UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD, FILIALA ZALĂU

Rolul geografiei și a științelor naturii în dezvoltarea preșcolarului și a elevului

de vârstă mică

Prenume: İonela-Veronica
Numele: Gheorghiță (Onuţan)
Facultatea: Stiinţe socio-umane și educaţie fizică și sport
Specializarea: Pedagogia ȋnvăţământului primar și preşcolar (la Zalău)
Anul de studiu: ІI
Semestrul: ІI
Adresa de e-mail: ionelaveronicaonutan@gmail.com

Zalău
2023
 Rolul geografiei și a științelor naturii în dezvoltarea preșcolarului și a elevului
de vârstă mică

,,Ştiinţă milenară, despre om şi natură, geografia caută să explice aspecte ale mediului
înconjurător, obţinându-şi un loc fruntaş între domeniile cunoaşterii. Totodată, devine un
instrument util societăţii prin latura sa practic-aplicativă (prognozarea şi gestionarea
fenomenelor meteorologice, a inundaţiilor, a alunecărilor, planificarea şi amenajarea
teritoriului, predarea ca materie şcolară)” spunea Herodot, “părintele Istoriei” dar şi
“părintele Geografiei” (sursa: Wikipedia.org)
Preșcolarul face cunoștință cu primele noțiuni de geografie prin intermediul
Activităților pe domenii experiențiale și cele de Dezvoltare personală când doamna
educatoare planifică activități pe discipline. Una dintre aceste discipline este cea de
Cunoașterea mediului.
Domeniul Științe include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experienţelor practice, cât şi înţelegerea naturii ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu care
se află în interacţiune.
Activități simple precum: observarea unor fiinţe, plante, animale, a stării vremii,
obiecte din mediul imediat apropiat, modelarea plastilinei putând face constatări privind
efectul temperaturii asupra materialului, confecţionarea sau jocul cu instrumente muzicale
simple, aplicarea unor principii ştiinţifice în economia domestică (ex. producerea iaurtului)
sau prin compararea proprietăţilor diferitelor materiale duc la dezvoltarea abilităților de
observare, de selectare a unor elemente semnificative dintr-o listă de elemente generale.
Familiarizarea preșcolarilor cu natura, reprezintă o cheie majoră pentru ca preșcolarul să
asimileze o necesară sursă de cunoștințe, materiale, impresii.
Copilul care a învățat de mic să observe natura în jurul său, să admire florile, să
asculte ciripitul păsărilor, să urmărească zborul unui fluture, comportamentele unei păsări, va
deveni un prieten bun cu natura, iar mai apoi și protectorul acesteia.
Obișnuința copiilor cu natura, este un proces complex, de lungă durată, iar rezultatele
concrete pot fi observate peste ani și de aceea este necesar ca procesul de educație să înceapă
foarte devreme și să continue de-a lungul întregii vieții. S-a constat că atunci când sunt mici
au o atitudine pozitivă față de mediul înconjurător, aceasta modificându-se pe măsură ce
cresc, datorită influenței exercitate de tehnologiile moderne și modului de consum al vieții
moderne.
Științele naturii și geografia sunt discipline ce se studiază in ciclul primar. Disciplina
Științele naturii este componenta ariei curriculare Matematică și știintele naturii, clasa a III a
și disciplina Geografie este componenta ariei curriculare Om și societate, clasa a IV a.
Împreună cu celelalte discipline, științele naturii și geografia îşi aduc o contribuţie însemnată
la formarea elevilor, a concepţiei ştiinţifice despre lume şi viaţă a acestora, își aduc aportul la
formarea de abilități și deprinderi prin specificul conținuturilor și caracterul activităților
intelectuale pe care le aplică. Aceastea presupun o foarte strânsă legătură şi intercondiţionare
între cunoştinţe – atitudini – convingeri – concepţie – comportament, astfel încât ele să
formeze un tot unitar.
Disciplina de învățământ științe ale naturii vizează observarea și perceperea lumii în
întregul său, cu componentele, procesele și fenomenele caracateristice ca și învățare prin
