Atunci când figurile sculptate rămân încă prinse în planul

fundalului bidimensional şi volumele depăşesc fundalul

înaintând în spaţiu într-o bună măsură, iar reprezentarea lor se
bazează mai mult pe desen şi perspectivă, sculptura capătă
denumirea de relief puţin înalt sau plat, basorelief (bas-relief,
basso-rilievo – fig. 30). Aici sculptorul având ca şi pictorul un
punct de vedere fix, redă un singur aspect al imaginii unde,
volumele sunt văzute dintr-o singură parte, iar privirea
spectatorului nu poate depăşii aproximativ 30. Basorelief, Renaştere 1

jumătatea corpului unui om, rămânând ca restul imaginii din adâncime să fie dincolo de
placa fundalului care se substituie compoziţiei. Acesta este un relief mai pictural tocmai
din cauza asemănării cu artele bidimensionale, el rămânând un simplu adjuvant al
desenului în incizia plată.
Relieful monedelor, pietrelor preţioase sau semipreţioase (gliptica) şi a sigiliilor
reprezintă o interesantă aplicare practică a reliefului aplatizat, a basoreliefului cu
înălţimea cea mai mică – fig. 31. Arta monedelor, de o mare valoare artistică, a impus
diferite forme precum lentila biconvexă (ca în Grecia) sau de segmentele cilindru precum
monedele apărute mai târziu care se făceau fişic. Artiştii printr-o strictă organizare a
imaginii au reuşit să creeze pe suprafaţa circulară a monedei, compoziţii cu atât mai
dificile cu cât moneda trebuie să fie frumoasă din orice direcţie, chiar şi cu capul în jos.

31. Basorelief, monede antice 2

1
Michelangelo Buonarroti, 1475-1564, artist italian, Fecioara Treptelor, circa 1490, marmură, 55,5/44 cm,
Casa Buonarroti, Florenţa, Apogeul Renaşterii, Joseph Manca, 1000 de sculpturi ale unor artişti de geniu,
Traducere din limba engleză de Ioan Danubiu, Oradea, Editura Aquila,, 2007, p. 348.
2
http://monederomanesti.cimec.ro/art/Studiu%20stante%20Stefan% 20III%20-%20partea%20I.pdf.