 În educaţia timpurie, abordarea

interdisciplinară a conţinuturilor este o

necesitate dată de nevoia firească a copilului
mic de a explora mediul înconjurător, fizic şi
social, de a-l cunoaşte şi a-l stăpni, preocupare
ce este pe deplin întîmpinată în condiţiile
structurării interdisciplinare a curriculum-ului.
• Potrivit abordării integrate a curriculumului se face
necesară utilizarea în manieră holistică,
integratoare, a competenţelor celor educaţi, iar
accentul educaţiei ar trebui să se pună
pe capacitatea de a rezolva probleme şi de a le aplica în
contexte reale.
• Prin intermediul acestui tip de curriculum, este
facilitată formarea şi exersarea competențelor copiilor
de a realiza conexiuni care să reprezinte lumea reală
cât mai exact posibil.
 Copiii au nevoie de ajutor pentru a realiza legături cu comunitatea în
care trăiesc, fapt pentru
care, curriculumul include activităţi integrate în care copiii dobândesc
anumite competenţe aplicabile în viaţa reală, aceştia devenind
participanţi activi în viaţa comunităţii.

 Activitățile integrate reprezintă activități ce includ sintetizarea şi

structurarea informaţiilor din diverse domenii de activitate în sensul
construirii la copii a unei viziuni holistice interactive asupra mediului
real.
 Astfel, activitățile integrate îmbină conținuturile din toate sau doar din
câteva domenii de activitate: Eu, familia și societatea; Limbaj și
comunicare; Științe; Sănătate, securitate și motricitate; Arte în
dependență de temă:
 Principiul dezvoltării integrate – printr-o
abordare integrată a activităților transversale:
corelarea domeniilor de activitate cu domeniile
de dezvoltare a copilului

 CET
 Aceasta, deoarece modul natural al copiilor de
a învăţa despre ceea ce îi înconjoară nu este
acumularea de cunoştinţe pe domenii ale
ştiinţei, ci, dimpotrivă, integrarea informaţiilor,
priceperilor, deprinderilor diverse în jurul unor
teme care le-au stîrnit interesul sau a unor
elemente de viaţă reală.
 Studierea integrată a realităţii îi permite
copilului explorarea în mod global a mai
multor domenii de cunoaştere, subordonate
unor aspecte particulare ale realităţii
înconjurătoare, asigurîndu-i achiziţia unor
concepte şi legităţi fundamentale, a unor
proceduri de lucru şi instrumente de cunoaştere
a realului.
 De asemenea, abordarea interdisciplinară a
conţinuturilor educaţiei timpurii permite
luarea în considerare a necesităţilor de
cunoaştere a copiilor mici şi abordarea unor
subiecte de interes pentru aceştia eventual, în
cadrul unor teme-proiecte mai cuprinzătoare,
sugerate de documentele curriculare.
 De aici se pot delimita două funcţii ale abordării
interdisciplinare a conţinuturilor:
 funcţia de organizare a cunoaşterii — de
integrare a cunoştinţelor într-un ansamblu
informaţional, ceea ce asigură o asimilare mai
temeinică, datorită conexiunilor logice favorizate
de această abordare;
 funcţia formativă, dată de achiziţia unor
competenţe de obţinere a cunoştinţelor şi de
utilizare creatoare a informaţiei, capacităţi ce vor
fi integrate ulterior într-un stil personal de
cunoaştere
 Curriculum-ul integrat este expresia modului
în care privim dezvoltarea copilului şi gîndim
învăţarea lui.
 Toate domeniile de dezvoltare sunt intercorelate şi
interdependente. Dezvoltarea într-un domeniu
condiţionează dezvoltarea în celelalte domenii.
Curriculum-ul, deşi structurat pe domenii de
activitate, vizează dezvoltarea copilului în
ansamblul său, unitățile de competență a
domeniilor de activitate fiind corelate între ele şi
cu domeniile de dezvoltare.
 Cunoştinţele, deprinderile, capacităţile dezvoltate
prin fiecare domeniu de activitate se află în strînsă
corelaţie şi ele devin mai temeinice atunci cînd
activităţile de învăţare sunt realizate prin
conţinuturi/teme interdisciplinare, cînd prin
activităţi se realizează conexiunea între cunoştinţe,
deprinderi, capacităţi din domenii diferite de
dezvoltare.
 Studiile tematice şi proiectele sunt practici de
integrare a ceea ce copiii învaţă în procesului
educaţional. În cadrul lor copiii sunt solicitaţi să
înveţe în mod semnificativ.
 Centrul Centrul
bibliotecă Științe

