Pictură

Pictură
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Atelier la Batignolles - Henri Fantin-Latour; ulei pe pânză (1870), Muzeul Orsay, Paris.
Pictând în Cisiordania
Pictura este o ramură a artelor plastice care reprezintă o posibila realitate în imagini

artistice bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafață
(pânză, hârtie, lemn, sticlă etc.).[1] Scopul este de a obține o compoziție cu forme, culori,
texturi și desene, care dă naștere unei opere de artă în conformitate cu principiile
estetice.
O mare parte din pictura artei occidentale și orientale este dominată de motive
religioase; exemple ale acestui tip de pictură sunt scenele biblice luate din pereții
catacombelor și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt
scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au
reprezentat trecerea la imortalitate.
André Félibien (n. mai 1619 – 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al clasicismului, a
arătat o ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul,
mările, florile și fructele”.
Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. În ceea ce privește
estetica sau teoria artei moderne a picturii, ea este considerată o categorie universală
care include toate creațiile artistice făcute pe suprafețe.
Cuprins
 1Definiții
 2Genuri de pictură
o 2.1Peisajul
o 2.2Natura moartă (natura statică)
 3Tehnici importante
o 3.1Alte tehnici
 4Materiale
o 4.1Suporturi
 4.1.1Panel de lemn
 4.1.1.1Sistemul de consolidare
 4.1.2Sticlă
 4.1.3Hârtie
 4.1.4Cupru
o 4.2Pensule
o 4.3Diluarea (diluanți și apă)
o 4.4Paletă
o 4.5Pigmenți
 5Referințe
 6Bibliografie
 7Lectură suplimentară
 8Vezi și
 9Legături externe
Definiții[modificare | modificare sursă]
Așa cum s-a mai spus mai sus, pictura este o ramură a artelor plastice care
interpretează realitatea în imagini bidimensionale. Conform Dicționarului explicativ al
limbii române [DEX '98], cuvântul „pictură” mai poate însemna:[1]
 o lucrare artistică executată de un pictor (tablou); ♦

ansamblul creațiilor plastice care definesc personalitatea
unui pictor; ♦ ansamblul operelor, stilurilor și procedeelor
specifice pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-o școală
etc.;
 în literatură, o descriere sugestivă a fizicului și a
caracterului personajelor, a unor scene din viața reală și
din natură.
Genuri de pictură[modificare | modificare sursă]

Peisajul[modificare | modificare sursă]
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Peisaje
Încă de la finele secolului al XVI-lea, când a început să fie frecventat de artiști ca un gen
de sine stătător, peisajul a evoluat rapid în preferințele acestora, devenind, în scurt
timp, expresia lor favorită.[2]
Această opțiune a fost posibilă datorită deschiderii pe care un asemenea tip de imagine
o oferă artistului dar și receptorului nu doar la nivel epic sau pictural cât mai ales la cel
emoțional.[2] Este motivul pentru care, timp de aproape o jumătate de mileniu, a
constituit – și subiectul este încă departe de a fi epuizat – una dintre cele mai fascinante
și complexe aventuri ale fenomenului artistic universal. [2]
Bineînțeles și arta românească, atât cât este, a fost serios marcată de subiect nu doar
prin influența, așa acum prea des s-a afirmat, ci și datorită substanței noastre genetice.
[2]
În ultimele decenii, la noi și nu numai, datorită noilor încercări de expresii vizuale

(media, performance, happenind etc.) se încearcă o marginalizare a tuturor formelor de
artă „clasice”, implicit a peisajului, mai ales de către tinerii creatori care le cred desuete,
și în contradicție cu ceea ce ei consideră performanță. [2] Este o viziune excesivă care,
deși firească vârstei și mai ales momentului de criză pe care îl traversează arta de o
bună perioadă de timp, nu își găsește susținerea în realitate nici la nivelul artiștilor și cu
atât mai puțin la cel al consumatorului de artă. [2]
Terasă la Sainte-Adresse - Claude Monet; ulei pe pânză (cca

1867), Metropolitan Museum of Art, New York.


Gara din Upper Nordwood - Camille Pissarro; 1871, Courtald Institute

Gallery.

Riesengebirge - Caspar David Friedrich; ulei pe pânză (cca 1835),

Muzeul Ermitaj.
Vezi și: Arta vedutelor
Natura moartă (natura statică)[modificare | modificare sursă]
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Naturi moarte
Natura statică sau natura moartă este reprezentarea în artele vizuale a unor obiecte
neînsuflețite, din natură sau ordonate în mod voluntar. Prin definiție, natura moartă este
un gen de reprezentare grafică sau picturală a unui grup de obiecte inanimate naturale,
constând în glastră cu flori, fructe sau legume așezate pe o fructieră, vânat, o vază,
sticlă, amforă, o narghilea sau un ceainic, pahare, farfurii, piese la care sunt asortate
uneori și cărți, un ziar împăturit, într-o combinație artificială și un element textil ori două,
ca suport cromatic.[3]
Acest tip de pictură poate fi găsit în interioarele mormintelor egiptene. Erau
reprezentate obiecte care ar fi servit în viața de dincolo a celor decedați. În Grecia
antică, apogeul acestui gen este atins prin secolele al III-lea și al II-lea î.Hr. Lucrările
respective nu au supraviețuit timpului, fiind doar menționate în diverse scrieri. [3]
Termenul a început să fie utilizat abia prin secolul al XVII-lea. Astfel, Giorgio
Vasari folosește expresia cose naturali („lucruri naturale”) când se referă la picturile
lui Giovanni da Udine. Prin Flandra de la mijlocul secolului menționat circulă
termenul stilleven, adoptat curând de germani ca Stilleben și apoi de englezi sub
forma still-life. În română, termenul provine din francezul nature morte.[3]

Natură moartă, frescă, Casa Iulia Felix, Pompei

Natură moartă cu rac și fructe - Jan Davidszoon de Heem; ulei pe

pânză (cca 1648-1649), Muzeul de Stat, Berlin.

Natură moartă - Francisco de Zurbarán; ulei pe pânză (cca

1633), Muzeul Prado.

Natură moartă cu mere și portocale - Paul Cézanne; ulei pe pânză

(1895-1900), Muzeul Orsay, Paris.


Vază cu 12 floarea-soarelui - Vincent van Gogh; ulei pe pânză (august

1888), Neue Pinakothek, München.
Tehnici importante[modificare | modificare sursă]

Serie de articole despre artă
Istoria artei
Arta preistorică
 Arta paleoliticului
 Arta mezoliticului
 Arta neoliticului
 Arta rupestră
Arta antică
Arta medievală
Arta orientală
Arta occidentală
 Romanic
 Gotic
 Renaștere
 Manierism
 Baroc
 Clasicism
 Rococo
 Stil neobaroc
 Neoclasicism
 Romantism
 Academism
 Realism
 Naturalism
 Prerafaeliții
 Impresionism
 Neoimpresionism
 Pointillism
 Avangardism
 Arta modernă
Arta contemporană
 Cubism
 Modernism
 Futurism
 Expresionism
 Die Brücke
 Fauvism
 Der Blaue Reiter
 Dadaism
 Bauhaus
 Art Nouveau
 Art Deco
 Suprematism
 Neoobiectivism
 Constructivism
 Suprarealism
 Orfism
 Minimalism
 Expresionism abstract
 De Stijl
 Artă abstractă
 Artă concretă
 Artă naivă
 CoBrA
 Pop art
 Op art
 Post modernism
 Deconstructivism
 Arta conceptuală
Arta etnografică
 Arta occidentală
 Arta orientală
o Arta indiană
o Arta chineză
o Arta japoneză
 Arta
japoneză preistorică
 Arta Americilor
o Arta inuită
o Arta precolumbiană
 Arta mayașă
antică
 Arta aztecă
antică
 Arta olmecă
 Arta africană
o Arta tradițională a
poporului yoruba
o Arta igbo
o Cultura nok
 Arta Oceaniei
o Arta Insulelor Cook
Tehnicile de pictură sunt clasificate în funcție de modul în care pigmenții sunt diluați și

fixați pe suportul care este pictat. În general, în cazul în care pigmenții nu
sunt solubili în liant, în el o să se împrăștie.[4] Este convenabil să se facă diferența între
„procesul pictural” și „tehnica picturală”. Procedura înseamnă unirea elementelor
picturale de liant sau adeziv, și pigmenți. Modul de a aplica această procedură pictorială
se numește „tehnică picturală”.[5]
 Ulei. Culorile de ulei sunt vopsele cu uscare lentă compuse

din particule fine de pigmenți suspendate în uleiuri
vegetale.[6] Tehnica a fost adoptată pe scară largă
începând cu secolul al XV-lea.[6] Cea mai des întâlnită
aplicație/utilizare pentru această vopsea este cea
domestică, unde culorile luminoase și rezistența la uzură o
fac potrivită atât pentru interior cât și pentru exterior. [6]
Calitățile de bază ale culorilor de ulei includ: [6]
 Uscarea lentă: vopseaua nu se va usca decât după

câteva săptămâni
 Proprietatea culorii de a se îmbina cu cea în contact,

permițând treceri foarte subtile de la o nuanță la alta.
 Luminozitatea culorii, strălucire, nuanțe intense.

