Sunteți pe pagina 1din 4

Cum pictam o natura statica?

(2)
n natura statica avem de a face cu zone de lumina si zone de umbra. Culorile care se potrivesc luminii sunt culorile calde (rosu, galben, oranj, precum si nuantele obtinute din amestecul acestora ntre ele sau cu alte culori) si, potrivite umbrei sunt culorile reci (albastru, verde, violet). Lumina este, asadar, calda si deschisa, iar umbra, rece si nchisa. Cei care au ridicat contrastul caldrece la rangul de lege picturala au fost pictorii impresionisti, pentru care lumina era calda si umbra rece. Paul Cezanne, de pilda, folosea o adevarata schema, considernd lumina oranj si umbra albastruie. n lucrarea noastra vom folosi albastrul, culoare rece, dominanta. Dominanta cromatica este acea tenta, culoare, care este folosita n cantitate mai mare, si n amestec cu celelalte culori din compozitie, rezultnd armonia si acordul cromatic. Aceasta dominanta da un caracter unitar lucrarii. De asemenea, nu trebuie sa uitam de materialitatea obiectelor. Obiectele mai grele, metalice, vor fi sustinute de culori mai grele, mai nchise, mai reci. Obiectele transparente vor ramne doar sugerate prin tuse fine, griuri abia vizibile. Vom ncepe prin a picta fundalul, dar, retinem ca, aceasta nu este o regula generala. Vom reveni pe fundal si pe masura ce pictam, pentru a adauga umbre, reflexe de lumina. Fundalul face si el parte din compozitie, asa ca, l voi considera ca fiind unul din obiectele ce compun imaginea. La fel voi face si cu draperia, fata de masa.

Retinem , ca regula, si in desen si in pictura, ca o zona trebuie luminata n partea ei nvecinata cu o portiune umbrita. Asadar, alternam zonele de umbra cu cele de lumina , jocul acesta crend miscare, reda efectul de contrast, pune n valoare obiectele. Fundalul este , n cazul nostru, unul discret. Vom amesteca albastrul cu alb si oranj, obtinnd o succesiune de griuri, albastrui sau oranj, n zonele de lumina. Fundalul l putem lasa mai deschis n partea de sus a obiectelor.Un albastru mai intens, mai rece, putem avea n apropierea suprafetei orizontale. Acolo se concentreaza toate obiectele, acolo este si centrul de interes, portocala.

Urmeaza asternerea culorii pe obiecte. Mai nti, observam culoarea fiecarui obiect n parte si materialul din care este realizat. Putem sa atingem obiectele, sa le apropiem de obraz, sa le mirosim. Vom realiza toate amestecurile de culoare folosind doua culori: albastru si oranj, amestecate cu alb. Desigur, albastrul poate capata nuante de violet, iar oranjul, nuante de rosu. Aceste doua culori sunt complementare, adica opuse n cercul cromatic al lui Itten. Acest lucru nseamna ca, ntre ele exista un contrast puternic, ele se resping atunci cnd sunt folosite n stare pura. Albastrul este o culoare primara, principala, iar oranjul, binara, adica este obtinut din rosu si galben . Niciuna nu contine din cealalta. Pentru a le pune de acord, le amestecam , n cantitati diferite. Prin amestecul lor n cantitati egale, rezulta griul perfect, iar daca le amestecam n cantitati diferite, si cu alb, rezulta griurile colorate, foarte importante n crearea impresiei de natural, de discret, calm, unitate. De aceea, este bine ca, nainte de a ne apuca sa pictam, sa facem multe exercitii de amestec de culoare. Sigur ca, armonizarea culorilor nu nseamna negarea contrastelor. Ceea ce vom face si aici, n natura statica. Vom alatura albastrul nchis al ceainicului cu oranjul stralucitor al portocalei. Celelalte obiecte vor fi mai estompate, dar nu fara personalitate, ele sustinnd obiectele din prim plan. Vom asterne culoarea proprie fiecarui obiect, culoarea locala.

Apoi zonele mari de umbra si lumina. Sticla va ramne, pe ct posibil, de culoarea fundalului, accentund doar cateva reflexe de lumina si umbra, sugerndu-i doar existenta. Fiind corpuri rotunde, obiectele nu vor avea n nici un caz contur, acesta fiind sugerat prin pata de culoare asezata pe fundal, de prezenta umbrelor purtate. Urmatorul pas este finalizarea picturii, prin crearea legaturilor dintre obiecte prin culoare. Facem trecerea fina de la lumina la umbra, treptat, fara a lasa o linie ntre lumina si umbra. Culoarea unui obiect influenteaza culorile obiectelor nvecinate. Portocala va avea reflexe albastrui, si nuante de un oranj mai rosiatic, n zonele apropiate de ceainic si fata de masa. Aceasta deoarece, atunci cnd se ntlnesc, doua culori complementare, tind sa se exalte una pe cealalta, dndu-se o lupta pentru suprematie. n cazul de fata castiga oranjul, iar albastrul ia cu mprumut putin oranj si cade de acord cu portocala nversunata.

ncercati sa vedeti obiectele ca pe niste personaje care actioneaza pentru interesul comun sau propriu, cautnd sa iasa n fata sau sa traiasca discret, dar intens. Mai putem lumina fundalul cu alb amestecat cu putin oranj, aceasta va sustine si zona mare de oranj, portocala. Asadar, alternam zonele de culoare pura cu cele pictate n nuante obtinute din amestecuri. Culoarea pura este buna atunci cnd este folosita n cantitate mica, un accent. Pe suprafete mari culorile pure devin suparatoare, agresive. Gnditi-va la un ntreg perete zugravit n rosu-oranj, de saturatie maxima. Odata finalizata, pictura n acrilic se usuca n aproximativ jumatate de ora, depinde de temperatura din atelier, umiditate, si diluarea pigmentilor folositi. Se acopera aceasta pictura, pentru protectie, cu un strat de verniu special pentru culori acrilice, mat sau lucios, dupa preferinta.