Centrul Apă
Centrul
și nisip
Arte

Centrul Centrul
Jocul de rol
Construcții
 Activitățile din centrele de interes se
realizează în funcție de tema zilei, obiectivele
operaționale planificate de către educator și de
vârsta copiilor (3-7 centre deschise
concomitent, în funcție de obiectivele propuse,
resursele disponibile, iar în unele cazuri și de
numărul prezenți de copii).
  Tipuri de centre de interes

• Bibliotecă (alfabetizare)
• Ştiinţe
o Construcţii (Blocuri
o Arte (desen, pictură, sculptură etc.)

•Jocul de rol
• Nisip şi Apă
 Termenul de centru de interes desemnează
spaţiul destinat unor activităţi de un anumit profil
din perspectiva materialelor şi a stimulilor pe
care îi conţine, deservind un anumit domeniu de
cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi.

 Termenul este similar cu cel de arii de stimulare,

centre ludice, centre de activitate, colţuri
 Repartizarea materialelor esenţiale pe centre se
bazează atît pe logică, cît şi pe cercetarea
ştiinţifică.
 În primul rînd, structurarea spaţiului
compensează potenţialul psihic incomplet al
copilului — la această vîrstă copilul se
orientează insuficient în spaţiu şi timp.
 .
 În rîndul al doilea, aşa cum copiii învaţă prin
asocierea informaţiei noi cu cea deja
cunoscută, a materialelor noi cu cele deja
familiare, este logică gruparea materialelor de
acelaşi fel în centre de studiu.
 Nu este nevoie, neapărat, de jucării şi materiale
didactice scumpe, sofisticate, pentru a stimula
experienţele cognitive, fizice, socioemoţionale
ale copiilor. Copilul învaţă mai repede şi mai
bine despre lumea în care trăieşte prin jocul cu
materiale simple şi cu obiectele pe care le
utilizează în fiecare zi. Materialele obişnuite
care se găsesc prin casă pot oferi minunate
ocazii pentru explorare
 Copiii, prin esenţa lor, sunt oameni de ştiinţă,
care caută permanent să se informeze în
legătură cu lumea care îi înconjoară. Ei
încearcă să înţeleagă această lume prin
intermediul observării şi experimentării.
Curiozitatea naturală a copiilor este calea spre
însuşirea cunoştinţelor.
 În Centrul de ŞTIINŢĂ copiii pot experimenta,
explora, descoperi adevăruri; pot cunoaşte
însuşiri, caracteristici, particularităţi ale
obiectelor, fenomenelor, lucrurilor, precum şi
modalităţi de utilizare a lor.
 Ei se pot familiariza cu modul de viaţă al
fiinţelor vii (dacă sunt aici), cu relaţiile care
se stabilesc între acestea şi lumea
înconjurătoare, îşi formează deprinderi de a
îngriji vietăţile;
 copiii capătă cunoştinţe ştiinţifice ecologice,
îşi formează diverse atitudini despre lumea
înconjurătoare
 Interacţiunea cu obiectele, observarea,
compararea, clasificarea, dialogul şi
comunicarea sunt esenţiale. În sfîrşit, copiii
colaborează, cooperează, exprimă păreri,
emit soluţii creative, iau decizii, se
autoevaluează etc.
 Piese magnetice colorate şi lucruri care pot fi atrase sau nu
de magneţi.
 Mingi, baloane, baterii, becuri, lanterne, monede, foarfece,
sfoară.
 Plante, flori, frunze de diferite tipuri, forme, culori,
dimensiuni.
 Seminţe ce pot deveni plante (iarbă, boabe, flori) şi nu
numai.
 Diverse tipuri de soluri, lichide, coloranţi.
 Lupe, microscoape, bile de sticlă colorate, binocluri;