Spre deosebire de vopselele pe bază de apă, cele
de ulei nu se usucă prin evaporare.[6] Uscarea lor
vine în urma unui proces de oxidare. [6] Culorile
tradiționale de ulei necesită un ulei ce se va întări
treptat, formând un strat impermeabil stabil.[6] Acest
gen de uleiuri se numesc uleiuri sicative (care se
usucă).[6] Cel mai vechi și mai des întâlnit
intermediar este uleiul de in, obținut din semințele
plantei de in.[6] Semințele sunt măcinate, iar uleiul
extras.[6] Există și alte surse pentru obținerea
uleiurilor cu rol de intermediar.[6] Uleiurile
din cânepă, semințe de mac, nucă, floarea-
soarelui, șofran și boabe de soia sunt folosite
adesea ca alternative la uleiul de in.[6]
Pictura în ulei se poate realiza pe orice suport, [7] dar
și materialul trebuie să îndeplinească anumite
condiții (de exemplu, hârtia trebuie să aibă o
grosime destul de mare pentru a susține culoarea
de ulei, dar și o preparare eficientă cu grund înainte
de a fi pictată[8]). Întrucât uleiul distruge cu timpul
fibra textilă, suportul picturii în ulei se acoperă cu o
peliculă specială (grund de culoare deschisă).[9]
Paleta pictorului, pensule şi tuburi cu ulei.

Femeie în grădină - Claude Monet; ulei pe pânză

(1867), Muzeul Ermitaj.
 Ceară. Aceasta este o tehnică la care s-a

renunțat, cu toate că era folosită încă din
antichitate.[7] Pentru această tehnică se folo-
sește ceara de albine expusă 10-20 de zile la
soare, apoi topită repetat în apă curată.[7] Diluată
cu esența de terebentină, ceara astfel pregatită
se amesteca pe paletă cu pigmenți.[7] Icoanele
sau tablourile în ceară aveau avantajul că
prezentau culori mate, catifelate care nu se
îngălbeneau în timp și nu se crăpau.[7] Erau însă
sensibile la zgârieturi, lovituri și temperaturi
ridicate.[7] Tot o tehnică pierdută, dar mult mai
complicată era pictura cu ceara calda,
numită encaustică.[7] După unele studii s-a ajuns
la concluzia că suportul folosit trebuia să fie
cald.[7] Culorile amestecate cu ceara, de
asemenea se mențineau ca o pastă tot cu
ajutorul căldurii.[7] Chiar și încăperea, unde se
lucra, trebuia să aibă o temperatură ridicată
constant, iar culoarea se aplica cu spatule sau
pensule aspre „din prima” fără reveniri. [7] Astăzi,
datorită condițiilor pretențioase, nu se mai
folosește pictura în encaustică.[7]
 Acuarelă. Spre deosebire de alte tehnici, de

exemplu guașă, care folosește vopsea acuarelă
amestecată cu ceruză (carbonat de plumb, alb),
sau pictura în ulei, tehnici care se bazează pe
acumularea culorii, acuarela se bazează
pe transparență, care lasă să se întrevadă
fondul alb al hârtiei, ceea ce conferă lucrărilor în
acuarelă luminozitatea și delicatețea care le
caracterizează.[10][11] Uscarea imediată necesită
o execuție rapidă, ceea ce mult timp a făcut să
fie o tehnică folosită la schițe și studii, însă
treptat a devenit o tehnică de sine stătătoare. A
fost folosită mult la ilustrarea manuscriselor, dar
epoca sa de înflorire în pictură a fost
sfârșitul secolului al XVIII-lea și
începutul secolului al XIX-lea, în special
în Anglia, Franța și Rusia.[12] Tehnicile de lucru
sunt ud pe ud, ud pe uscat și uscat pe uscat,
fiecare având particularitățile sale. În lucrări
aceste tehnici pot fi folosite și combinat.
Set de acuarele.


Acuarelist pictând.

Iepure de câmp, acuarelă de Albrecht Dürer

(1502), Muzeul Albertina din Viena.
 Guașă. În fapt, guașa (din franceză: gouache[13])

este o varietate de tempera, dar spre deosebire
de aceasta, datorită emulsiei pe care o conține
își păstreză calitățile după uscare.[14] Spre
deosebire de tempera obișnuită, guașa rămâne
aproape la fel de saturată cromatic. [14] Când este
folosită ca pastă are un aspect lucios.[14] Guașa
este o tehnică de pictură ieftină, care folosește
ca diluant apa și se spală foarte ușor, fiind
potrivită pentru începuturi nesigure și încercări,
deoarece se usucă rapid.[15] Guașa se folosește
ușor, fiindcă acest tip de pictură se poate retușa.
[15]
Este preferabil să se folosească o hârtie
groasă sau carton, pentru că o hârtie prea
subțire riscă să se rupă.[15] Spre deosebire de
acuarelă, guașa, ca și tempera, conține ceruză,
care o lipsesc de transparență, făcând-o mai
compactă.[16] Ceruza este un carbonat natural de
plumb, alb sau cenușiu, cu luciu diamantin,
denumit și alb de plumb.[16] Suprafețele se
acoperă cu un strat subțire dar dens de pigment,
care permite corectări ulterioare.[16] Dacă este
necesar se aplică și alte straturi până obținem
ideea dată.[16] Dacă stratul este prea gros, guașa
poate crăpa la uscare.[16] După uscare pictura
capătă o tonalitate mai deschisă.[16] Atunci când
sunt expuse, guașele, ca și acuarelele,
pastelurile, și gravurile, trebuie protejate sub
sticlă, deoarece curățarea lor nu este posibilă. [17]
Tuburi cu guaşă.

 Pictură în guaşă, 1605.
 Vopselele acrilice. Folosite pentru prima dată

în anii '50, acrilicele sunt acum considerate a fi
unele dintre cele mai importante inovații pentru
artiști.[18] Culorile au fost folosite pentru văruit și
conțineau acril și vinil pe lângă pigmenți și apă.
[19]
Culorile cele mai bune pentru exterior sunt
100% acrilice.[19] Potențialul acestor culori a fost
experimentat de către pictorii
muraliști mexicani pentru prima dată în
decorațiile interioare.[19] Din anii '60 culorile
acrilice sunt comercializate pe scară larga.
[19]
Popularitatea acrilicelor printre artiști poate fi
atribuită în principal versatilității acestora.
[18]
Apreciate pentru intensitatea culorii, timpul
rapid de uscare și solubilitatea ei, acrilicele se
pot folosi atât în tehnica picturii în acuarelă, cât
și în tehnica picturii în ulei.[18] Evaporarea rapidă
a apei din culorile acrilice obligă artiștii la un
lucru rapid.[19] Unele avantaje sunt: neaplicarea
regulii de aplicare a straturilor „grase” peste cele
„slabe” și posibilitatea de a aplica facil culorile
pe aproape orice suport.[19] Tehnica oferă o
luminozitate deosebită și culori spectaculoase. [19]
Vopsea acrilică de culoare roșie.

 Pastel. Este o tehnică artistică care folosește
bețisoare care sunt compuse din pigment pudra
amestecat cu un liant.[20] Pigmenții folosiți pentru
a fabrica pastelul sunt aceiași care sunt folosiți
pentru a crea și celelalte culori, în special cele
de ulei.[20] Liantul folosit este un ulei neutru cu
mică saturație.[20] Pastelurile uscate au folosit
de-a lungul timpului ca liant gumă arabică, iar
metil-celuloza a fost introdusă în secolul XX.
[20]
De multe ori sunt introduse și creta sau
ghipsul în componență.[20] Variază în funcție de
duritate; cele mai moi sunt învelite în hârtie.
[20]
Pastelul uscat este de mai multe tipuri: cele
moi sunt cele mai frecvent folosite, dar necesită
fixare, iar cele tari sunt folosite la detalii.[20] De
asemenea, pastelul este diferențiat și în funcție
de materialele folosite în fabricație: pastelul de
ulei: are o consistență moale și grasă, mai greu
de amestecat, dar nu necesită fixare, și pastelul
solubil în apă: conțin o componență solubilă în
apă, și pot fi spălate cu pensula uda, tehnică
asemănătoare acuarelei.[20] Prima mențiune a
tehnicii o face Leonardo da Vinci.[20]
Pasteluri comerciale.

