2018

CUPRINS
Introducere........................................................................................................................................3
1 Educația ecologică la vârsta prescolară....................................................................................3
1.1 De ce este important..........................................................................................................4
1.2 Beneficii.............................................................................................................................5
2 Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă..............................................................................6
3 Activităţi de cunoaştere a mediului..........................................................................................8
3.1 Jocul...................................................................................................................................8
3.2 Observarea sistematică a naturii........................................................................................9
3.3 Întrebari și raspunsuri........................................................................................................9
3.4 Serii de acţiuni cu copiii..................................................................................................10
Concluzii.........................................................................................................................................10
Bibliografie.....................................................................................................................................10

2
Introducere
Proţectia naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale societaţii
contemporane. Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În
plus, comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care
se pastrează cel mai bine toata viața. De aceea, în educaţia realizată în grădiniţă trebuie sa pornim
de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă, în general,
natura pentru ei1. Scopul principal al educaţiei privind mediul înconjurător este acela de a oferi
fiecărui individ posibilitatea de a manifestă o atitudine personală, responsabilă faţă de mediul în
care trăieşte. Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege
relaţia dintre om şi mediul de viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor.
Punctul de plecare al acestui demers îl constituie optica noastră ce trebuie să exprime respectul
pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare.

Învăţământul preşcolar prima verigă a sistemului de învăţământ are menirea de a forma copiii sub
aspect psiho-intelectual, fizic şi socio afectiv, pentru o cât mai uşoara adaptare la activitatea de
tip şcolar pentru integrarea şcolară şi socială. Având în vedere ca mediul înconjurator poate fi
locul de desfasurare al educației, poate fi subiectul educației, scopul educației, este necesar sa se
deschida usile gradinitelor ca parte integranta din sistemul de învatamânt. La copiii de vârstă
preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării deprinderilor şi al
trăirilor afective.

Am ales această temă, deoarece ecologia stă la baza vieții contemporante și este foarte important
de a o respecta și cultiva cultura respectării acsteia. În acest sens, am consultat bibliografia
necesară și articole din domeniu. Lucrarea est structurată în patru părți principale, iar ultima va
prezenta concluziile formulate.

1 Educația ecologică la vârsta prescolară

Educația ecologică se bazează pe cea mai importanta latura "igiena" și este angajata pe drumul
transformarii conștiințelor pentru a le determina sa stabileasca noi relații chiar din cele mai bune
între om și natura, pentru a opri asaltul dezeechilibrelor, consecință poluarii, artficializarii, al
suprapopulatiei sau al exploatarilor sociale și economice. Educația ecologică trebuie sa ofere
perspective reale în restabilirea acelor relații între om și natura care sa aibă la baza întelegerea,
cunostarea și respectarea normelor și legilor sanogenetice. Lumea care ne înconjoară a fost și mai
este o taina. Existenta umana s-a schimbat în cursul timpului ca rezultat a curiozitatii și gandirii
omului precum și ca o consecință a nevoii de a-și face din natura un prieten2.

Educația ecologică urmăreste impulsionarea unei cunoasteri și constientizari a necesitatii căilor,

mijloacelor și obiectivelor în ocrotirea și ameliorarea mediului.

1
Carmen-Vasilica BRUJA, articolul EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢĂ, disponibil la
file:///D:/Downloads/columna_2014_3_06.pdf 03.5.18
2
Scritub, articolul Educația Ecologică La Vârsta Prescolară, disponibil la scritub.com/gradinita/EDUCAȚIA-
ECOLOGICĂ-LA-VÂRSTA-P7584232.php 03.5.18
3
Se au în vedere în principal:

 realizarea unei imagini complexe asupra mediului înconjurator, ca totalitate a factorilor

naturali și a celor creati prin activitatile umane;
 întelegerea importantei fiecarui factor natural de mediu;
 prezentarea unor elemente ale relatiei om- mediu înconjurator;
 descrierea consecintelor poluarii ;
 cunoasterea și respectarea unor reguli și reglementari privind protectia mediului
înconjurator.

Copiii mici tind sa dezvolte un atașament emoțional fața de ce le este familiar și fața de care se
simt bine. Daca trebuie sa-și dezvolte un sentiment de interconectare cu natura, atunci au nevoie
de experiente pozitive cu lumea de afara. Oferirea de oportunități pentru astfel de experiente și
împartasirealor cu copiii reprezintă esensa educației despre mediul înconjurator 3.

