NECESITATEA EDUCAȚIEI ECOLOGICE PENTRU ELEVI

Prof.Gherasim Daniela
Liceul cu Program Sportiv Botoșani
Atitudinea omului faţă de natură ţine de educaţie, de cultură. Acesta se naşte şi trăieşte într-un
mediu natural, dependent de celelalte elemente ale biosferei cu care poate şi trebuie să stabilească relaţii
de armonie şi respect faţă de particularităţile specifice regnului sau speciilor din care provin. Mediul
înconjurător este un mecanism viu şi complex, de a cărui integritate şi bună funcţionare depinde întreaga
activitate umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită ecologică este o cerinţă deosebit de
importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar. Educaţia ecologică vizează formarea şi
cultivarea capacităţilor de rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale
şi postindustriale la scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii şi al
existenţei umane. Disciplina biologie are un mare potenţial în educaţia ecologică a elevilor. Această
disciplină asigură în mod organizat însuşirea unor cunoştinţe prin activităţi de observare, identificare,
grupare, jocuri, activităţi practice a lumii care ne înconjoară. La abilităţi practice elevii îngrijesc plantele
din clasă, realizează obiecte din materiale refolosibile, realizează colecţii de frunze, seminţe, alte
materiale pe care le folosesc apoi în activitatea lor. Îşi dezvoltă simţului artistic, sesizează echilibrul,
armonia din mediul înconjurător oferă posibilitatea să transpună prin mijloace artistice frumosul din
natură. O reală educaţie ecologică se realizează şi în cadrul activităţilor extracurriculare. Acestea
contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele
particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor şi anume conţinutul activităţilor,
durata lor, la metode folosite şi la formele de organizare a activităţilor. Excursiile, vizitele, drumeţiile,
plimbările, ca forme adiacente de organizare a procesului de învăţământ, dau educatoarelor şi copiilor,
posibilităţi multiple de redare, respectiv de însuşire, consolidare, fixare a cunoştinţelor, folosind
interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea. Concursurile pe teme ecologice au contribuit la
conştientizarea de către elevi a importanţei ocrotirii mediului înconjurător.,,Marşul
ecologiştilor‖, ,,Parada costumelor din materiale refolosibile‖, Dansurile tematice oferite de copiii
promotori ai mediului sănătos şi Mesajele micilor ecologişti pot conştientiza sau, cel puţin pot atrage
atenţia tuturor cu privire la necesitatea respectării regulilor de protecţie a naturii, într-o şcoală şi într-o
localitate curată şi sănătoasă. Modul cel mai elocvent însă îl reprezintă proiectul de mediu. Prin
complexitatea sa şi prin timpul pe care fiecare coordonator de proiect şi-l alocă pentru desfăşurarea sa,
proiectul poate atinge mai multe obiective. Proiectul de mediu este unul dintre proiectele care se poate
realiza având suportul total al copiilor implicaţi. Utilitatea lui constă în faptul că îi ajută pe elevi să
înţeleagă legătura care există între om şi natură, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de
studiu şi lumea din afara şcolii, dă posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin investigare
individuală sau în grup, autoconducându-şi procesul de educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le
creează posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile. În concluzie, educaţia ecologică în şcoală
este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de învăţare care a dus la schimbări importante în
comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este greu să planteze o floare, un copăcel, să se bucure de
sosirea păsărilor călătoare, să asculte susurul apei, să descopere micile minuni ale naturii şi, de ce nu, să
ia atitudine când întâlnesc aspecte negative care degradează mediul înconjurător.
 Bibliografie:
1. Mohan Gheorghe, Ardelean Aurel, ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Editura „Scaiul,
Bucureşti, 1993.
2.Toth Maria, „Metode participative în educaţia ecologică”, Editura Studium, Cluj Napoca, 2001