EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Briscan Viorica

Natura a zămislit viața omului, l-a ocrotit și i-a dat forță fizică și creatoare.
Și în zilele noastre, chiar și în locuri în care domină urbanismul, contactul
cu natura acționează terapeutic asupra individului, îi generează o efervescență
afectivă, îi determină acestuia noi linii de orizont în cunoaștere, impune dialectica
permanent.
De aceea, a înțelege natura, a o respecta și a o iubi, trebuie să devină
comportamente interiorizate, manifestîndu-se prin orice act sau gînd, la orice
vîrstă. Didactic vorbind a face dovada educației ecologice primare, înseamnă a
exprima un concept de viață raportat prin comportamente aparte nu numai la nivel
(intelectual) individual, ci și social, comportamente de care depinde însăși
existența societății umane a planetei.
Educația ecologică devine piatra unghiulară a noii educații cu misiunea de
a forma prieteni de nădejde ai naturii, apărători ai Pămîntului.
Intervențiile în plan educativ menite sa conștientizeze copiii asupra
pericolelor reale determinate de om, pericole ce amenință existența ființei vii pe
acest Pămînt.
Degradarea continuă a mediului înconjurător, care se petrece chiar sub
ochii noștrii, este un element major al unei crize de civilizație și este cauzată de
intervenția omului în natură. Pentru a stopa această ( intervenție) influență nocivă,
autodistrugătoare în esența sa pentru omenire, determinată în principal de
necunoașterea de către indivizi a implicațiilor actelor proprii ca persoane
particulare și ca instituții, pledăm pentru o educație ecologică autentică a
generațiilor actuale de copii, încă de la vîrsta preșcolarității.
 Conștiința ecologică a responsabilităților față de existența altor forme ale
vieții și pentru calitatea superioară a mediului înconjurător este, în ultimă instanță,
o manifestare esențială a spiritualității umane, un act de cultură, pe care se
întemeiază în mod necesar grija față de noi înșine.
Copilul preșcolar manifestă curiozitate și dorință de exploatare a realității
înconjurătoare. Aceste impulsuri de cunoaștere trebuie canalizate spre înțelegerea
corectă și sănătoasă a naturii și a darurilor de neprețuit pe care cu generozitate le
oferă.
Deprinderile ecologice la preșcolari sunt necesare pentru a avea un
comportament civilizat, pentru a iubi și ocroti natura, pentru formarea unei
atitudini pozitive față de mediu, pentru a aplica în viața zilnică normele de
conduită ecologică și nu în ultimul rînd pentru a supraviețui. Contactul nemijlocit
cu natura oferă copiilor multiple și noi posibilități de cunoaștere a unor aspecte, a
legăturilor dintre acestea, a cauzelor care le determină, urmărilor pe care le au.
Totul depinde însă de noi adulții – educatoarele, familia , societatea, de
modalitățile și mijloacele folosite în activitățile ecologice din grădiniță și în viața
de zi cu zi a fiecărui copil în familie. Dacă nu modelăm sufletul copiilor de la cea
mai fragedă vîrstă în spiritual respectului pentru natură, față de planeta pe care
trăim, mai tarziu acest lucru nu se mai poate realiza cu ușurință și succes.
Rezultatele muncii noastre în acest domeniu se verifică în timp deoarece copiii,
oamenii maturi de maine, vor fructifica ceea ce au primit în copilărie de la noi
potrivit temperamentului și sensibilității sufletești a fiecăruia.
Dintr-o stringentă necesitate, ecologia s-a impus atenției generale la
diverse paliere ale activității sociale. Educației îi revine rolul de a conștientiza
generațiile prezente și pe cele viitoare asupra pericolului pe care îi reprezintă
intervenția fără discernămînt a omului asupra naturii.
Conștientizarea necesității de a economisi apa, energia electrică, hîrtia în
general toate resursele naturale și implicațiile pe care le are risipa acestora se
realizează doar prin prezentarea schematică a drumului parcurs de materia primă
pentru a deveni un produs finit.
Cultivarea dragostei față de pamîntul care ne hrănește, cu tot ce intră în
componența acestuia (apele lui curgătoare, care se varsă în mare, viețuitoarele sau
plantele etc) și conștientizarea aspectului de dependentă a omului de natură
constituie priorități în societate.
