MOTTO:

SĂ NU-I EDUCĂM PE COPIII NOȘTRI PENTRU LUMEA

DE AZI. ACEASTĂ LUME NU VA MAI EXISTA CÂND EI
VOR FI MARI ŞI NIMIC NU NE PERMITE SĂ ŞTIM CUM
AR FI LUMEA LOR. ATUNCI SĂ-I ÎNVĂTĂM SĂ SE
ADAPTEZE.
MARIA MONTESORI-,,DESCOPERIREA COPILULUI ’’
CUPRINS
ARGUMENT
ARGUMENT
• CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA BIO-PSIHO-SOCIALĂ A COPILULUI PREȘCOLAR
– Caracteristici ale dezvoltării fizice
– Dezvoltarea proceselor și a funcțiilor psihice
– Socializarea la vârsta preșcolară
– Agenții socializării  
– Rolul familiei în adaptarea copilului la mediul grădiniței
– Rolul grădiniței în procesul de socializare al preșcolarului
– Bibliografie
CAPITOLUL II
LOCUL și ROLUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE ÎN CURRICULUMUL PENTRU
EDUCAȚIA TIMPURIE
– Curriculum pentru educație timpurie caracterizare general
– Contexte de realizare a activităților practice în grădiniță
– Caracteristici ale dezvoltării abilitaților practice la vârsta preșcolară
• Bibliografie
•  CAPITOLUL III
• STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN CONTEXTUL
ACTIVITĂȚILOR PRACTICE DIN GRĂDINIȚĂ
• Aspecte metodice specifice activităților artistico-plastice
• Metode interactive utilizate în activitățile practice
• Exemple de bune practici în organizarea și realizarea activităților practice în
grădiniță
• Bibliografie
•  CAPITOLUL IV
• CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ PRIVIND IMPACTUL FORMATIV AL
ACTIVITĂȚILOR PRACTICE DIN GRĂDINIȚĂ
• Obiectivele cercetării pedagogice
• Formularea ipotezei
• Lotul de subiecți
• Etapele cercetării
• .Desfășurarea cercetării pedagogice
• Concluziile cercetării

• CONCLUZII
• BIBLIOGRAFIE
• ANEXE
 ARGUMENT
Lucrarea de faţă este structurată pe patru
capitole şi prezintă legătura între joc, învăţare, predare,
evaluare, axându-se pe folosirea de strategii didactice
moderne şi o proiectare inovatoare, care să satisfacă
interesele, trebuinţele, aptitudinile copiilor, în
conformitate cu particularităţile de vârstă şi individuale
ale acestora.

Actualul curriculum recomandă aplicarea de

metode active, promovează metoda proiectelor dar şi
desfăşurarea procesului instructiv-educativ într-un mod
integrat, prin întrepătrunderea disciplinelor, prin
valorificarea de conţinuturi interesante, atractive în
conformitate cu particularităţile de vârstă şi individuale
ale copiilor.
 Activitățile practice sunt deosebit de atrăgătoare
pentru marea majoritate a copiilor. Prin intermediul lor precum
și cu prilejul unor activități de autoservire și gospodaresti
copiii iau contact cu unele forme simple de muncă fizică.
Îmbinarea muncii fizice cu cea intelectuală, realizată în cadrul
activităților practice, permite dezvoltarea atât a capacitaților
fizice ale copiilor cât și a celor intelectuale.
Prin intermediul lor se asigură familiarizarea copiilor cu
unele elemente simple ale activității de producție, precum și
formarea unor deprinderi practice de munca.
Cel mai important rol pe care îl au activităţile practice
în dezvoltarea personalităţii copiilor este dezvoltarea
imaginaţiei, a creativităţii.
 CAPITOLUL I - DEZVOLTAREA BIO-PSIHO-SOCIALĂ A
COPILULUI PREȘCOLAR

Educația timpurie are la bază ideea că vârstele mici

constituie fundamentul personalității şi pentru a obţine un
progres vizibil al copilului, indiferent de domeniu, trebuie să-i
cooptăm ca parteneri pe toţi adulţii care intră în contact cu
acesta: familia, personalul didactic, alţi membrii ai comunităţii.