Femeie scăldându-se - Edgar Degas; pastel pe hârtie

(1886), Muzeul Orsay.


Portretul lui Van Gogh - Henri de Toulouse Lautrec; pastel

pe carton (1887), Muzeul Van Gogh.
 Frescă. Această tehnică presupune pictarea pe

un perete proaspăt tencuit, în timp ce acesta
este încă umed (de unde și denumirea de
pictură „pe umed”).[21] Astfel, culorile se combină
chimic cu suportul și, după uscare, are loc
fixarea lor definitivă.[21] Pentru executarea
frescei, trebuie efectuate unele operțiuni
preliminare.[21] Înainte de toate, pe perete se
aplică un prim strat de tencuială granulată,
numit mortar.[21] Peste el se aplică un al doilea
strat de tencuială mai poroasă - arriccio - peste
care se poate trasa direct desenul în cărbune,
cu ajutorul schițelor pregătitoare (o caracteristică
de sol terra rossa).[21] Peste arriccio se întinde
un al treilea strat de tencuială mai fină, în timp
ce acest strat este încă umed, pe care se
efectuează rapid pictura propriu-zisă cu pigmenți
rezistenți la varul din pasta de bază a tencuielii.
[21]
Deoarece acesta se usucă foarte repede, se
pictează bucată cu bucată, calculând suprafața
care poate fi realizată într-o zi.[21] Pictorul poate
reveni la suprafețele pictate în zilele anterioare
pentru a le definitiva cu ajutorul îmbinării dintre
două straturi diferite de tencuială.[21] Un artist
care dorește să picteze pe frescă trebuie să știe
cât poate picta într-o singură zi, fie să picteze
rapid și precis pentru a evita, pe cât posibil,
ulterioare modificări „pe uscat”, care nu
garantează persistența în timp a culorilor.
[21]
Dacă înainte de secolul al XV-lea, desenul
pregătitor se trasa direct pe tencuială, ulterior s-
a trecut la desenul pe carton, pentru ca, în final,
cu ajutorul tehnicilor de pulverizare sau de
gravură directă, desenul să se transfere direct
pe tencuială.[21]

Crearea lui Adam - detaliu (Adam).

Crearea lui Adam - Michelangelo Bounarroti; Capela

Sixtină.

Crearea lui Adam - detaliu (Dumnezeu).
 Cerneală. Este numită și cerneală chinezească.

Împreună cu graffiti, ele sunt mai degrabă
tehnici de desen. În general, prezentarea este în
formă lichidă, dar este, de asemenea, sub formă
de bară foarte solidă care urmează să fie diluată
pentru utilizare. Cele mai întrebuințate culori
sunt negru și sepia, dar acum se folosesc multe
alte culori diferite. Cerneala este aplicată în
diverse moduri, de exemplu, stiloul sau pixul,
sunt cele mai potrivite instrumente pentru
desene și caligrafia picturilor. Ea se aplică, de
asemenea, cu o pensulă de cerneală, tehnica
din antichitate, numită caligrafie, ca și scrierea
japoneză care este de asemenea realizată în
pensulă și cerneală pe hârtie. Cerneala se mai
poate aplica cu un încărcător de cerneală sau cu
un rapidograph.

Pensulă și cerneală.

Cerneală pe hârtie, Japonia, secolul al XIV-lea.
 Tempera (de ou). Tempera pe baza de ou este

una dintre cele mai vechi, versatile și durabile
metode de pictură.[22] Rădăcinile acestui mediu
de pictură sunt atestate încă din timpurile
preistorice și este considerată a fi o tehnică
permanentă, datorită rezistenței sale la umiditate
și schimbările de temperatură.[22] Ea necesită
răbdare și experiență - reprezintă tehnica cea
mai utilizata în iconografie.[22] Emulsiile de
tempera formează propriul strat protectiv și spre
deosebire de culorile în ulei, acestea nu își
schimbă culoarea în timp și mai mult, se usucă
într-un timp foarte scurt.[22] Aplicată într-un strat
subțire de culoare, tempera este translucidă,
precum acuarela, dar aplicată în straturi mai
groase de culoare, aceasta devine opacă,
precum guașa.[22] Cu toate acestea, vopseaua
tempera se usucă la atingere în câteva secunde;
pictura nu este cu adevărat uscată în
profunzime decât după aproape 12 luni.
[22]
Tehnica picturii în tempera, populară în
sec. XIII și XIV, va deveni surclasată de tehnica
picturii în ulei.[22]

Madona Litta - Leonardo da Vinci; tempera pe lemn

transferat pe pânză, cca 1490, Muzeul Ermitaj.
 Grisaille. Grisaille este o tehnică, prin care o

imagine este executată în întregime în tonuri de
gri și este de obicei realizată astfel încât să
producă iluzia unei sculpturi sau a unui relief.
[23]
A fost utilizată mai ales de către pictorii
flamanzi din secolul al XV-lea (de exemplu
la Altarul din Gand al lui Jan van Eyck, 1432).
[23]
La sfârșitul secolului al XVIII-la, a fost folosită
pentru a imita sculpturile clasice, în decorația
pereților și plafoanelor.[23] Uneori este utilizată
pentru a obține stratul de sub culorile de ulei
translucide.[23] În secolul al XVI-lea,
la Limoges, Franța, au apărut piesele
din email pictat în grisaille. Tehnica a permis
obținerea unui efect dramatic de lumini și umbre,
precum și a unei senzații puternice de
tridimensionalitate.[23]
 Pointilism. Pontilismul (pontillism) este tehnica

folosită în pictură, care prevede alăturarea unor
puncte de mici dimensiuni, pe care ochiul
spectatorului este în măsură să le reunească
singur, privind tabloul de la distanța potrivită.
[24]
Acest procedeu îi permite artistului să lucreze
cu orice fel de lumină, chiar și cu cea artificială.
[24]
Pictorul neoimpresionist Georges Seurat a
propus stilul pointilist, care abordează în
manieră științifică problema percepției.[24]

Circul - Geoges Seurat; 1891, Muzeul Orsay.
 Vitraliu. Vitraliul este tehnica artistică obținută

din îmbinarea unor bucăți de sticlă diferit
colorate[7] sau pictate.[25] Vitraliul a început să fie
folosit când mozaicul era în declin.[7] În Apus,
ferestrele în vitraliu vor excela în complexitate în
perioada gotică; în acea perioadă, bisericile
gotice erau foarte impunătoare și înalte, de
aceea era nevoie de mai multă lumină.
[7]
Ferestrele s-au mărit, spațiul dintre geamuri s-
a micșorat, pereții nu mai erau pictați și astfel s-
a recurs la vitraliu, singurul mijloc prin care s-ar
fi putut da culoare interiorului bisericii.[7] Și în
bisericile ortodoxe pictate se pot monta vitralii,
cu condiția să fie mai simple, pentru a nu
încărca prea mult spațiul interior, sau ca să nu
concureze cu peretele deja pictat.[7] Tehnica
este una grea, căci necesită unelte și cuptoare
speciale pentru prelucrarea sticlei.[7] Colorarea
acesteia se face cu oxizi metalici rezistenți la
temperaturi înalte de 1200 grade C.[7] Pentru
realizarea unui vitraliu se face pentru început un
desen cât mai simplu, împărțit în zone colorate.
[7]
Apoi se face același desen pe un carton care
se decupează după fiecare zona colorată.
[7]
Bucățile de carton se lipesc de sticla colorată
potrivit culorii respective.[7] Apoi se taie sticla la
dimensiune și se reface mozaicul din sticlă,
lipind cu șine subțiri de plumb bucățile între ele.
[7]
Alte tehnici[modificare | modificare sursă]

