri de naturi statice:
1. Toate obiectele sunt reprezentate natural: un pahar cu
vin, băut pe jumătate, o lămâie curățată și lepădată, o
draperie boțită și zvârlită...
 2. Ne propune să admirăm obiectele,
frumusețea lor, formele și culorile fructelor sau
florilor. Acest tip de compoziție reda atmosfera
unei vieți pline de tihnă și belșug.
 3. Amintesc de scurgerea timpului, precizează
bogăție, artă.. Frecvent erau reprezentate ,,ceasul”-ca
simbol al trecerii ireversibile a timpului; ,,craniul”-
caducitatea vieții.
 Caravaggio
 În anul 1596 pictorul italian a adunat
într-un coș împletit din lozie, mere, pere și
struguri. A intrat în istorie ca primul artist plastic
care a creat o natură statică adevărată.
 Vincent van Gogh
 Pictorul olandez descrie natura statică ca pe un procedeu
de însușire a picturii.
 Pictura ,Floarea soarelui reprezintă întruchiparea
soarelui, luminii, bucuriei vieții.
 Paul Cezanne
impresionismul
 În 1895-1900 pictează ,, NaturĂ staticĂ cu fructe”, ,,Natura
staticĂ cu mere Și portocale”.
Naturile statice cu fructere vin ca un laitmotiv în creația lui
Cezanne. Lângă obiectele neînsuflețite, Cezanne plasează fructele
grădinii. Perele și merele corespund cel mai bine scopului, datorită
faptului că durează.
Artistul lucrează foarte încet, de aceea nu poate picta obiecte
care se strică repede.
 Etapele realizĂrii unei naturi statice:

 Paginarea
 Examinând cu atenție grupul de obiecte, stabilim poziția
foii și găsim locul amplasării obiectelor cu ajutorul liniilor
subțiri de construcție.
 Proporționarea
 Procedeu artistic în care proporția se ia drept unitate de măsură și
comparație în crearea compoziției plastice.
 Proporția este raportul între părțile unui întreg și între acestea și
întreg.
 Găsim grosimile, lungimile și înălțimile obiectelor comparându-le
între ele.
 Construcția formelor
 Stabilim înălțimea și lățimea maximă
 Măsurăm lățimile minime și medii
 Schițăm formele geometrice ale obiectelor:
-vaza- dreptunghi
- florile- dreptunghi
- cutia - dreptunghi
- mărgelele- cercuri
 Găsim axele de simetrie: verticale și orizontale;
 Realizăm elipsele obiectelor rotunde, conform axelor
orizontale găsite anterior;
 Realizăm formele plastice ale obiectelor;
 Accentuăm liniile principale ale formelor, evidențiind
perspectiva liniară a obiectelor și le atenuăm pe cele
secundare;
 Ștergem liniile ajutătoare.
 Prelucrarea formelor cu
acuarela
 Redarea clarobscurului în culoare:
1. Luciul- pata de lumină pe obiectele lucioase
2. Lumina- suprafața pe care razele solare cad direct
3. Demitenta- suprafața iluminată de razele glisante
4. Pasajul- semiumbra ce apare la hotarul dintre umbră și lumină
5. Umbra- porțiunea întunecată de pe suprafața unui obiect;
razele de lumină nu ajung direct
6. Reflexul- suprafața umbrită a obiectului, prin reflectarea
luminii de pe alte suprafețe luminoase.
7. Umbra purtată- spațiul umbrit ce se ,,așterne” în spatele
obiectului.
 Criterii de apreciere
 Realizarea corectă a temei și subiectului
instructiv
 Corelarea mijloacelor de expresie
plastică, materialelor şi tehnicilor de
artă cu subiectul
 Expresivitatea şi originalitatea lucrării
plastice
 Atitudinea individual-creativă
 Aspectul îngrijit
 Gradul de finalizare
 Motto:

În spatele fiecărui succes

se află noi culmi care
așteaptă să fie cucerite!
  MulȚumesc!

 Elaborat: Cojocaru Ina, profesoară de arte

plastice. Grad didactic doi