înțelegere și aplicare.
Formarea și dezvoltarea capacităților și abilităților de explorare- investigare a realități,
precum și dezvoltarea interesului și responsabilității pentru menținerea unui mediu natural
echilibrat care este în concordanță cu dezvoltarea armonioasă calității vieții propice a
copilului.
Geografia are o atribuție deosebită în formarea și educarea elevului, deoarece procesul
de învățământ înseamna astăzi mai mult decât oricând informație, simțire, gândire și voință.
Învățarea contribuie la exersarea și dezvoltare spiritului de observație, cultivarea interesului și
dorinței de a cunoaște.
Geografia este o știință aplicată care formează și dezvoltă respectul față de valori
esențiale. În școală este disciplina care deschide calea cunoașterii mediului înconjurător și a
modului cum acționează asupra societății umane, contribuie la exprimarea raporturilor strânse
dintre acestea și la stabilirea echilibrului natură-om.
Elevii au posibilitatea ca prin însușirea cunoștințelor științifice din manuale, să
contribuie în formarea unei gândiri cauzale, la dezvoltarea spiritului de observație, la însușirea
unui sistem de priceperi și deprinderi active, dar și dezvoltarea afectivă. Spre exemplu,
formarea deprinderii de a citi şi interpreta hărţile, precum şi mijloacele moderne audio –
video, iar ca latură a capacităţii de investigare a fenomenelor geografice este foarte important
să trezim elevilor interesul şi deprinderea de a cerceta independent orizontul local. Interesul
pentru cunoașterea orizontului local se manifesta de foarte timpuriu, copiii fiind atrași de tot
ceea ce îi înconjoară: casa părintească, locul de joacă, școala și tot ceea ce se află în orizontul
local.
Geografia ca disciplină de învățământ vizează observarea și perceperea lumii
înconjurătoare, cu învățarea prin întelegere și aplicare, evitând teoretizarea excesivă. Având o
sarcină importantă în dezvoltarea armonioasă și echilibrată a copilului, geografia este o piatră
de temelie valoroasă pentru cunoașterea importanței păstrării valorilor naționale, a conservării
și promovării tradițiilor. Procesul de educație patriotică a preșcolarilor este extrem de
complexă. Pentru a înțelege noțiunea abstractă de patrie, copiii trebuie familiarizați mai întâi
cu date concrete despre: frumusețile țării(păduri, munți, văi, ape), despre bogățiile solului și
subsolului, faună, floră.
Printre activitățile cu valoare formativă, un rol deosebit îl au vizitele și excursiile
realizate în scopul cunoașterii de către copii a locurilor istorice apropiate. Natura, locurile
natale, impresionează pe copil încă din primii ani de viață. Reprezențările copilului despre
râurile, dealurile, pădurile care l-au înconjurat în copilărie și care au fost locul de joacă, îl vor
însoți pe ot parcursul vieții sale.
Geografia îl responsabilizează pe elev în fața problemelor actuale de mediu (schimbări
climatice, poluare, defrișări, hazarduri naturale); îi cultivă activismul civic și dragostea pentru
natură (colectare selectivă adeșeurilor, reciclare, campanii de igienizare sau plantare, acțiuni
anti-poluare, drumeții în natură și pe munte).
În activitatea didactică, la clasă, elevii pot realiza localizarea geografică în mod
analitic, astfel se realizează o învățare activă, care aplelează la mecanismele cognitive și
dezvoltă elevului abilități euristice.
Studiul geografic oferă posibilitatea dezvoltării la elevi a abilității de a urmări
succeesiunea cronologică a fenomenelor din lumea înconjurătoare și de a realiza prognoze,
astfel se dezvoltă spiritului intuitiv, a imaginației și creativității.
Răspunsurile la întrebările „De ce?” determină realizarea de conexiuni explicativ –
funcționale între obiecte și fenomene.
 Un rol important îl are cadrul didactic de la grupă, respectiv clasă, deoarece alegerea
metodelor de instruire nu se face la întâmplare.
“ Metoda este drumul, calea care conduce la găsirea adevărului. “ ( I. Cerghit, 1976).