Există și unele tehnici mai moderne, cum ar fi
abstracția gestuală sau graffiti-ul, care sunt alte
posibilități de exprimare a artei.
 Action painting. Action painting sau abstracția

gestuală este o tehnică de pictură directă,
dinamică, instinctivă, care presupune
spontaneitate în aplicarea culorii. Aceasta este
picurată, vărsată și întinsă pe pânză prin gesturi
rapide.[26] Termenul a fost folosit pentru prima
dată cu referire la lucrările lui Jackson Pollock.
[26]
Pictorii americani s-au inspirat din tehnicile
„automate” folosite de suprarealiștii europeni în
anii 1920 și 1930. Aceștia consideră că tabloul
nu reprezintă doar un produs finit, ci și o istorie a
procesului de creație al acestuia. Abstracția
gestuală este legată și de expresionismul
abstract al anilor 1950.[26]
 Graffiti. Este o vopsea ambalată în cutii de

spray și utilizată prin apăsarea unui buton de
deasupra lichidului, care vine într-un pulverizator
fin, folosită pe suprafețe mari, de multe ori pe
pereții de pe străzi. Romanii și grecii foloseau
această metodă pentru a-și exprima ideile
public, pe stradă.[27] Graffiti nu a avut inițial
sensul cunoscut astăzi, inscripțiile murale
reprezentând o formă de exprimare acceptată
de toți oamenii din comunitatea respectivă, o
formă legală și chiar încurajată.[27] Astăzi,
exprimarea graffiti este asociată în primul rând
ideii de vandalism.[27] Orice desen care se
realizează pe un perete exterior fără acordul
proprietarului, este considerat un delict și este
pedepsit în funcție de gravitate.[27] Locul unde s-
a dezvoltat cel mai bine acest mod de
manifestare stradal a fost orașul New York.[27]
Cutii.

Un artist realizând un graffiti în București.


Graffiti într-un cartier din Barcelona.

O considerație finală sunt așa-numitele tehnici
mixte. Uneori, diferite tehnici sunt folosite pe
același suport. Colajul, de exemplu, o tehnică
artistică care nu este picturală devine o tehnică
mixtă atunci când intervențiile sunt făcute cu guașă,
ulei sau cerneală.[28]
Materiale[modificare | modificare sursă]
Există informații scrise despre materialele pe care
artiștii le-au folosit de-a lungul istoriei; există
documente, cum ar fi scrisorile adresate altor artiști
sau examinări tehnice și științifice ale unor opere de
artă. Aceste examinări sunt foarte utile pentru a
consolida dovezile documentare. Firește, din secolul
XX, materialele au fost utilizate în cantitate și
diversitate mai mare.[29]
Suporturi[modificare | modificare sursă]
Suportul îndeplinește funcția de purtător al
fundalurilor și al straturilor de vopsea. Suporturile
sunt variate, cele mai tradiționale sunt de hârtie,
carton, lemn, pânză și pereți, la care pot fi
adăugate, printre altele, cele din metal, sticlă, plastic
sau piele. Toate necesită un grund special care
depinde de procedeul pictural pe care dorim să-l
folosim.[30]
Panel de lemn[modificare | modificare sursă]
Portretul unui muzician - Leonardo da Vinci; ulei pe panel de
lemn, cca 1490 sau 1485, Pinacoteca ambroziană.
Istoria panoului de lemn începe cu

sarcofagele egiptene vechi de câteva mii de ani,
continuă cu pictura portabilă, apoi cu panourile
pictate în encaustică; în Evul Mediu a avut o și mai
largă utilizare.[7] Momentul de vârf în care panoul
are cea mai largă folosință este atins în Europa de
Sud între secolele XIV-XV.[7] În Renaștere rămâne
suportul de bază până în secolul XV, chiar dacă mai
apare și pânza.[7] În secolul nostru, lemnul continuă
să fie folosit, deși în proporție mult mai redusă față
de numărul enorm de tablouri pictate pe pânză. [7]
Lemnul este un organism care se modifică
neîncetat.[7] Substanța sa lemnoasă este compusă
din fibre lungi.[31]
Sistemul de consolidare[modificare | modificare
sursă]
Traversele sunt stinghiile transversale aplicate pe
spatele panourilor pictate altădată.[7] Confecționate
dintr-o esență lemnoasă mai moale decât a
panoului sau dintr-una similară, ele se pot opune
dezmembrării și tendinței spre curbura acestuia, dar
cu măsură, fără strangulări ce s-ar putea solda cu
fisuri.[7]
Sticlă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Sticlă.
Sticla este un alt suport adecvat pentru pictură. Cele
mai cunoscute exemple se găsesc în ferestrele de
sticlă din catedralele din secolul al XII-lea; au fost
plasate vitralii colorate și pictate în tehnica grisaille;
acest lucru permite în primul rând, schimbarea
culorii de fundal a sticlei, și în al doilea rând,
conturarea figurilor reprezentate, în special cele de
fețe.[32]
Hârtie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Hârtie.
Hârtie de orez chinezească.
În jurul anului 200 î.Hr. hârtia era folosită deja

în China, pe atunci confecționată din cârpe
de mătase.[33] Demnitarul chinez Tsai Lun (48-118)
a inventat hârtia în varianta ei mai modernă,
materialele de bază
fiind cânepa, țesătura și bumbacul amestecate cu
apă, transformată în pastă și întinsă pe o foaie.
[33]
Un document indică precis că hârtia, a fost
descoperită în anul 98, însă procedeul de fabricare
a fost ținut secret până secolul al VIII-lea,
când Samarkandul era un centru însemnat de
producere a hârtiei.[33] Hârtia a ajuns
în Bagdad în 793, în Siria și Egipt în cca. 900 și în
Africa de Nord puțin după aceea.[34] În Europa,
hârtia a ajuns târziu, abia prin anii 1100 iar prima
fabrică de hârtie din Europa este deschisă
în 1150 la Jativa, Valencia, Spania.[34] Mai târziu au
apărut fabrici și în Franța, Germania, Anglia iar
în România primele fabrici s-au construit
în 1539 la Sibiu și în 1546 la Brașov,[34] iar primul
act oficial scris pe hârtie este dat de Mircea cel
Bătrân Mănăstirii Tismana în anul 1406.[34]
Hârtia pentru pictură poate fi descrisă prin opt
caracteristici: material, culoare, greutate, textură,
capacitate de absorbție, rezistență, dimensiuni și
forma în care se livrează.
Hârtia este folosită în diverse tehnici de pictură, cele
mai comune sunt acuarela, guașa, pastelul și
cerneala neagră sau colorată. Există o varietate de
texturi, culori și greutăți, și alegerea depinde de
intenția artistului și stilul care crește. Există trei
standarde:
Formate A.
 Hârtia satinată (netedă, presată la cald); multi

artiști iau în considerare suprafața ei prea
alunecoasă pentru acuarelă.
 Hârtia granulată fin (presată la rece), care se
obține cu o stofă presată pe hârtie într-o etapă a
fabricației. Pe această suprafață este cel mai
ușor de lucrat.
 Hârtia granulată rugos (aspră), care are o
textură aparentă pronunțată. Necesită multă
experiență, dar efectele picturale sunt foarte
bune. Suprafața hârtiei este tratată cu substanțe
care măresc absorbția apei, ca gelatina, guma
arabică, rășini, sau, mai nou, substanțe sintetice
ca Aquapel.
Hârtia se livrează în blocuri, coli sau role.
În Europa se folosesc blocuri în formate A: A5 (21 –
x 14,8 cm), A4 (29,7 x 21 cm) sau altele.[35][36] Alte
dimensiuni sunt cele anglo-saxone: „sferturi” (15" x
11"), „jumătăți” (15" x 22"), „întregi” (22" x 30"),
„dublu elefant” (30" x 40") și „împărat” (40" x 60"). În
role, hârtia poate avea o lățime de până la 1,5 m
(60") și o lungime până la 10 m (30 ft).[35]
Au existat tentative de a determina normele
internaționale pentru dimensiunea hârtiei și în
secolul XVIII, de către George Lichtenberg, apoi în
secolul XIX, când Wilhelm Ostwald a exprimat
termenul de „format internațional”, însă standardele
folosite azi în aproape întreaga lume, au fost
stabilite de inginerul german Walter Porstmann.[37]
Testarea calității hârtiei se face prin diferite metode.
Compoziția hârtiei se poate testa prin ardere, cea
de celuloză arde complet lăsând puțină cenușă gri.
Absorbanța hârtiei se verifică prin umezire, iar
rezistența ei prin îndoiri repetate de-a lungul unei
linii. Stabilitatea la vălurire în urma umezirii și
capacitatea de ridicare a culorii de pe ea se pot
verifica cel mai bine pictând ceva.
Mărci cunoscute de hârtie
sunt Arches, Canson, Fabriano, Hahnemühle, Lana
quarelle, Saunders Waterford, Strathmore, Winsor &
Newton și Zerkall. În ultimul timp au reapărut
producători de hârtie făcută manual
ca Twinrocker, Velke Losiny, Ruscombe Mill și St.
Armand.
Cupru[modificare | modificare sursă]
Nu este un suport prea comun; a fost utilizat în
principal în secolul al XVI-lea în felii foarte subțiri. A
fost folosit de pictorii din Europa de Nord, ca artistul
german Adam Elsheimer. Dimensiunile mici ale
acestor plăci sugerează că artiștii care le-au utilizat
le-au avut reciclate de la gravurile vechi.[38]
Pensule[modificare | modificare sursă]
Pensule special create pentru pictură.
O pensulă reține vopseaua prin fenomenul de