Studierea problemelor legate de mediu trebuie sa înceapă de la cele mai fragede vârste pentru a fi
realizat cu maxima eficienta. Copilului i se pot transmite cunoștințe elementare, norme
elementare de comportament ce reprezinta fundamentul unui cetatean preocupat de mediul în
care traiește. Educația despre mediul înconjurator pentru anii copilariei se concentreaza în
principal pe copiii care exploreaza și se bucura de natura sub îndumarea și în compania unor
adulti carora le pasa4. Planeta noastră nu a fost vazută în toate timpurile și nici de toti oamenii așa
cum îl vedem noi astazi, în special legăturile dintre Om și Pământ n-au fost vazute la fel. Au
castigat oamenii de astazi, oamenii moderni, în atitudinea acestora fața de Pământul pe care
trăim.

1.1 De ce este important

Cunoscând natura sub îndrumarea educatoarei copiii vor înţelege importanţa acesteia şi
necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile viitoare. În acest sens printr-o
serie de activităţi desfăşurate la grupă, aceștia pot vedea problemele legate de efectele impactului
omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă planeta 5. Mediul
înconjurător în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele aspecte, constituie un prilej
permanent de influenţare asupra personalităţii acestora. Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă
copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte
curiozitatea, dorinţa dea-l cunoaşte, astfel din contactul cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile
personale şi cele ale adulţilor, apar diverse întrebări din care rezultă că preşcolarul se înteresează
de denumirea, calităţile sau provenienţa acestora. Adulţii în familie, cât şi educatoarele la
grădiniţă, trebuie să satisfacă interesele respective. Prin răspunsul dat se transmit atât cunoştinţele

3
Scritub, articolul Educația ecologică la vârsta prescolară, disponibil la http://www. scritub. com/gradinita/Educația-
ecologică-la-vârsta-p13547215. php 03. 5. 18
4
Scritub, articolul Educația ecologică la vârsta prescolară, disponibil la http://www.scritub.com/gradinita/Educația-
ecologică-la-vârsta-p13547215.php 03.5.18
5
Ed. Dragomirescu Emilia, articolul Formarea Comportamentului Ecologic La Preşcolari Prin Activităţile De
Educaţie Ecologică, G.P.P. NORD 2 – Rm. Vâlcea, 2014
4
solicitate de copil cât şi cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de
fiecare lucru sau fiinţă. Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunoştinţe, se formează
copilului o atitudine corespunzătoare, un anumit mod de comportare. Astfel, se înlesneşte
cunoaşterea treptată a mediului înconjurător, ca şi integrarea copilului în acest mediu 6. Totodată,
noile cunoştinţe dobândite devin un îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse ulterior 7.

Prin funcțiile ei culturale și socio-pedagogice, educația pune în valoare cea mai prețioasa energie
- energia umană, fumizănd un agent al dezvoltării care, prin calitatea lui, are un impact direct
asupra calității vieții sociale și a productivității muncii, în toate sectoarele de activitate. Mediul
înconjurator în care copiii își desfășoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej
permanent de influențare asupra personalității acestora. Pentru copil, mediul constituie un cadru
necesar dezvoltării lui și în același timp, principala sursa de impresii, care vor sta la baza
procesului de cunoașterei a realității. Curiozitatea pe care copiii o manifestă fața de fenomenele
naturii trebuie menținută și transformata într-o putemica dorința de a o cunoaște și înțelege din ce
în ce mai bine. Educația ecologică vizează diverse laturi ale dezvoltarii personalității individului.
Scopul esențial al educației ecologice este îndeosebi acela de a forma la copii bazele unei gândiri
și atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieții, de a le dezvolta spiritul de
responsabilitate fața de ecosistem. Prin participarea tuturor factorilor educativi: scoala, familie,
comunitate, mass-media etc.La realizarea acestor intentii, copilul întelege mai bine efectele pe
care le are un comportament necorespunzator asupra mediului.

Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi cu noţiunile
de ecologie, sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi: grădinărit, excursii în
natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate.