În procesul de învăţământ, cadrul didactic şi educabili acţionează prin intermediul
unor metode de predare şi respectiv de învăţare.
În viziunea principiului didactic al participării conştiente şi active a educabililor la
propria lor instruire, metodele de învăţământ constituie elemente de lucru cu ajutorul
cărora aceștia dobândesc cunoştinţe, priceperi, deprinderi, fie sub îndrumarea directă a
învăţătorului, fie în mod independent, dezvoltându-ţi potenţialul creator. După cum acţiunea
de predare sau cea de învăţare cuprinde mai multe operaţii ordonate într-o anumită logică, tot
astfel, metoda include în componenţa ei o suită de procedee care pot însoţi fiecare operaţie.
De aceea “metoda mai poate fi definită şi ca un ansamblu organizat de procedee“
( I. Cerghit, - metode de învăţământ1976).
Relaţia între metodă şi procedeu este dinamică şi anume : metoda poate deveni
procedeu în contextul altei metode sau un procedeu poate fi ridicat la rang de metodă.
Indiferent de metoda de învățământ utilizată, acesta trebuie să activeze educabilii, să-i
antreneze la elaborarea conceptelor sau noţiunilor geografice fie prin activitatea
intelectuală în grup, fie prin îmbinarea acesteia cu cea practică.
În predarea noțiunilor de geografie cadrul didactic îmbină metodele tradiționale cu
cele moderne ca spre exemplu: expunerea orală a materialului nou este însoţită de
demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor; cu conversaţia sau dialogul, cu folosirea
tablei, a graficelor, a schiţelor etc. În predarea geografiei se folosesc şi metode specifice spre
exemplu, metoda lucrului cu harta şi cu globul. Astfel, se folosesc în primul rând metode
axate pe intuirea directă a obiectelor şi fenomenelor geografice pe baza observaţiilor direct în
cadrul excursiei, pe explicarea fenomenelor private pe desen, fotografii, tablouri, mulajelor
geografice. O largă folosire o are la această clasă munca cu manualul (formarea deprinderilor
de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie).
Spre exemplu, povestirea care este o formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau
descriere prin care sunt prezentate fapte, evenimente şi întamplări îndepărtate în spaţiu,
feomene alenaturii, peisaje geografice, fenomene economice, călătorii geografice pe care
elevii nu lepot cunoaşte altfel. În timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite
secvenţe ale lecţiei, care au rolul să trezească imagini vii, intuitive şi să stârnească interesul
pentru lecție.
O altă metodă este comparaţia. Ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor
geografice constituind operaţia de gândire. Cu ajutorul ei se stabilesc asemănări si deosebiri
care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale
acestora.
Observarea geografică este metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi
noţiunilor geografice, însoţind celelalte metode de învăţămant.
Pe baza percepţiei directe, cu ajutorul observaţie elevii participă activ la procesul
cunoaşterii. Copiii privesc lumea înconjurătoare, văd obiectele şi fenomenele dar, nu ştiu să
observe, să sesizeze ceea ce au comun şi ceea ce le deosebeşte. De aceea, cadrul didactic este
acela care formează la elevi perceperea şi deprinderea de a observa.
Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de
instruire şi educare şi a cărui eficienţă a fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări
de specialitate este jocul didactic.
 Jocul este activitatea care dă specific preşcolarităţii dar este cu mult succes
întrebuinţată şi la nivelul ciclului primar . El îşi găseşte motivaţia şi împlinirea în sine
însuşi. Spre deosebire de învăţare, nu ţinteşte în mod explicit obţinerea de noi cunoştinţe
sau alte produse ale învăţării iar în comparaţie cu munca, jocul nu are ca finalitate obţinerea
unor bunuri materiale.
Rolul şi importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează procesul de