capilaritate dintre peri.
Cele mai scumpe sunt pensulele făcute din păr
de jder. Suplu și elastic, el este apreciat pentru
ținuta sa și pentru vârful său fin. Cel mai bun jder
este zibelina siberiană Kolinsky.[39][40] Pensulele din
fibre sintetice sunt elastice, dar mai puțin
absorbante, ele sunt utile pentru fonduri și pentru
culegerea culorii în exces.[41] Pentru laviuri și fonduri
se pot folosi pensule de laviu, mai mari, care rețin
multă apă, rotunde sau plate.
Diferite tipuri de pensule (nu neapărat pentru pictură; unele pot fi

folosite și în domeniul cosmeticii).
De la stânga la dreapta:
- Pensulă rotundă;[40]
- Pensulă plată cu peri lungi;
- Pensulă plată cu peri scurți;
- Pensulă „Filbert”[42] (limbă de pisică;[42] formă curbată);
- Pensulă evantai;[43]
- Pensulă teșită;[44]
- Pensulă mop;[45]
- Pensulă „Rigger”[46] (pensulă cu peri foarte lungi).
Există și pensule cu peri sintetici, mult mai ieftine și

mai durabile, însă ele se comportă diferit. Rețin mai
puțină vopsea, din care lasă mult la atingerea
hârtiei. Din această cauză cu ele nu se pot trasa
tușe lungi. Sunt bune pentru texturat, ridicarea
culorii și pentru frecarea culorilor.
Forma pensulei poate fi rotundă, plată, sau de
diferite forme adaptate nevoilor. Pensulele rotunde
au smocul conic, gros la bază și subțire la vârf și
sunt bune pentru aproape orice. Cele plate au
smocul lățit cu vârful tăiat drept și se folosesc la
acoperirea suprafețelor mari. „Filbert” (limbă de
pisică) este o formă intermediară. Există și pensule
folosite ca mopuri, sau pensule cu perii foarte lungi
(„Rigger”), folosite pentru pictarea apei. În funcție de
raportul dintre lungimea perilor și diametrul
smocului, pensulele se clasifică în cinci
categorii: foarte lungi (peste 6:1), lungi (5...6:1), de
lungime medie (3...4:1), scurte (2...3:1) și foarte
scurte (0,8...2:1).
Fiecare artist are propriile sale preferințe în materie
de pensule, și propria sa „disciplină a uneltei”.
Mărci cunoscute de pensule sunt DaVinci, Escoda,
Isabey, Raphaël, Kolonok, Robert Simmons, Arches
și Winsor & Newton. Unii comercianți au dreptul să
vândă pensule de o anumită marcă sub propriul lor
nume.
Diluarea (diluanți și apă)
[modificare | modificare sursă]
Diluarea înseamnă micșorarea concentrației unei
vopsele.[47]
Solvenții (diluanții) pentru ulei se folosesc pentru a
dilua culoarea, cât și pentru a curăța ustensilele de
pictură (pensulele, paleta sau cuțitele (cu ajutorul
cuțitului pentru pictură se amestecă cantități mari de
culoare sau chiar se poate picta cu el;[48] de regulă,
la pictura „în cuțit” sunt folosite culorile de ulei sau
acrilicele vâscoase.[49])) după încheierea lucrului.
[50]
Solvenții sunt fabricați special pentru diluarea
culorilor pentru artiști.[50] Aceștia sunt perfect volatili,
ceea ce înseamnă că după evaporarea lor din
amestecul de culoare, nu vor lăsa materii reziduale
în urmă.[50] Solvenții grei („DIY”), ce au un preț
scăzut, nu sunt rafinați până la acel grad necesar
artiștilor pentru a nu afecta aspectul picturii.
[50]
Deseori, solvenții grei, ce nu sunt fabricați pentru
utilizarea lor în pictură, vor afecta aspectul lucrării
după uscare, culoarea devine lipicioasă și stratul de
vopsea nu se va usca perfect.[50] În funcție de tipul
de culoare folosit pentru care sunt fabricați (culoare
de ulei tradițională, culoare de ulei alchidică sau
culoare de ulei solubilă în apă) compoziția
solvenților diferă.[50]
În cazul diluării cu apă, cele mai cunoscute vopsele
sunt guașa, acuarela și tempera.[14][51][52]
Paletă[modificare | modificare sursă]
Paletă cu culori de ulei.
Paleta este o placă de lemn, de porțelan etc.,