Curiozitatea copiilor duce la acumularea de cunoștințe multiple despre
mediul înconjurător, despre protecția lui, contribuind la dezvoltarea capacității de
a gîndi logic și a interpreta corect anumite aspecte în jurul lor. Aceasta este calea
pe care pornind încă din preșcolaritate, vor putea deveni cetățeni responsabili și
conștienți de pericolele distrugerii mediului. Ei, cu toți astăzi copii, vor putea
deveni genereția care să stopeze și diminueze pagubele pe care noi, generațiile
anterioare, poate fără cunoștință de cauză, le-am făcut naturii.
Pentru un impact mai puternic al activităților de educație ecologică în
grădiniță și pentru a conștientiza și sensibiliza cît mai mult familiile copiilor din
grupă, am conceput un mesaj mobilizator spre atitudini și comportamente civice
corecte.
Preșcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt
ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acțiune negativă a noastră,
oricît de insignifiantă ar fi, poate să afecteze în mod distructiv natura. Semnalele
de alarmă, lansate de specialiști, explicațiile și statisticile întocmite de aceștia au
un rol incontestabil, dar pentru implicarea și acțiunea eficientă de formare în sens
ecologic se ajunge prin sensibilizare și prin antrenarea componentelor afectivă și
volativă ale copiilor. De aceea activitățile de educație ecologică se desfășoară
într-o atmosferă relaxantă, unde interesul și comunicarea să încurajeze initiativele,
dar și opțiunile fiecăruia.
Abordarea educației ecologice în grădiniță prezintă anumite particularități
metodologice, scopul final al acestui demers fiind formarea unui comportament
ecologic adecvat și derularea de acțiuni concrete de protecție a mediului
înconjurător. Schema logică de abordare a educației ecologice prezintă cîteva
etape care descriu un traseu formativ ce poate fi urmat de către orice cadru
didactic, prin valorificarea atentă a conținutului și metodologiei specific
disciplinei.
1.Perceperea și observarea naturii. Această primă etapă poate fi
realizată cel mai bine prin ieșirile în natură, excursii, tabere. Este primul pas de
contact nemijlocit cu elementele mediului și constituie premisa etapelor
următoare.
2.Determinarea trăirii unor senzații , sentimente și conștientizarea
copiilor asupra acestora
În urma perceperii aspectelor din mediul înconjurător, copiilor li se atrage
atenția asupra plăcerii de a privi cerul senin, de a trage în piept aerul curat al unei
păduri, de a asculta susurul unui pîrau,etc. În această etapă educatoarei îi revine
rolul de a discuta și de a atrage atenția asupra acestor aspecte și de a sublinia
beneficiile unui mediu curat, sănătos, precum și apartenența noastră la sistemele
naturale de viață și comunicarea existentă între noi și mediul natural.
3.Implicarea personală. Prin discuții în urma stabilirii locului și rolului
fiecăruia în spațiu și timp, în cadrul social pot fi relevate modalități de implicare
individuală, felul în care putem fi de folos.
4.Asumarea responsabilității. Această etapă este esențială în formarea
unei structuri comportamentală adecvată. Existand implicare trebuie să existe și
responsabilitate. Este implicit faptul că informația motivează, însoțește și susține
percepția senzorială, analiza senzațiilor, încadrarea în sistemul natural de viață,
definirea rolului personal, respectiv, implicarea individual și asumarea
responsabilității.
5.Alcătuirea unei strategii de acțiune. Această etapă reprezintă trecerea
spre acțiune concretă. Realizarea, într-adevăr important ar fi să formăm copiilor
acel interes și acele abilități care să le permită să înțeleagă cum se organizează
astfel de activități și să acționeze din imbold propriu.
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de la o idee
simplă, dar destul de eficientă în planul emoțiilor și sentimentelor, transpunerea
copilului în postura celui agresat și care nu se poate apăra singur, copilul va
realiza că trebuie să acorde drept existență tuturor elementelor mediului din jurul
său ,treptat va înțelege că orice acțiune de distrugere poate strica echilibrul naturii.