asimiliare, fixare, consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar, datorită caracterului său
formativ, influenţează dezvoltarea personalităţii copilului.
Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o structură bine organizate,
subordonate particularităţilor de vârstă şi sarcini didactice, să se desfăşoare după anumite
reguli sub directa supraveghere a educatoarei/ învăţătoarei, rol important căpătând latura
instructivă, elementele de distracţie nefiind decât meditatori ai stimulării capacităţilor
creatoare. El poate fi folosit şi ca moment pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul unei
lecţii. În acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului dedicat efectiv dimensiunii
ludice a activităţii, dat fiind faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de dobândire
nemijlocită a noilor cunoştinţe.
Jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară
de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice, prin al căror conţinut
completează pregătirea elevilor şi le spoeresc interesul pentru georgrafie, ajutând, totodată,
pe învăţător în cunoaşterea capacităţilor elevilor. Astfel de jocuri se folosesc îndeosebi în
cadrul activităţilor cercului geografic şi în excursii.
Jocuri geografice ce se pot organiza la clasă:
• „ Harta de contur”- ajută foarte mult la formarea deprinderilor de orientare pe hartă, la
cunoaşterea unor probleme din geografia României sau a altor ţări sau continente.
• „Lanţul geografic ”- prin acest joc, elevii îşi adâncesc cunoştinţele, învaţă să citească
şi să interpreteze o hartă, înţeleg mai profund fenomenele în corelaţia şi complexitatea
lor,
• „ Din ce direcţie bate vântul”,
• „ Scrierea denumirilor geografice”.
Rolul geografiei și a științelor naturii în dezvoltarea preșcolarului și a elevului de
vârsta mică, au ca scop educarea și formarea unei conduite ecologice, care presupune acțiuni
pentru conservarea, ocrotirea și protecția naturii, ajută la înțelegerea sistemelor fizice de bază
care influențează viața de zi cu zi- circuitul apei în natură, organizării spațiale a societății- de
ce unele orașe s-au dezvoltat mai bine decât altele, la stabilitea legăturilor dintre mediu și
societate, noțiunii de independență.
În concluzie, în contextul unei lumi globalizate, în care omul trebuie să fie pregătit
oricând să intre în contact cu reprezentanți ai unor culturi diferite, cu alt sistem de valori
sociale, dezvoltarea elevilor în armonie este necesară unei bune relații privind respectul pentru
diversitatea naturală, integritate. Enumerând toate caracteristicile de mai sus, geografia, în
esență are o valență asurzitoare asupra dezvoltării copilului, datorită acestei discipline elevul
își formează și creează personalitatea.
Din aceste motive, cred că științele naturii și geografia sunt discipline cu rol important
în educația preșcolarului și a școlarului mic deoarece își aduc aportul în formarea tinerei
generații.
Bibliografie

1. Prof. Iancu, Berceanu, Liceul Teoretic ”Sfintii Kiril si Metodii” Dudestii Vechi, Rolul
geografiei în formarea personalităţii elevului, Judetul Timis, 25 ianuarie 2015,
https://iberceanu.blogspot.com/2015/01/rolul-geografiei-in-formarea.html,
2. PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREȘCOLAR, suport de curs,
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI, 2012
3. Prof. Înv. Primar Liliana, Zamfir, Şcoala Gimnazială ,,Constantin Brâncuşi”
Medgidia, ROLUL GEOGRAFIEI ŞI ISTORIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR,

4. Prof. Viorel- Liviu, Zărnoianu, Școala Gimnazială ,,Ștefan cel Mare” (Postat aprilie
2017), https://www.scoalaargeseana.ro/didactica-magna/1466-geografia-disciplina-cu-
rol-primordial-in-educatie,
5. https://www.academia.edu/7678314/Metodele_didactice_utilizate_la_Geografie_
%C5%9Ftiin%C5%A3e_cunoa%C5%9Fterea_mediului,
6. 9 motive pentru a invata geografie – Joo – Lifestyle