prevăzută de obicei cu o deschizătură pentru a
putea fi ținută cu mâna, pe care pictorii își întind și
își amestecă vopselele când lucrează.[53]
Paletele pentru pictură din lemn sunt confecționate
dintr-un placaj dens și ușor, fiind ideale pentru lucrul
în culori acrilice sau culori de ulei. [54] Culoarea
naturală a lemnului nu influențează aspectul
culorilor pe paletă.[54]
Paleta pentru pictură din plastic este ideală pentru
acuarelă și culorile fluide, pe bază de apă.
[54]
Culoarea paletei pentru pictură nu influențează
aspectul culorilor de pe paletă, inclusiv cele
transparente.[54]
Majoritatea paletelor sunt disponibile sub formă
ovală sau rectangulară.[54]
Pigmenți[modificare | modificare sursă]
Pigmenți.
Articol principal: Pigment.
Pigmenții pot fi naturali sau sintetici, anorganici sau
organici.
Mulțumită progreselor chimiei, astăzi varietatea,
saturația și rezistența pigmenților este mai mare ca
niciodată. Consumul de culori în scopuri artistice
este foarte mic comparativ cu uzul industrial, motiv
pentru care nu se produc pigmenți speciali pentru
pictură, se folosesc cei produși
pentru tipografii, industria automobilelor,
vopsirea textilelor, a lemnului și a metalelor,
zugrăveli, colorarea betoanelor, a ceramicii,
a maselor plastice, precum și coloranți alimentari,
coloranți folosiți în medicină sau în
industria cosmeticelor. Fabricarea culorilor pentru
pictură se reduce de fapt la măcinarea fină a
pigmenților, amestecarea cu lianți, aditivi și solvenți
și împachetarea lor.
Puterea de colorare (engleză staining) a pigmenților
se referă la posibilitatea de a-i dilua sau scoate
după aplicare. Unii pot fi scoși prin umezire și
tamponare apoi cu pensula sau cu cârpa, însă
rezultatul nu depinde numai de pigment, ci și de
hârtie. Un pigment măcinat mărunt aplicat pe o
hârtie puțin încleiată este mult mai greu de scos.
Pentru a reduce timpul de măcinare unii fabricanți
adaugă aditivi de dispersare, care însă măresc
puterea de colorare și închid culorile. Granulația se
referă la faptul că particulele de pigment sunt sau
nu vizibile în urma aplicării în tușe mari cu multă
apă. Exemple de granulație apar la pigmenții verde
veronese, albastru ceruleum și violet de
cobalt. Flocularea se referă la aglomerarea
particulelor, efect caracteristic pigmentului
ultramarin. Efectele date de granulație și floculare
sunt unice pentru acuarele și pot fi exploatate de
artiști, însă tendința comercială este spre culori fără
textură, omogene.
Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b ro „Definiție pictură”. Accesat în 4 septembrie
2011.Definiție luată din DEX '98.
2. ^ a b c d e f Cătălin Davidescu. „Peisajul ca stare”. Accesat
în 22 septembrie 2011. Publicat pe revistaramuri.ro
3. ^ a b c 'Cum să desenăm natura statică, Editura Aquila
93; ISBN : 978-973-714-403-4
4. ^ Colin Hayes. Guia Completa de Pintura y Dibujo.
Técnica y Materiales. Blume Ediciones.
5. ^ Pedrola 1988: p. 21
6. ^ a b c d e f g h i j k l ro „Culorile în ulei”. Accesat în 7
septembrie 2011.
7. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ro „Tehnici
de pictură”. 15 martie 2007. Accesat în 5 septembrie
2011.
8. ^ ro „Hârtie pictură ulei”. Accesat în 8 septembrie 2011.
9. ^ ro „Pictura în ulei”. Accesat în 8 septembrie 2011.
10. ^ Ilieș Câmpeanu, Cornelia Marinescu
(coord.), Enciclopedia Universală Britannica, București:
Editura Litera, 2010, Vol. 1 ISBN 978-973-675-769-3 p.
38
11. ^ Oprescu: p. 8
12. ^ Academia RPR Dicționar Enciclopedic Român,
București: Editura Politică, 1962-1966
13. ^ ro „Definiție guașă”. Accesat în 11 septembrie 2011.
14. ^ a b c d ro Iulian Mureșanu. „Câteva noțiuni despre
tehnica guașei”. Accesat în 5 septembrie 2011.
15. ^ a b c ro „Pictura, materialul artelor frumoase pentru
artiști debutanți sau consacrați: pictura în ulei, acrilica,
acuarela, guașa”. Accesat în 5 septembrie 2011.
16. ^ a b c d e f ro „Practica la desen și pictură” (PDF). Accesat
în 5 septembrie 2011.
17. ^ ro „Tablouri și fotografii”. 21 iunie 2007. Accesat în 5
septembrie 2011.
18. ^ a b c ro „Tehnica picturii în acrilic”. Accesat în 5
septembrie 2011.
19. ^ a b c d e f g ro Admnistrator; ? (28 aprilie 2009). „Pictura
în tehnica acrilic”. Accesat în 5 septembrie 2011.
20. ^ a b c d e f g h i ro „Pastel”. Accesat în 6 septembrie 2011.
21. ^ a b c d e f g h i j Viața și opera lui Michelangelo: p. 82
22. ^ a b c d e f g ro „Tehnica picturii în tempera”. Accesat în 6
septembrie 2011.
23. ^ a b c d e ro „Grisaille”. Accesat în 6 septembrie 2011.
24. ^ a b c Musée d'Orsay - Paris: p. 116
25. ^ ro „Definiție vitraliu”. Accesat în 8 septembrie
2011. Definiție luată din DEX '98.
26. ^ a b c ENCICLOPEDIA UNIVERSALĂ BRITANNICA: p.
35
27. ^ a b c d e ro „Graffiti: Arta Străzii”. 23 aprilie 2008.
Accesat în 7 septembrie 2011.
28. ^ Fuga 2004: p. 370
29. ^ Historia Universal del Arte-V.8 1984: p. 1160
30. ^ Pedrola 1988: pàg.23
31. ^ ro „Traverse - „Pene"”. 1 martie 2009. Accesat în 7
septembrie 2011.
32. ^ Maltese 2001: pàg.358
33. ^ a b c Faimoșii inventatori p. 19
34. ^ a b c d Faimoșii inventatori p. 20
35. ^ a b ro „Hârtie pentru artă”. Accesat în 8 septembrie
2011.
36. ^ ro „Blocuri de Desen”. Accesat în 8 septembrie 2011.
37. ^ ro Ioachim Gherman (4 iulie 2008). „Formatele ISO
ale hârtiei”. Accesat în 8 septembrie 2011.
38. ^ Historia Universal del Arte-V. 8 1984: p. 1162
39. ^ Bagnall, p. 10
40. ^ a b ro „Pensule rotunde scurte păr zibelină siberiană
Kolinsky - Maimeri”. Accesat în 9 septembrie 2011.
41. ^ ro „Pensule rotunde scurte păr sintetic Cotman 111 -
Winsor Newton”. Accesat în 9 septembrie 2011.
42. ^ a b ro „Escoda Gold Toray Filbert 1500”. Accesat în 9
septembrie 2011.
43. ^ ro „Pensule evantai păr sintetic Cotman 888 - Winsor
Newton”. Accesat în 9 septembrie 2011.
44. ^ ro „Pensule teșite pentru ochi 43530 - Professional -
Da Vinci”. Accesat în 9 septembrie 2011.
45. ^ ro „Pensule Winsor&Newton Aquarelle Mop”. Accesat
46. ^ ro „Pensulă unghii profesională - Da Vinci - 12700-0”.
47. ^ ro „Definiție diluare/a dilua”. Accesat în 9 septembrie
48. ^ ro Administrator (17 ianuarie 2009). „Pictura în cuțit”.
49. ^ ro „Cuțite de pictură”. Accesat în 9 septembrie 2011.
50. ^ a b c d e f ro „Solvenți pictură ulei”. Accesat în 9
septembrie 2011.
51. ^ ro „Definiție acuarelă”. Accesat în 11 septembrie
52. ^ ro „Seturi culori tempera și gouache”. Accesat în 11
septembrie 2011.
53. ^ ro „Definiție paletă”. Accesat în 9 septembrie
54. ^ a b c d e ro „Paletă pentru pictură”. Accesat în 9
septembrie 2011.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 George Oprescu, Szathmary, București: Editura
de Stat Pentru Literatură și Artă, 1954.
 es Fuga, Antonella (2004). Técnicas y
materiales del arte. Barcelona: Electa-
Mondadori. ISBN 84-8156-377-3.
 Pedrola i Font, Antoni (1988). Materials,
procediments i tècniques pictòriques.
Barcelona: Universitat de Barcelona. ISBN 84-
7528-588-0.
 ro Bartolena, Simona, ed. (7 iunie
2010). Musée d'Orsay - Paris (20.5 × 17.5
cm). Adevărul Holding. ISBN 978-606-539-215-
1.
 ro Crispino, Enrica (16 septembrie 2009). Viața
și opera lui MIchelangelo (20.5 × 17.5
2.
 ENCICLOPEDIA UNIVERSALĂ BRITANNICA,
coord. Ilieș Câmpeanu, Cornelia Marinescu.
București, Editura Litera, 2010, Vol. 1 ISBN 978-
973-675-769-3 p. 35
 es DDAA (1984). Historia Universal del Arte.
Madrid: Sarpe. ISBN 84-7291-596-4.
 es Maltese, Conrado (2001). Las tecnicas
artísticas. Madrid: Cátedra. ISBN 84-376-0228-
9.
 Faimoșii inventatori și descoperirile lor epocale,
Editura Porțile Orientului, Iași, ISBN 973-9297-
98-6
 ro Roxana Arghirescu (1 august 2011). „Cele
mai scumpe picturi vândute vreodată”. Accesat
în 21 septembrie 2011. Pentru secțiunea „Cele
mai scumpe picturi”.
Lectură
suplimentară[modificare | modificare sursă]
 Ursula Bagnall, Brian Bagnall, Astrid
Hille, Cartea mare a picturii în acuarelă, Oradea:
Editura Aquilla '93, 2000, ISBN 973-9494-11-0,
traducere a Das große Ravensburger Buch der
Aquarellmalerei.
 Mihail V. Alpatov, Istoria artei, București: Editura
Meridiane, 1966, traducere a Geschichte der
Kunst.
 Vasile Drăguț ș.a., Pictura Românească în
imagini, București: Editura Meridiane, 1970.
 Marin Nicolau-Golfin, Istoria artei, vol II,
București: Editura Didactică și Pedagogică,
1970.
Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Listă de pictori
Legături externe[modificare | modificare
sursă]
Wikimedia Commons conține materiale multimedia

legate de Pictură
 Tehnici de pictura, 15 martie 2007, Pictor Aurora

Oltean, Grai Românesc
[ascu
v • d • m
Cele șa
Arhitectură

Muzică

Pictură

Sculptură

Poezie

Dans

Film
Pictură A
Pictori celebri • Picturi celebre • Pictori români Mu
Pictură • Pictori • Picturi • Tehnici Curente culturale

7220-0
008
64487
Categorie:
 Pictură
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt
 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 140
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 noiembrie 2019, ora 16:27.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și
distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeț
Pictură

estetice.
Cuprins
 1Definiții
o 2.1Peisajul
o 3.1Alte tehnici
 4Materiale
o 4.1Suporturi
 4.1.2Sticlă
 4.1.3Hârtie
 4.1.4Cupru
o 4.2Pensule
o 4.4Paletă
o 4.5Pigmenți
 5Referințe
 6Bibliografie
 8Vezi și

etc.;
din natură.