Eprubete şi borcănaşe; Lampă cu spirt.
 Pietre de diferite mărimi, culori, forme, compoziţii.
 Lucruri de texturi diferite: lemn, calcar, plastic, ţesături moi,
hîrtie fină, glaspapir, pene variate etc..
 Diverse produse alimentare solide şi lichide, coloranţi
alimentari pentru a examina şi compara gusturile,
mirosurile, textura/compoziţia, culorile şi a vedea ce se
întîmplă cînd ingredientele sunt amestecate.
 Tăviţe pentru copt, veselă în care se vor face salate,
gustări etc.
 Vietăţi (păsări, animăluţe, peştişori) şi
colivii/căsuţe/acvariu pentru acestea.
 Materialele folosite în viaţa cotidiană: vase, veselă,
tacîmuri de diferite mărimi, capacităţi, forme diferite,
balanţe din cutii, greutăţi nestandarde pentru ele
(castane, pietricele).
 Orice obiect sau produs — boabe de fasole,
nasturi, capace de la sticle, butelii, scoici,
pietricele, sfori, beţişoare, bucăţi de ţesături, de
lemn, de plastic, recipiente — care se pot găsi în
gospodărie, dar care nu sunt periculoase pentru
copii.
 Planşeta geometrică — planşetă cu cuie de lemn şi
benzi elastice.
 Seturi de figuri geometrice, ştampile, şabloane cu
figuri geometrice.
 Cuburi de tipul “unifix” de diferite dimensiuni.
 Seturi de figuri, corpuri geometrice de diferite
dimensiuni.
 Pătrate care au tipărite pe ele numere de la 1 la 10,
numere „de podea”.
 Echipament de măsurare: căni gradate pentru
măsurarea lichidelor sau a crupelor, linguri de măsurat,
rigle, rulete, cîntare şi termometre (interioare,
exterioare), ceas, clepsidră, barometru, compas,
stetoscop, balanţă.
 Bastonaşe, sacoşe, coşuri, panglici.
 Jocurile de reconstituire a imaginilor (puzzle); Mozaica
cu figuri geometrice.
 Jocurile lotto, Jocurile domino, Piesele Lego.
 Mărgele colorate.
 Folie (de staniol, de celofan, de aluminiu).
 Creioane colorate, marcheri, pixuri, hîrtie de scris,
de desenat, de făcut grafice, hîrtie creponată, lipici,
benzi ade-zive, reviste vechi etc.
 Ciocane, burghiu, scripeţi, şuruburi, unelte de
grădinărit, coardă, lacăte şi chei, roţi etc.

 Plasaţi aria ŞTIINŢA în vecinătatea ariilor liniştite
şi care necesită concentrare — Bibliotecă, Arte,
Jocurile de rol, Nisip şi Apă — şi pentru motivul că
se vor organiza activităţi complementare, comune.
 Marcaţi rafturile şi materialele cu poze şi
cuvinte, astfel încît copiii să folosească
materialele şi să le pună la loc;
 Etichetaţi/marcaţi experienţele „ştiinţifice”
ale copiilor şi plasaţi-le într-un loc vizibil —
să poată fi văzute de toţi copiii.
 Înainte de a plasa vreun material în arie,
asiguraţi-vă că acesta este inofensiv pentru
copii.
 Rezervaţi un loc pentru plante lîngă un geam însorit,
unde copiii pot uda şi îngriji plante sau răsaduri.
 Se poate amenaja şi un muzeu al seminţelor
(frunzelor, florilor, pietrelor, lichidelor,
plantelor/erbar etc.) preferate sau alese de fiecare
copil. Copiii pot clasifica seminţele după culoare,
formă, mărime; pot utiliza poze cu plante şi pot
încerca să identifice căror dintre aceste plante
aparţin seminţele respective.
 Pentru a răspunde interesului copiilor, schimbărilor
anotimpurilor şi studiilor tematice, acest centru va fi
în permanentă schimbare
 Sarcină de lucru individual: