Mediul educațional outdoor-avantaje și dezavantaje

de prof. înv. preșc. Niță Carmen

și prof. înv. preșc. Damian Aura Elena

Educația outdoor este un concept relativ nou în mediul

educațional românesc, fiind una dintre noile tendințe ale
pedagogiei moderne, care promovează învățarea directă,
experimentală a copilului în natură.
Educația outdoor oferă copilului posibilitatea
contactului direct cu natura și elementele ei într-o societate
masiv urbanizată și tehnologizată, care începe să realizeze
efectele nocive ale acestei alienări asupra organismului uman,
în special al copilului.
Activitățile instructiv-educative de tip outdoor oferă un
cadru stimulativ de învățare, gratuit, complex, la îndemână,
răspunzând totodată nevoilor fizice, cognitive și socio-
emoțional-afective ale copiilor. Prin intermediul acestor
practici educaționale putem contribui la dezvoltarea fizică,
sănătoasă și armonioasă a organismului, la dezvoltarea
personală, socială și emotional-afectivă, a abilităților practice,
etc. Se realizează, astfel, o educație integrată, practico-
aplicativă, care dezvoltă holistic copilul, sporindu-i autonomia,
nevoia de cunoaștere și adaptabilitate la solicitările mediului
înconjurător.
Afară, copiii învață să se joace împreună, să colaboreze și să fie creativi în inventarea
unor jocuri simple, cu mijloace naturale, să observe și să aprecieze viața în toată diversitatea și
frumusețea ei. Mișcarea în aer liber îl face pe copil să se simtă bine, în largul său, îl încurajează
să comunice, să empatizeze cu colegii și elementele naturii, să participe la diferite jocuri și
proiecte, în colaborare cu ceilalți colegi.
Jocul este principala preocupare a vârstei copilăriei și a petrece cât mai mult timp în aer
liber de către copil corespunde nevoii acestuia de a se mișca, de a fi activ și exuberant, fără
teama de a-i deranja pe cei din jur.
Calitatea educațională a activității organizate în mediul natural este potențată de interesul
și dragostea pentru natura a copiilor dornici să scape de rutina zilnică și regulile sălilor de clasa.
Exemple de activități outdoor care pot și trebuie să fie realizate cu preșcolarii sunt:
 plimbări în natură;
 explorarea spațiului verde al grădiniței;
  colectarea unor materiale din natură
(ghinde, frunze, bețe, conuri de brad,
pene, semințe, etc.), în vederea utilizării
lor în cadrul unor activități artistice,
practice și creative, ulterioare;
 observarea și cunoașterea unor plante
medicinale, specifice zonei, precum și a
acelora potențial periculoase;
 plantarea unor semințe, răsaduri, pomi;
 activități de curațare și întreținere a
spațiului verde;
 observarea unor fenomene/plante/vietăți
în mediul lor de viață;
 jocuri simple, distractive, precum
înălțarea zmeielor/ a avioanelor de
hârtie, împletirea coronițelor de flori;
 etc.
Educația outdoor presupune totodată noi provocări pedagogice pentru cadrele didactice, o
schimbare a abordării schemei clasice de desfășurare a activității instructive-educative, dar, mai
întâi de toate, disponibilitatea de a accepta schimbarea.

Bibliografie:

Ionescu, M., Radu, I., (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca

Webgrafie:

Cucoș C, (2012), Este importantă educația de dincolo de ușa clasei?, https://doxologia.ro/puncte-

de-vedere/este-importanta-educatia-de-dincolo-de-usa-clasei, accesat la 12.11.2022