[2]





Gallery.


Muzeul Ermitaj.











Istoria artei
Arta preistorică
 Arta rupestră
Arta antică
Arta medievală
Arta orientală
Arta occidentală
 Romanic
 Gotic
 Renaștere
 Manierism
 Baroc
 Clasicism
 Rococo
 Stil neobaroc
 Neoclasicism
 Romantism
 Academism
 Realism
 Naturalism
 Prerafaeliții
 Impresionism
 Neoimpresionism
 Pointillism
 Avangardism
 Arta modernă
Arta contemporană
 Cubism
 Modernism
 Futurism
 Expresionism
 Die Brücke
 Fauvism
 Dadaism
 Bauhaus
 Art Nouveau
 Art Deco
 Suprematism
 Neoobiectivism
 Constructivism
 Suprarealism
 Orfism
 Minimalism
 De Stijl
 Artă concretă
 Artă naivă
 CoBrA
 Pop art
 Op art
 Post modernism
Arta etnografică
 Arta orientală
o Arta indiană
o Arta chineză
o Arta japoneză
 Arta
 Arta Americilor
o Arta inuită
 Arta mayașă
antică
 Arta aztecă
antică
 Arta olmecă
 Arta africană
poporului yoruba
o Arta igbo
o Cultura nok
 Arta Oceaniei









Set de acuarele.





[15]
Tuburi cu guaşă.


[19]
[19]
[18]

[20]
[20]






[21]
[21]
pe tencuială.[21]



Sixtină.


un rapidograph.



[22]



[23]
[23]

[24]
[24]


[7]
[7]
[7]
[7]


[26]

Cutii.




folosim.[30]

sursă]
fisuri.[7]
fețe.[32]

[33]
standarde:
Formate A.

ușor de lucrat.
ca Aquapel.
Armand.


- Pensulă mop;[45]

scurte (0,8...2:1).
nume.
vopsele.[47]
[50]
[50]

[54]
transparente.[54]
Pigmenți.
organici.
textură, omogene.
93; ISBN : 978-973-714-403-4
5. ^ Pedrola 1988: p. 21
septembrie 2011.
2011.
38
11. ^ Oprescu: p. 8
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
35
28. ^ Fuga 2004: p. 370
30. ^ Pedrola 1988: pàg.23
septembrie 2011.
32. ^ Maltese 2001: pàg.358
2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
7528-588-0.
1.
2.
973-675-769-3 p. 35
9.
98-6
Lectură
Aquarellmalerei.
Kunst.
1970.

sursă]

legate de Pictură

[ascu
v • d • m
Cele șa
Arhitectură

Muzică

Pictură

Sculptură

Poezie

Dans

Film
Pictură A

7220-0
008
64487
Categorie:
 Pictură
Meniu de navigare
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt
 Cafenea
 Facebook
Participare
 Ajutor
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Trimite fișier
 Pagini speciale
În alte limbi
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Türkçe
Încă 140
Pictură

estetice.
Cuprins
 1Definiții
o 2.1Peisajul
o 3.1Alte tehnici
 4Materiale
o 4.1Suporturi
 4.1.2Sticlă
 4.1.3Hârtie
 4.1.4Cupru
o 4.2Pensule
o 4.4Paletă
o 4.5Pigmenți
 5Referințe
 6Bibliografie
 8Vezi și

etc.;
din natură.

[2]





Gallery.


Muzeul Ermitaj.











Istoria artei
Arta preistorică
 Arta rupestră
Arta antică
Arta medievală
Arta orientală
Arta occidentală
 Romanic
 Gotic
 Renaștere
 Manierism
 Baroc
 Clasicism
 Rococo
 Stil neobaroc
 Neoclasicism
 Romantism
 Academism
 Realism
 Naturalism
 Prerafaeliții
 Impresionism
 Neoimpresionism
 Pointillism
 Avangardism
 Arta modernă
Arta contemporană
 Cubism
 Modernism
 Futurism
 Expresionism
 Die Brücke
 Fauvism
 Dadaism
 Bauhaus
 Art Nouveau
 Art Deco
 Suprematism
 Neoobiectivism
 Constructivism
 Suprarealism
 Orfism
 Minimalism
 De Stijl
 Artă concretă
 Artă naivă
 CoBrA
 Pop art
 Op art
 Post modernism
Arta etnografică
 Arta orientală
o Arta indiană
o Arta chineză
o Arta japoneză
 Arta
 Arta Americilor
o Arta inuită
 Arta mayașă
antică
 Arta aztecă
antică
 Arta olmecă
 Arta africană
poporului yoruba
o Arta igbo
o Cultura nok
 Arta Oceaniei









Set de acuarele.





[15]
Tuburi cu guaşă.


[19]
[19]
[18]

[20]
[20]






[21]
[21]
pe tencuială.[21]



Sixtină.


un rapidograph.



[22]



[23]
[23]

[24]
[24]


[7]
[7]
[7]
[7]


[26]

Cutii.




folosim.[30]

sursă]
fisuri.[7]
fețe.[32]

[33]
standarde:
Formate A.

ușor de lucrat.
ca Aquapel.
Armand.


- Pensulă mop;[45]

scurte (0,8...2:1).
nume.
vopsele.[47]
[50]
[50]

[54]
transparente.[54]
Pigmenți.
organici.
textură, omogene.
93; ISBN : 978-973-714-403-4
5. ^ Pedrola 1988: p. 21
septembrie 2011.
2011.
38
11. ^ Oprescu: p. 8
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
35
28. ^ Fuga 2004: p. 370
30. ^ Pedrola 1988: pàg.23
septembrie 2011.
32. ^ Maltese 2001: pàg.358
2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
7528-588-0.
1.
2.
973-675-769-3 p. 35
9.
98-6
Lectură
Aquarellmalerei.
Kunst.
1970.

sursă]

legate de Pictură

[ascu
v • d • m
Cele șa
Arhitectură

Muzică

Pictură

Sculptură

Poezie

Dans

Film
Pictură A

7220-0
008
64487
Categorie:
 Pictură
Meniu de navigare
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt
 Cafenea
 Facebook
Participare
 Ajutor
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Trimite fișier
 Pagini speciale
În alte limbi
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Türkçe
Încă 140
Pictură

estetice.
Cuprins
 1Definiții
o 2.1Peisajul
o 3.1Alte tehnici
 4Materiale
o 4.1Suporturi
 4.1.2Sticlă
 4.1.3Hârtie
 4.1.4Cupru
o 4.2Pensule
o 4.4Paletă
o 4.5Pigmenți
 5Referințe
 6Bibliografie
 8Vezi și

etc.;
din natură.

[2]





Gallery.


Muzeul Ermitaj.











Istoria artei
Arta preistorică
 Arta rupestră
Arta antică
Arta medievală
Arta orientală
Arta occidentală
 Romanic
 Gotic
 Renaștere
 Manierism
 Baroc
 Clasicism
 Rococo
 Stil neobaroc
 Neoclasicism
 Romantism
 Academism
 Realism
 Naturalism
 Prerafaeliții
 Impresionism
 Neoimpresionism
 Pointillism
 Avangardism
 Arta modernă
Arta contemporană
 Cubism
 Modernism
 Futurism
 Expresionism
 Die Brücke
 Fauvism
 Dadaism
 Bauhaus
 Art Nouveau
 Art Deco
 Suprematism
 Neoobiectivism
 Constructivism
 Suprarealism
 Orfism
 Minimalism
 De Stijl
 Artă concretă
 Artă naivă
 CoBrA
 Pop art
 Op art
 Post modernism
Arta etnografică
 Arta orientală
o Arta indiană
o Arta chineză
o Arta japoneză
 Arta
 Arta Americilor
o Arta inuită
 Arta mayașă
antică
 Arta aztecă
antică
 Arta olmecă
 Arta africană
poporului yoruba
o Arta igbo
o Cultura nok
 Arta Oceaniei









Set de acuarele.





[15]
Tuburi cu guaşă.


[19]
[19]
[18]

[20]
[20]






[21]
[21]
pe tencuială.[21]



Sixtină.


un rapidograph.



[22]



[23]
[23]

[24]
[24]


[7]
[7]
[7]
[7]


[26]

Cutii.




folosim.[30]

sursă]
fisuri.[7]
fețe.[32]

[33]
standarde:
Formate A.

ușor de lucrat.
ca Aquapel.
Armand.