1.2 Beneficii
Beneficiile pe care credem că grădiniţa le are prin activitățile sale în domeniul dat sunt:

 Cultivarea dragostei copiilor pentru Terra, pentru toate elementele care intra în componenţa
acesteia: ape, plante, animale, etc;
 Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă nor- mele specifice de
păstrare a igienei mediului;
 Sensibilizarea copiilor în problema păstrării unui mediu curat, sănă- tos şi estetic;
 Educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului în care trăiesc;
 Însuşirea unor norme de comportare specifice asigurării echilibrului dintre sănătatea
individului, a societaţii şi mediului;
 Educaţia copiilor şi a familiei în sensul formării unor comportamente corecte de ocrotire a
mediului, de colectare selective a deşeurilor menajere reciclabile, de gestionare a
deşeurilor;
6
Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi transformată într-o puternică
dorinţă de a o cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine.
7
PIPP-BN, articolul Importanta cunoasterii mediului incojurator la vârsta prescolară, disponibil la http://pipp-
bn.blogspot.md/2014/01/importanta-cunoasterii-mediului.html 03.5.18
5
  Conştientizarea şi sensibilizarea comunităţii locale, a copiilor şi părinţilor faţă de
problemele mediului;
 Crearea în grădiniţă şi în împrejurimi a unui mediu ambient plăcut, prin amenajarea şi
întreţinerea spaţiilor verzi;
 Formarea unui comportament etic, civic;
 Formarea unor deprinderi de conservare a naturii;
 Implicarea copiilor în colectarea materialelor reciclabile – hârtie şi PET-uri 8.
 Dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;
 Trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;
 Dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările
posibile ale faptei acestora;
 Înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea urmări
negative pentru om;
 Formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;
 Dezvoltarea unor abilităţi de predicţie;
 Formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele acestora în natură;
 Dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării
conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi aplicare a
experienţei assimilate.

2 Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă

Educația pentru protectia mediului a devenit, în multe tari, o noua dimensiune a curriculumului,
cu scopul de a initia și promova o atitudine responsabila fața de mediu, de a-i face pe tineri sa
constiientizeze pericolele unei degradari accentuate a mediului. Un obiectiv trandisciplinar
regasit la nivelul politicilor curriculare din aproape toate tarile este cel privitor la educația pentru
mediul înconjurator9. Preşcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale
lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă, oricât de nesemnificativă ar fi,
poate să afecteze în mod distructiv natura. Semnalele de alarmă lansate de specialişti, explicaţiile
şi statisticile întocmite de aceştia au un rol mare, dar pentru implicarea şi acţiunea eficientă de
formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare şi prin antrenarea componentelor afective şi
volitive ale copiilor. De aceea, activităţile de educaţie ecologică se desfăşoară într-o atmosferă
relaxantă, unde interesul şi comunicarea să încurajeze iniţiativele, dar şi opţiunile fiecăruia.
Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particu- larităţi metodologice, scopul
final al acestui demers fiind formarea unui comportament ecologic adecvat şi derularea de acţiuni
concrete de protecţie a mediului înconjurător.

8
Carmen-Vasilica BRUJA, articolul EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢĂ, disponibil la
file:///D:/Downloads/columna_2014_3_06. pdf 03. 5. 18
9
Scritub, articolul Educația ecologică la vârsta prescolară, disponibil la http://www. scritub. com/gradinita/Educația-
ecologică-la-vârsta-p13547215. php 03. 5. 18
6
Schema logică de abordare a educaţiei ecologice prezintă câteva etape care descriu un traseu
formativ ce poate fi urmat de către orice cadru didactic, prin valorificarea atentă a conţinutului şi
metodologiei specifice disciplinei10:

1. Perceperea şi observarea naturii. Această primă etapă poate fi realizată cel mai bine prin
ieşirile în natură, excursii, tabere. Este primul pas de contact nemijlocit cu elementele
mediului şi constituie premisele etapelor următoare.
2. Determinarea trăirii unor senzaţii şi sentimente şi conştientizarea copiilor asupra acestora. În
urma perceperii aspectelor din mediul înconjurător, copiilor li se atrage atenţia asupra
plăcerii de a privi cerul senin, de a trage în piept aerul curat al unei păduri, de a asculta
susurul unui pârâu, etc. În această etapă educatoarei îi revine rolul de a discuta şi a atrage
atenţia asupra acestor aspecte şi de a sublinia beneficiile unui mediu curat, sănătos, precum şi
apartenenţa noastră la sistemele naturale de viaţă şi comunicarea existentă între noi şi mediul
natural.
3. Implicarea personală. Prin discuţii, în urma stabilirii locului şi rolului fiecăruia în spatiu şi
timp, în cadrul social pot fi relevate modalitati de implicare individuală, felul în care putem fi
de folos.
4. Asumarea responsabilităţii. Etapă data este esenţială în formarea unei structuri
comportamentale adecvate. Existând implicare, trebuie să existe şi responsabilitate. Etapele
menţionate de desfăsurare a educaţiei ecologice asigură, potrivit nivelului acestei vârste,
adoptarea comportamentului ecologic. Este implicit faptul că informaţia motivează, însoţeşte
şi susţine percepţia senzorială, analiza senzaţiilor, încadrarea în sistemul natural de viaţă,
definirea rolului personal, respectiv, implicarea individuală şi asumarea responsabilităţii.
5. Alcătuirea unei strategii de acţiune. Această etapă reprezintă trecerea spre acţiunea concretă.
Faptul că, în calitate de cadre didactice, organizăm acţiuni diverse împreună cu copiii, nu
este suficient. Realizarea, într-adevar importantă, ar fi să formăm copiilor acel interes şi
acele abili- tăţi care să le permită să înţeleagă cum se organizează astfel de acţiuni şi să
acţioneze din imbold propriu. Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de
la o idee simplă, dar destul de eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea
copilului în locul elementului din natură care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în
postura celui agresat şi care nu se poate apăra singur, copilul va realiza că trebuie să acorde
drept la existenţă tuturor elementelor mediului din jurul său. Treptat va înţelege că orice
acţiune de distrugere sau exterminarea de orice fel este cât se poate de dăunătoare pentru că
strică echilibrul naturii.

Din experienta educatoarelor care practica educația ecologică în gradinita rezulta ca pentru a
obtine rezultate deosebite în acest sens sunt necesre: pasiune din partea cadrului didactic pentru
ceea ce face și pentru ecologie la modul general, orientarea copiilor pentru a învata prin
cooperare, pe baza de observare și experimentare, exersaraea atitudinii de protejare a mediului,
implicarea comunitatii în procesul de instruire și educare a copiilor. Activitatile din gradinita sunt
10
Carmen-Vasilica BRUJA, articolul EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢĂ, disponibil la
file:///D:/Downloads/columna_2014_3_06. pdf 03. 5. 18
7
astfel organizate încât permit abordarea problematicii mediului sub diverse aspecte. Maiestria
pedagogica a educatoarei intervine atât în selectarea temelor educației pentru mediu, cât și în
stimularea interesului copilului pentru a participa la activitati ecologice. Programa învăţământului
preşcolar la categoria activităţilor opţionale şi educaţia ecologică. Aceasta presupune că, în
pofida importanţei sale, programa de educaţie ecologică se aplică în funcţie de diverşi factori:
resursa umană competentă şi cu disponibilitate pentru acest tip de activităţi, materialele didactice
necesare, factori materiali, sociali11.

A ocroti şi îmbunatăţi mediul înconjurător reprezintă pentru întreaga societate un obiectiv

primordial, o sarcină a carei realizare trebuie coordonată şi armonizată foarte bine în sistemul
educaţional. Acţiunea de protecţie a mediului nu este uşoară în comunitate. Schimbarea
mentalităţii oamenilor este dificilă, iar fără educaţia fiecărui individ în acest sens, începând de la
vârste timpurii, orice demers la scara socială de ocrotire a mediului este supus eşecului.

3 Activităţi de cunoaştere a mediului

3.1 Jocul
Este cunoscut faptul că activitatea specifică a copilului de vârsta preşcolară este jocul. Prin
intermediul acestuia, copiii îşi îmbogăţesc experienţa cognitivă, învaţă să manifeste o anumită
atitudine pozitivă sau negativă faţă de ceea ce întâlnesc, îşi educă voinţa, pe această bază
formativă îşi conturează profilul personalităţii. Pentru ai spori cât mai mult eficienţa, jocul trebuie
apreciat ca bază a conceperii întregii activităţi instructiv educative, că fără joc eforturile
educatoarelor, ar fi zadarnice, formale, lipsite de o reala finalitate. Jocurile didactice s-au dovedit
a fi un mijoc eficient de realizare a unui ansamblu de sarcini instructiv educative din
învăţământul preşcolar, exercitând o influenţă pozitivă atât asupra subiectului cât şi a întregii
personalităţi a copilului la 3-6 ani. În activităţile de cunoaştere a realităţii înconjurătoare, acesta
este punctul de plecare în orice acţiune (observare, excursie, plimbare, vizită, activitate practică).
Jocul are drept scop studierea sarcinilor, conţinutului, metodelor şi formelor de organizare a
activităţilor instructiv educative, de însuşire a cunoştinţelor în legătură cu natura 12. Per general,
jocurile didactice ocupă un loc tot mai important în activitatea grădiniţelor de copii, acestea fiind
activităţi deosebit de atrăgătoate şi care se adaptează optim caracteristicilor copilului în
dezvoltare. Se ştie că prin joc copilul pune în acţiune toate posibilităţile sale, traduce în fapte
potenţele sale intelectuale, fizice, morale, le dezvolta, le îmbină. Jocul constituie o necesitate a
organismului în dezvoltare. Natura, prin caracterul său viu şi dinamic, trezeşte interesul copiilor.
Sub îndrumarea educatoarei jocurile didactice şi activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător
îi înarmează pe copii cu informaţii diverse, lărgindu-le orizontul intelectual şi afectiv,
dezvoltându-le capacitatea de a cerceta şi de a descoperi relaţiile dintre fenomene, le răspunde
dorinţelor acestora de investigare, răspunde curiozităţii acestora, caracteristică şi specifică vârstei.
11
Ed. Dragomirescu Emilia, articolul Formarea Comportamentului Ecologic La Preşcolari Prin Activităţile De
Educaţie Ecologică, G. P. P. NORD 2 – Rm. Vâlcea, 2014
12
Regie Live, articolul Folosirea Jocurilor Didactice La Activitatile De Cunoastere A Mediului Inconjurator,
disponibil la https://biblioteca. regielive. ro/licente/psihopedagogie/folosirea-jocurilor-didactice-la-activitatile-de-
cunoastere-a-mediului-inconjurator-370193. html 03. 5. 18
8
 3.2 Observarea sistematică a naturii
Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi
îngrijirii animalelor, educă atenţia, spiritul de observaţie deprinderea de a sesiza schimbările din
natură şi dorinţa de a cunoaşte cauzele acestora. Noile cunoştinţe transmise copiilor cu prilejul
observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înţelese şi memorate cu uşurinţă. Răspunzând la
întrebările preşcolarilor, educatoarea trebuie să le explice fenomenele respective în raport cu
capacitatea acestora de înţelegere. Respectiv, orizontul de cunoaştere al copiilor se îmbogăţeşte
treptat, ceea ce permite să înţeleagă că plantele şi animalele au nevoie de anumite condiţii de
dezvoltare, că trebuie îngrijite de om; sau că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, că
fenomenele sunt legate între ele şi depind unele de altele. Înţelegerea pas cu pas, pe baza
cunoştinţelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii, a interdependenţei dintre ele, a
cauzelor care le-au provocat contribuie din plin la însuşirea de către copii a unor elemente
ştiinţifice despre natură.
Observarea sistematică a naturii de către copii, sub îndrumarea educatoarei contribuie la
îmbogăţirea cunoştinţelor acestora, la înţelegerea adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea
spiritului de observaţie, a gândirii şi limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub
îndrumarea adultului să sesizeze frumuseţile ei şi să o îndrăgească. În felul acesta li se educă
simţul estetic, sentimentul de admiratie, de dragoste şi mândrie pentru bogaţiile naturii patriei
noastre. De asemenea, mediul înconjurător oferă copiilor şi alte posibilităţi de cunoaştere. Este
vorba de cunoaşterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activităţii umane în
diverse domenii. Prin însuşirea de noi cunoştiinte despre aceste aspecte ale vieţii sociale, copiii
îşi lărgesc orizontul, îşi dezvoltă interesul pentru cunoaşterea activităţii omului, li se educă
dragostea şi respectul faţă de om şi de rezultatele muncii lui13.
3.3 Întrebari și raspunsuri
Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiția sa respecte natura. Aceasta înseamnă
azi, mai mult ca oricând sa o priveasca în calitate de adevart ecolog-cetatean, cu gandul refacerii
ei. Uneori cuvintele, expresiile copiilor ni se par "trasnite", dar dincolo de partea hazlie,
educatorul descopera modul de gandire original alimentat de o curiozitate și o imaginatie iesite
din comun. Din lipsa de timp sau alte motive, adultii se multumesc sa raspundă în gluma sau sa
amane raspunsurile pana cand vor crește mai mari, ignorandu faptul ca acum e terenul fertil
pentru a semana sământa cunoașterii pentru ca acum gandirea e mai creativ, memoria mai
plastica, mintea mai iscoditoare. În munca cu prescolarii pentru a te face inteles trebuie sa faci
efort, sa vezi ce și cat stiu sau pot intelege copiii.

3.4 Serii de acţiuni cu copiii

Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai variate
forme ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu copiii: Observări spontane, observări pe termen
lung; Lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră; Plimbări, excursii, vizite în
13
PIPP-BN, articolul Importanta cunoasterii mediului incojurator la vârsta prescolară, disponibil la pipp-bn.blogspot.
md/2014/01/importanta-cunoasterii-mediului. html 03. 5. 18
9
colaborare cu centru pentru protecţia mediului; Expuneri de diapozitive; Vizionarea unor
emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică; Formarea de cercuri ecologice. Formarea
comportamentului ecologic la preşcolari poate fi accentuată folosind diverse alte mijloace:
Lectură după imagini, convorbiri, lectura educatoarei; Proiect de diafilme; Jocuri didactice,
povestiri, scenete; Parada costumelor ecologice.

Concluzii
Omul reprezintă un factor activ în dinamica spaţială şi temporală a mediului biotic, în general, şi
a pădurilor, în mod special. Acţiunile factorului antropic pot şi trebuie să fie doar cu finalitate
pozitivă, mai ales că azi din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă consideră degradarea mediului,
în ansamblu, şi a pădurilor, în particular, drept cea mai dramatică criză a omenirii. Curiozitatea
copiilor conduce la acumularea de cunoştinţe despre mediul înconjurător, despre protecţia lui,
ceea ce contribuie la dezvoltarea capacitaţii copiilor de a gândi logic şi de a interpreta corect
aspectele din jurul acestora. Cunoașterea mediului înconjurator de către copiii reprezintă o
importanță deosebită în dezvoltarea acestora multilaterală, precum și o sarcina de baza a
procesului instructiv-educativ desfățurat în școală. Cunoaşterea mediului este necesară deorece se
dezvoltă copilului sentimente precum: dragostea faţă de natură, faţă de patrie, faţă de localitatea
natală, dragostea şi respectul faţă de semeni, faţă de părinţi, faţă de fraţi, de colegi; sentimente de
prietenie faţă de oameni de alte etnii şi naţionalităţi etc. Totodată cunoaşterea mediului
înconjurător contribuie la dezvoltarea unor percepţii şi reprezentări legate de frumosul din artă,
din natură, din societate, la formarea unor capacităţi de a aprecia şi evalua frumosul, la cultivarea
gustului estetic, la formarea unor deprinderi şi îndemânări tehnice de artă, stimularea capacităţilor
creatoare, a unor aptitudini estetice.

În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diverse laturi ale dezvoltării
personalităţii individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui
comportament necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.
Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi atitudini
centrate pe promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de
responsabilitate faţă de natură. Prin participare tuturor factorilor educativi: şcoală, familie,
comunitate, mass-media, la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care le
are un comportament necorespunzător asupra mediului. Natura trebuie ocrotita ca un tot intreg.

Bibliografie
Carmen-Vasilica BRUJA, articolul EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢĂ,
disponibil la file:///D:/Downloads/columna_2014_3_06. pdf 03. 5. 18
Ed. Dragomirescu Emilia, articolul Formarea Comportamentului Ecologic La Preşcolari
Prin Activităţile De Educaţie Ecologică, G. P. P. NORD 2 – Rm. Vâlcea, 2014

PIPP-BN, articolul Importanta cunoasterii mediului incojurator la vârsta prescolară,

disponibil la pipp-bn. blogspot. md/2014/01/importanta-cunoasterii-mediului. html 03. 5. 18

10
 Regie Live, articolul Folosirea Jocurilor Didactice La Activitatile De Cunoastere A
Mediului Inconjurator, disponibil la https://biblioteca. regielive.
ro/licente/psihopedagogie/folosirea-jocurilor-didactice-la-activitatile-de-cunoastere-a-mediului-
inconjurator-370193. html 03. 5. 18
Scribd, articolul CURS 2 CUNOAŞTEREA MEDIULUI ŞI A ŞTIINŢELOR NATURII,
disponibil la https://www. scribd. com/doc/89822638/CURS-2-CUNOA%C5%9ETEREA-
MEDIULUI-%C5%9EI-A-%C5%9ETIIN%C5%A2ELOR-NATURII 03. 5. 18

11