Educația timpurie este prima treaptă de pregătire a

educației formale și acoperă intervalul de la naştere până la
intrarea în mediul şcolar, oferind condiții specifice pentru o
dezvoltare deplină, în funcție de particularitățile de vârstă și
individuale ale fiecăruia.

Educația timpurie este o necesitate, deoarece până la

vârsta de 3 ani copilul are capacitatea de a progresa pe plan
cognitiv, social și emoțional.
 Educația preșcolară este organizată și realizată din
perspectiva a două aspecte dominante:
- socializarea copiilor: grupa mică și mijlocie;
- pregătirea copiilor pentru școală: grupa mare.

Educația preșcolară își realizează obiectivele în relație

cu ceilalți factori educogeni: familia și mediul
social/comunitatea. Ea nu se reduce la pregătirea intelectuală,
ci are în vedere mai ales stimularea curiozității, educarea
simțurilor, a comportamentului civilizat, a stăpânirii de sine, a
voinței, a creativității, a autonomiei, a atitudinii de deschidere
și comunicare spre și cu ceilalți copii și adulți.
 Caracteristici ale învățământului preșcolar actual:
- învățarea prin joc;
- învățarea centrată pe copil;
- participarea copiilor la alegerea activităților, jocurilor,
jucăriilor;
- organizarea adecvată a mediului ambiant, în conformitate cu
tema proiectului tematic și tema săptămânii;
- realizarea parteneriatului educațional (grădiniță - familie-
comunitate); părinții devin parteneri egali în procesul de educație al
preșcolarului;
-flexibilitatea strategiilor de predare –învățare - evaluare.

Jocul, „activitatea fizică sau mentală, spontană sau urmărită

prin ea însăși, fără utilitate imediată, generatoare de distracție, de
plăcere, de reconfortare” (Cerghit, 1976, p. 78), reprezintă elementul
fundamental în dezvoltarea psihomotorie, senzorială, intelectuală și
socio-afectivă a copilului mic.
CAPITOLUL II. LOCUL ȘI ROLUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE
ÎN CURRICULUMUL PENTRU EDUCAȚIA TIMPURIE
• 1.Educația artistico-plastică în grădiniță încearcă să-l
apropie pe preșcolar de natură, să-l facă să conștientizeze
culorile din jurul lui, să contribuie la lărgirea orizontului său
de cunoaștere făcând apel la sentimentele copilului și
antrenând activ latura afectivă a psihicului acestuia.
• 2.Arta are un rol hotărâtor în dezvoltarea imaginației
creatoare și a gândirii.
• Arta este principala modalitate prin care se produce relația
estetică dintre copil și realitate. Picturile, desenele sale
însumează cunoștințe nespecifice (material istoric, social,
biografic, geografic etc.) care stau la baza operei și
cunoștințe specifice dobândite și transmise pe căi proprii
cunoașterii artistice. Obiectele și fenomenele realității îi
declanșează copilului sentimente, reacții, dorințe,
manifestări, care sunt transpuse în opera de artă prin
procesul creației.
• În grădiniţă, educaţia artistică, factor esenţial al
educaţiei estetice, se realizează prin cunoaşterea
frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte:
literatura, muzica, desenul, pictura.
• Orientarea copiilor spre observarea mediului îi
ajută pe aceştia în descoperirea formei (pomi,
case, nori, fructe, flori, animale), mărimii şi culorii.
• Atrăgându-le atenţia asupra varietăţilor acestor
caracteristici la diverse elemente, introducându-i
în limbajul artistic şi direcţionându-le percepţiile,
reprezentările şi emoţiile îi putem ajuta să
descopere frumosul din natură și le trezim
conștiința artistică.
 Toate activităţile organizate în grădiniţă au valenţe
estetice, dar un rol deosebit revine activităţilor comune de
educarea limbajului, educaţiei muzicale şi plastice, jocurilor şi
activităţilor alese (de creaţie plastică, jocuri cu text şi cânt,
dramatizări, teatru de păpuşi, activităţi manuale, împodobirea
sălii, amenajarea interiorului şi curţii grădiniţei, îngrijirea
florilor, spaţiilor verzi, aranjarea sălii de masă, plimbări,
drumeţii, excursii şi altele).
Activităţile opţionale de folclor, muzică vocală sau
instrumentală, teatru, pictură, modelaj, sculptură, euritmie,
gimnastică ritmică, dans contribuie la completarea paletei de
oferte pentru orientarea copiilor spre variate aspecte ale
manifestării frumosului din viaţa cotidiană.

Prin activităţile plastice înzestrăm preşcolarii cu

deprinderi ce constituie o treaptă pentru buna lor integrare în
şcoală, dezvoltăm muşchii mici ai mâinii, spiritul de observaţie,
diferenţierea formelor, culorilor, a proporţiilor, orientarea
spaţială şi coordonarea oculo-motorie.
 În demersul de realizare a unui proiect în
învățământul preșcolar este necesară respectarea
integrală a unor cerințe/etape:
- să aibă un conținut tematic relativ larg;
- să se desfășoare în medii cât mai diversificate;
- să se bazeze pe învățarea prin cooperare și
descoperire;
- resursele materiale să fie atractive, interesante,
diverse;
- să se desfășoare în paralel cu activitățile
obișnuite;
- să aibă produse finale concrete;
- copiii să fie parteneri în luarea deciziilor;
- să antreneze părinții și întreaga familie în
realizarea lui;
- să spargă barierele dintre grădiniță/
grupă/comunitate.
 • Caracteristici ale dezvoltării abilităților
practice la vârsta preșcolara
• Perioada preșcolara este prima perioadă în viața omului în care copilul
manifestă aptitudini și abordează cu destulă ușurință și cu succes
domenii ca : muzica, desenul, pictura, colajul, modelajul. Dorința, de a
da activităților artistico-plastice o formă cât mai eficientă, de-a
realiza obiectivele vizând stimularea creativității preșcolarilor, s-a
materializat în variante personale de organizare și desfășurare a
acestor activități pe trei dominante ale acestora :
• dezvoltarea mâinii pentru scris
• dezvoltarea sensibilității,
• dezvoltarea gustului estetic

• Lucrările copiilor sunt valorificate prin expoziții sau sunt dăruite cu

diferite ocazii : „8 Martie”, „În vizită la școală” sau vor fi făcute cadou
cu ocazia concursurilor din grădiniță sau între grădinițe.
• Am constatat cu satisfacție progresele înregistrate de copii sub
aspectul receptivității, îndemânării și priceperii, dorința de a
cunoaște și a muncii, precum și bucuria obținerii unor rezultate ale
muncii lor.
 CAPITOLUL III. STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN
CONTEXTUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE DIN GRĂDINIȚĂ

• Activitățile practice obligatorii sunt importante deoarece

educatoarea poate  realiza o influență sistematică,
conștientă și permanentă asupra formării deprinderilor
practice.

• Organizarea și desfășurarea acestora se poate rezolva

ținându-se cont de scopul, conținutul activităților, de
sarcinile generale, de particularitățile de vârsta și
individuale, precum și de metodele și procedeele folosite
 Cerințele generale referitoare la organizarea și desfășurarea
activităților practice sunt aceleași ca la orice activitate
obligatorie, dar având în vedere caracterul lor  practic,
desprindem și un aspect specific care trebuie respectat, și
anume, în diferite etape ale activității practice trebuie să se
realizeze:

• Cunoașterea scopului,
• Cunoașterea obiectivelor,
• Cunoașterea materialelor și a uneltelor de lucru,
• Explicarea și demonstrarea acțiunilor,
• Executarea exercițiilor necesare însușirii operațiunilor,
• Cunoașterea rezultatelor,
• Întărirea controlului și a autocontrolului.
• Pentru a forma o deprindere practică, componentă automatizată a
unei activități conștiente, trebuie parcurse următoarele etape:

• Etapa familiarizării cu acțiunea

• Etapa organizării și sistematizării
• Etapa automatizărilor
• Etapa superioară a perfecționării și desăvârșirii în practică
• În acest proces de formare a unei deprinderi practice, un rol
important îl au explicațiile verbale, demonstrarea corectă a
mișcărilor și acțiunilor care constituie componentele deprinderii
respective și exercițiile repetate, prin care copiii ajung să-și
coordoneze corect mișcările, elimină mișcările inutile și își
analizează  conștient succesiunea mișcărilor.
• Exemple de activități practice structurate pe nivele de vârstă şi
subteme:

• Nivel 1 (3 – 5 ani):
• Tema : „Corpul uman” (igienă, alimentaţie, sport)
• Subteme posibile: „Părțile corpului ”, „Acesta sunt eu…”.
• Tema: „Lumea din jurul meu”
• Subtemele: „Comunitatea mea”, „Oraşul meu – oraş de vis!”, „Familia mea”,
• Tema: „Zâna Toamnă cea bogată ”
• Subteme posibile: „Anul şi fiicele sale”, „Fenomene de toamnă”, „Vitamine
pentru pitici mai mari sau mai mici” (fructe şi legume de toamnă), „Flori
de toamnă parfumate”,„Cartea toamnei” (evaluare proiect).
• Tema: „Obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti”
• Subteme: „Sunt român, român voinic” (Ziua Naţională a României), „Moş
Nicolae, prietenul copiilor”, „ Pe Moş Crăciun îl aşteptăm”
• Nivel 2 (5 – 6 ani):
• Tema: „Lumea ce mă-nconjoară!”
• Subteme: „Familia mea”,”, „Toţi diferiţi, toţi egali” (diversitate), „Drepturile copilului”,
„Jocul – bucuria copilăriei noastre”, „Satul meu” (Oraşul meu), „Cartierul meu”,
„Monumente istorice/culturale vizitate”, „La pas prin țară”, „Delta Dunării” „Munţii
Carpaţi” etc.
• Tema: „Toamna cu al său alai, parcă s-a desprins din rai!”
• Subteme: „Fantezie de toamnă”, „Coşul cu fructe”, „În grădina de legume”, „Parfum de
toamnă”,
• Tema: „ Magia sărbătorilor de iarnă”
• Subteme: „Moş Nicolae pentru o zi”, „Crăciunul ”, „Crăciunul – nașterea Mântuitorului”,
„Tradiții la români”.
• Tema: „În lumea celor care nu cuvântă”
• Subteme: Animale sălbatice”, „În ogradă”, „Viaţa din adâncul apei”, „Grădina zoologică”.
• Tema: „Miresme de primăvară”
• Subteme: „Oaspeţii primăverii”, „Fantezie de miresme, culoare şi cântec”, „Suntem
harnici și de ajutor”( munci specifice primăverii), „Scrisoare de la primăvară” ( evaluare
proiect).
• Tema: „Ocolul lumii”
• Subteme: „Călătorie pe marea albastră”, „Copiii din lumea-ntreagă”.
• Tema: „De mâine voi fi şcolar, silitor, cu note mari!”
• Subteme: „Ce ştiu despre ceea ce mă înconjoară?”, „Cartea – prietena mea”, „Din toamnă
sunt şcolar, cu ghiozdan şi-abecedar”
•Activităţile practice au un rol deosebit în educaţia estetică a preşcolarilor.
Aceste două tipuri de activităţi se completează una cu cealaltă. De cele mai
multe ori obiectele realizate de preşcolari necesită decorare şi se folosesc
tehnici specifice de lucru ale desenului sau picturii. Analizând lucrările copiii
apreciază în primul rând aspectul estetic al lucrărilor. Le place un anumit
obiect deoarece este mai frumos şi nu pentru că este corect realizat.

•Aprecierile pozitive, încurajatoare, ale educatoarei îi stimulează pe toţi copiii

în exprimarea liberă a sentimentelor, a emoţiilor, a trăirilor prin obiectele
realizate.

•Organizarea expoziţiilor dau copiilor sentimentul de satisfacţie a lucrului

bine făcut şi totodată le dau posibilitatea să-şi aprecieze mai bine munca lor şi
a colegilor.

•Copiii sunt creativi din naştere, dar este datoria cadrului didactic să dirijeze
şi să valorifice această creativitate, prin stimularea lor cu teme cât mai
variate, în care să utilizeze combinaţii de tehnici de lucru şi materiale cât mai
diversificate.
 CAPITOLUL IV. ROLUL PROIECTELOR TEMATICE ÎN
EFICIENTIZAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN
GRĂDINIȚĂ (microcercetare pedagogică)

Motivaţia cercetării
Am pornit în elaborarea acestei microcercetări de la afirmaţia
lui John Locke: „Educatorul trebuie să aibă mereu în
vedere că datoria lui nu este atât să înveţe pe tânăr tot
ce se poate învăţa, ci să îi deştepte iubirea şi respectul
faţă de ştiinţă şi să-i arate căile adevărate din care
poate câştiga cunoştinţele…”