- Pensulă mop;[45]

scurte (0,8...2:1).
nume.
vopsele.[47]
[50]
[50]

[54]
transparente.[54]
Pigmenți.
organici.
textură, omogene.
93; ISBN : 978-973-714-403-4
5. ^ Pedrola 1988: p. 21
septembrie 2011.
2011.
38
11. ^ Oprescu: p. 8
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
35
28. ^ Fuga 2004: p. 370
30. ^ Pedrola 1988: pàg.23
septembrie 2011.
32. ^ Maltese 2001: pàg.358
2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
7528-588-0.
1.
2.
973-675-769-3 p. 35
9.
98-6
Lectură
Aquarellmalerei.
Kunst.
1970.

sursă]

legate de Pictură

[ascu
v • d • m
Cele șa
Arhitectură

Muzică

Pictură

Sculptură

Poezie

Dans

Film
Pictură A

7220-0
008
64487
Categorie:
 Pictură
Meniu de navigare
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt
 Cafenea
 Facebook
Participare
 Ajutor
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Trimite fișier
 Pagini speciale
În alte limbi
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Türkçe
Încă 140
Pictură

estetice.
Cuprins
 1Definiții
o 2.1Peisajul
o 3.1Alte tehnici
 4Materiale
o 4.1Suporturi
 4.1.2Sticlă
 4.1.3Hârtie
 4.1.4Cupru
o 4.2Pensule
o 4.4Paletă
o 4.5Pigmenți
 5Referințe
 6Bibliografie
 8Vezi și

etc.;
din natură.

[2]





Gallery.


Muzeul Ermitaj.











Istoria artei
Arta preistorică
 Arta rupestră
Arta antică
Arta medievală
Arta orientală
Arta occidentală
 Romanic
 Gotic
 Renaștere
 Manierism
 Baroc
 Clasicism
 Rococo
 Stil neobaroc
 Neoclasicism
 Romantism
 Academism
 Realism
 Naturalism
 Prerafaeliții
 Impresionism
 Neoimpresionism
 Pointillism
 Avangardism
 Arta modernă
Arta contemporană
 Cubism
 Modernism
 Futurism
 Expresionism
 Die Brücke
 Fauvism
 Dadaism
 Bauhaus
 Art Nouveau
 Art Deco
 Suprematism
 Neoobiectivism
 Constructivism
 Suprarealism
 Orfism
 Minimalism
 De Stijl
 Artă concretă
 Artă naivă
 CoBrA
 Pop art
 Op art
 Post modernism
Arta etnografică
 Arta orientală
o Arta indiană
o Arta chineză
o Arta japoneză
 Arta
 Arta Americilor
o Arta inuită
 Arta mayașă
antică
 Arta aztecă
antică
 Arta olmecă
 Arta africană
poporului yoruba
o Arta igbo
o Cultura nok
 Arta Oceaniei









Set de acuarele.





[15]
Tuburi cu guaşă.


[19]
[19]
[18]

[20]
[20]






[21]
[21]
pe tencuială.[21]



Sixtină.


un rapidograph.



[22]



[23]
[23]

[24]
[24]


[7]
[7]
[7]
[7]


[26]

Cutii.




folosim.[30]

sursă]
fisuri.[7]
fețe.[32]

[33]
standarde:
Formate A.

ușor de lucrat.
ca Aquapel.
Armand.


- Pensulă mop;[45]

scurte (0,8...2:1).
nume.
vopsele.[47]
[50]
[50]

[54]
transparente.[54]
Pigmenți.
organici.
textură, omogene.
93; ISBN : 978-973-714-403-4
5. ^ Pedrola 1988: p. 21
septembrie 2011.
2011.
38
11. ^ Oprescu: p. 8
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
35
28. ^ Fuga 2004: p. 370
30. ^ Pedrola 1988: pàg.23
septembrie 2011.
32. ^ Maltese 2001: pàg.358
2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
septembrie 2011.
7528-588-0.
1.
2.
973-675-769-3 p. 35
9.
98-6
Lectură
Aquarellmalerei.
Kunst.
1970.

sursă]

legate de Pictură

[ascu
v • d • m
Cele șa
Arhitectură

Muzică

Pictură

Sculptură

Poezie

Dans

Film
Pictură A

7220-0
008
64487
Categorie:
 Pictură
Meniu de navigare
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Istoric
Căutare
Căuta re Sa lt
 Cafenea
 Facebook
Participare
 Ajutor
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Trimite fișier
 Pagini speciale
În alte limbi
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Türkçe
Încă 140

Pictură

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pictură

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pictură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Atelier la Batignolles - Henri Fantin-Latour; ulei pe pânză (1870), Muzeul Orsay, Paris.

Pictura este o ramură a artelor plastice care reprezintă o posibila realitate în imagini

 o lucrare artistică executată de un pictor (tablou); ♦

Genuri de pictură[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Peisaje

În ultimele decenii, la noi și nu numai, datorită noilor încercări de expresii vizuale

Terasă la Sainte-Adresse - Claude Monet; ulei pe pânză (cca

Gara din Upper Nordwood - Camille Pissarro; 1871, Courtald Institute

Riesengebirge - Caspar David Friedrich; ulei pe pânză (cca 1835),

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Naturi moarte

Natură moartă, frescă, Casa Iulia Felix, Pompei

Natură moartă cu rac și fructe - Jan Davidszoon de Heem; ulei pe

Natură moartă - Francisco de Zurbarán; ulei pe pânză (cca

Natură moartă cu mere și portocale - Paul Cézanne; ulei pe pânză

Vază cu 12 floarea-soarelui - Vincent van Gogh; ulei pe pânză (august

Tehnici importante[modificare | modificare sursă]

Tehnicile de pictură sunt clasificate în funcție de modul în care pigmenții sunt diluați și

 Ulei. Culorile de ulei sunt vopsele cu uscare lentă compuse

 Uscarea lentă: vopseaua nu se va usca decât după

 Proprietatea culorii de a se îmbina cu cea în contact,

 Luminozitatea culorii, strălucire, nuanțe intense.

Paleta pictorului, pensule şi tuburi cu ulei.

Femeie în grădină - Claude Monet; ulei pe pânză

 Ceară. Aceasta este o tehnică la care s-a

 Acuarelă. Spre deosebire de alte tehnici, de

Iepure de câmp, acuarelă de Albrecht Dürer

 Guașă. În fapt, guașa (din franceză: gouache[13])

 Vopselele acrilice. Folosite pentru prima dată

Vopsea acrilică de culoare roșie.

Femeie scăldându-se - Edgar Degas; pastel pe hârtie

Portretul lui Van Gogh - Henri de Toulouse Lautrec; pastel

 Frescă. Această tehnică presupune pictarea pe

Crearea lui Adam - detaliu (Adam).

Crearea lui Adam - Michelangelo Bounarroti; Capela

Crearea lui Adam - detaliu (Dumnezeu).

 Cerneală. Este numită și cerneală chinezească.

Cerneală pe hârtie, Japonia, secolul al XIV-lea.

 Tempera (de ou). Tempera pe baza de ou este

Madona Litta - Leonardo da Vinci; tempera pe lemn

 Grisaille. Grisaille este o tehnică, prin care o

 Pointilism. Pontilismul (pontillism) este tehnica

 Vitraliu. Vitraliul este tehnica artistică obținută

Alte tehnici[modificare | modificare sursă]

 Action painting. Action painting sau abstracția

 Graffiti. Este o vopsea ambalată în cutii de

Un artist realizând un graffiti în București.

Graffiti într-un cartier din Barcelona.

Istoria panoului de lemn începe cu

Hârtie de orez chinezească.

În jurul anului 200 î.Hr. hârtia era folosită deja

 Hârtia satinată (netedă, presată la cald); multi

O pensulă reține vopseaua prin fenomenul de

Diferite tipuri de pensule (nu neapărat pentru pictură; unele pot fi

Există și pensule cu peri sintetici, mult mai ieftine și

Paletă cu culori de ulei.

Paleta este o placă de lemn, de porțelan etc.,

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia

 Tehnici de pictura, 15 martie 2007, Pictor Aurora

Pictori celebri • Picturi celebre • Pictori români Mu

Pictură • Pictori • Picturi • Tehnici Curente culturale

Pictura este o ramură a artelor plastice care reprezintă o posibila realitate în imagini