Predarea prin proiecte contribuie la învăţarea unui mod de

gândire interdisciplinară şi a unui mod de abordare unitar -
modul integrat. În învăţarea integrată accentul cade pe
activităţile de grup, nu pe cele cu întreaga grupă. Integrarea
se va face prin îmbinarea într-un scenariu bine închegat a
unor conţinuturi, cu subiect comun, care aparţin unor
domenii diferite, totul derulându-se sub forma unui joc.
Scopul cercetării:

Scopul principal al realizării acestei microcercetării

urmăreşte să evidenţieze rolul activităților practice în
dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar.

Obiectivele cercetării:

o
Ϲеrсetarеa modului în сarе реrѕonalitatеa сoрiilor рrеşсolari variază
în timр (dе la un an la altul), ѕub influеnţa aсtivităţilor practice din
grădiniţă.
o
Іnvеѕtigarеa modului şi a gradului în сarе aсtivităţilе practice din
grădiniţă, în funсţiе dе ѕресifiсul lor, сontribuiе la dеzvoltarеa
реrѕonalității copiilor.
Ipoteza cercetării
• În prezenta сеrсеtării urmăresc ѕă ѕuрun oрrobеi faрtеlor o
ipoteza principlă din care, dесurg obiесtivеlе mai ѕuѕ
mеnţionatе. Рrеzint în сеlе oсе urmеază ipoteza principlă si
anume

• Dacă in contextul DOS, sunt proiectate și realizate în

mod sistematic activitățile practice, atunci abilităţile ,
competențele practice-aplicative ale preșcolarilor se
dezvoltă.
Distribuirea pe sexe a copiilor din grupa mijlocie Fluturasilor
(reprezentare procentuală) – eşantionul cercetării
 Tipul cercetării: constatativ-aplicativă
Metode și tehnici de cercetare utilizate:
a. documentarea;
b. observaţia;
c. analiza produselor activităţii preşcolarilor;
d. metoda şi tehnica de prelucrare statistică a datelor;
e. convorbirea ;
 Numărul total al ѕubiесţilor сuрrinşi în сеrсеtarе еѕtе
dе 82 ѕunt рrеşсolari înѕсrişi la grădiniţă în gruреlе miсă, marе
şi mijloсiе, iar Dintrе рrеşсolarii înѕсrişi la grădiniţă сuрrinşi în
сеrсеtarе 17 ѕunt la gruрa miсă, 16 la gruрa mijloсiе şi 49 la
gruрa marе, aсеştia din urmă fiind îmрărţiţi în trеi gruре.
Rеfеrindu-nе la ѕtruсtura еşantionului, în funсţiе dе ѕех,
aсеaѕta ѕе рrеzintă aѕtfеl: 38 dе ѕubiесţi dе ѕех maѕсulin şi 44
dе ѕех fеminin
 Desfăşurarea microcercetării pedagogice, analiza şi
interpretarea datelor
Etapele microrcetării pedagogice
• Documentarea pedagogică a avut loc în perioada februarie-
septembrie 2017, fiind urmată de cercetarea pedagogică, care s-a
desfășurat în anul școlar 2017-2018, prin parcurgerea
următoarelor etape:
• în octombrie 2017, la grupa mică Fluturasilor au fost aplicate
evaluări iniţiale, în cadrul Domeniului Om si Societate- activităti
practice:
• pe parcursul anului şcolar, la această grupă au fost derulate mai
multe activități practice, a căror temă a fost în concordanță cu
planificarea anuala sau teme la liberă alegere de copii, împreună cu
educatoarea;
• pe parcursul anului şcolar a fost întocmită o listă de
control/verificare cu scopul de a observa dezvoltarea copiilor, pe
domeniul Om și Societate, subdomeniul Activități practice, privind
indicatorii din fișa de apreciere a progresului, ce corespund
particularităților de vârstă și individuale ale acestora.
 Rezultatele obţinute de preşcolari la evaluarea iniţială:

•  

• Fig. nr. 2 Centralizarea rezultatelor obținute de preşcolarii din

eşantionul experimental în urma evaluării inițiale
Rezultatele obţinute de preşcolari la evaluarea finală:
• În urma analizei rezultatelor de la evaluările inițiale
și finale, de mai sus, se desprind următoarele
concluzii:
• - se constată că preșcolarii grupei mijlocii au
înregistrat progrese remarcabile în ceea ce
privește însușirea cunoștințelor despre activitățile
practice, deoarece aceste activități pun accent pe
dezvoltarea gândirii creative, oferindu-le copiilor
posibilitatea de a investiga și de a exprima puncte
de vedere diferite; astfel, la evaluările finale niciun
preșcolar nu a obținut calificativul „Absent”,
comportamentul în „Dezvoltare” cât și cel „Însușit
a crescut la toate obiectivele propuse.
- preșcolarii au participat cu interes la activitățile
practice în care li se cere să lucreze în perechi sau
pe grupe, apoi să prezinte produsele și să-i evalueze
pe colegii lor, deducându-se de aici că postarea
preșcolarului în centrul actului didactic reprezintă
deja o necesitate.
- preșcolarii au dobândit încredere în ei și în cadrul
didactic,s-au obișnuit să dezbată ceea ce îi
deranjează sau nu le este clar, au învățat să
comunice între ei și cu educatoarea;
- am observat o schimbare în bine a atmosferei din
grupă și a activizării vocabularului, copiii răspund cu
dezinvoltură, participă cu plăcere și interes la
activități, sunt atrași de lucrurile noi, își fac cu mai
multă ușurință prieteni, gestionează cu calm
situațiile necunoscute, acest lucru datorându-se și
varietății activităților derulate la grupă;
 Concluziile cercetării:

•Activitățile practice constituie cadrul cel mai

important de manifestare, dar şi de stimulare a potenţialului
creativ. Factorii nativi sunt precumpănitori, dar maleabili astfel
încât progresele sunt mai mici la grupa mică decât la cea mare
•În activitățole practice , copilul combină, complică,
îmbogăţeşte acţiunile preluate din modelele socio-culturale, dă
semnificaţie proprie obiectelor pe care le utilizează potrivit
nevoilor şi trăirilor sale afective
•Sprijinirea copilului de vârstǎ preşcolarǎ, pentru
implicarea in activitățile practice impune cunoaşterea
specificului şi nivelului sǎu de dezvoltare, a particularitǎţilor de
vârstǎ şi individuale ale copilului şi relaţiilor determinative.
•Optimizarea demersului pedagogic prin activităților
practice , presupune elaborarea şi parcurgerea unor modele
pedagogice concrete. Ele devin instrumente care ne permit să
conturăm bazele teoretice şi operaţionale ale problematicii
formulate.
 Bibliografie selectivă:
• Berbeceanu, G., Danc, M., Ciurea, D., Ilie E., Cioflică, S., M., (2011), Activități de
dezvoltare personală prin jocuri – exerciții și tranziții, Bucureşti: Editura Didactica
Publishing House.
• Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M.. (2006). Metode interactive de grup-ghid
metodic. Bucureşti: Editura Arves.
• Borţeanu, S., Preda, V., Vodiţă A.-C., (2016), Metoda proiectelor la vârste timpurii,
Bucureşti: Editura Miniped.
• Cerghit, I.. (2006), Metode de învăţământ. Iaşi: Editura Polirom.
• Cerghit, I., Cristea, S., Pânișoară, O. (2008), Metodologia procesului de învăţământ.
În Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat şi gradul II didactic, Iași:
Editura Polirom.
• Ciauşu, E. (2007), Metode de învățământ, R.Î.P. , nr. 1/2007, Bucureşti: Editura
Arlequin.
• Dima, S., (2005), Metoda proiectelor la vârste timpurii, ghid metodologic.
• Grama, F., Pletea, M., Spânu, C., Culea, L., Fotache, R., Ciubotaru, A., Sesovici, A.,
(2008), Ghid pentru proiecte tematice, Activități integrate pentru preșcolari (3-5
ani), Bucureşti: Editura Didactica Publishing House.
• Preda, V., Pletea M., Grama, F., Cocoş, A., Oprea, D., Călin, M.. (2005). „ Ghid pentru
proiecte tematice - Abordare în manieră integrată a activităţilor din grădiniţă”.
Bucureşti: Editura: Humanitas Educaţional.
• Stan, L., (2014), Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, București: Editura
Polirom.