STUDIU DE SPECIALITATE

Grădiniţa este mediul cel mai potrivit prin care se realizează acest scop, aici copilul
intră în contact cu un mediu cald, protector şi stimulativ în care literatura, muzica, artele
plastice, mişcarea convieţuiesc într-o perfectă armonie, sunt într-un permanent dialog între ele
şi implicit, cu copilul.
Educaţia se poate defini ca fiind „ procesul prin care se realizează formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane”(„Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor da la 3 la
6\7 ani, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului 2008”).Educaţia constituie o necesitate
atât pentru individ cât şi pentru societate. Aşadar, ea se raportează, în acelaşi timp şi la
societate şi la individ.
Modificările şi transformările continue în paradigmele cunoaşterii, apariţia de noi
stimuli culturali, diversificarea şi specializarea continuă a domeniilor cognitive, transformările
survenite, cerinţele sociale impun o atentă şi complexă dimensionare a conţinuturilor
învăţământului în funcţie de o serie de criterii care trebuie să fie structurate astfel încât să fie:
deschise, permeabile la noile elemente ale cunoaşterii şi experienţei umane.
Curriculum pentru învăţământul preşcolar prevede diversificarea strategiilor de
predare-învăţare-evaluare, amenajarea adecvată a mediului educaţional, subliniază rolul
familiei şi importanţa domeniilor de dezvoltare a copilului. Tot aici se accentuează ideea de
folosire a contextului ludic şi a învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării, fapt
pentru care a propus o abordare educaţională diferită, fiind o formă de învăţare cu importanţă
decisivă pentru dezvoltarea şi educaţia copilului, evaluarea ar trebui să urmărească progresul
copilului în raport cu el însuşi şi mai puţin prin raportarea la normele de grup. Curriculum
revizuit structurează experienţele copilului pe domenii experienţiale :estetic-creativ, om şi
societate, limbă şi comunicare, ştiinţe şi psihomotric.
Dintre inovaţiile pe care curriculum le promovează se remarcă abordarea
interdisciplinară, predarea integrată a cunoştinţelor, învăţarea asistată de calculator.
Schimbările vizează crearea unui mediu educaţional adecvat, astfel încât copilul să se afle în
permanent contact cu materiale adecvate, concrete, care să-i permită observarea acestora în
starea lor naturală, în vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului.
Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o strategie modernă de organizare şi
desfăşurare a conţinuturilor, iar conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care
se îmbrăţişează metoda de predare-învăţare a cunoştinţelor îmbinând diverse domenii şi
constituirea deprinderilor şi abilităţilor preşcolarităţii .
Integrarea este o manieră de organizare a activităţii oarecum similară cu
interdisciplinaritatea, în sensul că obiectivele învăţării au ca referinţă nu o categorie de
activitate ci o tematică unitară, comună mai multor categorii. Nu trebuie însă să se confunde
cele două concepte : interdisciplinaritatea o identificăm ca o componentă a mediului pentru
organizarea cunoaşterii ; integrarea – ca o idee sau un principiu integrator care rupe hotarele
diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de tema propusă de
educatoare, ori de copii.
Integrarea, ca sintagmă, este explicată ca revenirea în acelaşi loc, în aceeaşi activitate,
a mai multor activităţi de tip succesiv, care conduc la atingerea obiectivelor propuse, la
însuşirea conţinuturilor, la realizarea în practică a proiectului didactic propus. Prin activităţile
integrate, abordarea realităţii se efectuează printr-un demers global, făcând să dispară
graniţele dintre categoriile şi tipurile de activităţi didactice. Acestea se contopesc într-un
scenariu unitar în care tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor ştiinţe : conţinuturile
au subiect comun care urmează a fi elucidat în urma parcurgerii acestora şi atingerii
obiectivelor comportamentale avute în vedere.
 Reuşita predării integrate a conţinuturilor în grădiniţă ţine în mare măsură de gradul de
structurare a conţinutului proiectat, într-o viziune unitară, ţintind anumite finalităţi. Învăţarea
într-o manieră cât mai firească, naturală pe de-o parte şi pe de altă parte, învăţarea conform
unei structuri riguroase, sunt extreme care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat.
De reţinut este faptul că preşcolarii trebuie să înveţe într-o manieră integrată, fiecare
etapă de dezvoltare fiind strâns legată de cealaltă. Activităţile integrate sunt oportune în acest
sens, prin ele aducându-se un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare-
învăţare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces.
Prin abordarea integrată graniţele dintre diferitele tipuri şi categorii de activităţi dispar
se studiază tema aleasă cu ajutorul mijloacelor de investigare a mai multor ştiinţe. Activitatea
se poate desfăşura în funcţie de nivelul copiilor şi se pot organiza prin alternarea tuturor
formelor de învăţare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga grupă. Copiii sunt
antrenaţi prin joc să asocieze, să analizeze, să compare, să formuleze păreri, să formuleze
păreri, să facă deducţii, să formuleze concluzii despre fiinţe, obiecte, lucruri şi fenomene care
altădată se vehiculau în activităţi diferite, în perioade diferite.
Reuşita acestor activităţi integrate constau în capacitatea cadrului didactic de a
concepe un scenariu bine structurat şi conceput cu obiective clare, precise, cu asigurarea unei
palete variate de opţiuni care duc la atingerea obiectivelor.
Activităţile integrate au şi o serie de beneficii precum: manifestarea liberă a copiilor
prin explorare, investigare şi cercetare, colaborarea mai eficientă cu colegii de grupă,
evaluarea este mai eficientă, flexibilă şi plăcută, totul se desfăşoară sub forma unui joc bine
organizat, programul zilei este mai plăcut, flexibil, mai antrenant.
Activităţile organizate pe grupe de copii sunt eficiente deoarece ele creează coeziunea
grupului, promovează cooperarea, includerea şi participarea copiilor, stimulează dezvoltarea
socială, morală şi fizică.
Obiectivele operaţionale stabilite unei activităţi integrate sunt în set de 4-5 obiective
cu referire directă la experienţele de învăţare vizate.
Activităţile care fac parte din activitatea integrată îşi pierd statul de activităţi de sine
stătătoare fiind secvenţe sau părţi ale demersului didactic global.
In învăţământul modern este tot mai evidentă necesitatea unei instruiri integrate.
Dovadă că acest demers educativ a stârnit curiozitate stă faptul că tot mai multe cadre
didactice utilizează în procesul lor didactic tot mai multe activităţi de acest gen. Iată şi un
exemplu de secvenţe de activitate integrate susţinute la gupa mijlocie:
Copilul nu reprezintă doar viitorul membru al societăţii ale cărui valori vor fi
descoperite peste ani, el reprezintă o valoare socială care trebuie descoperită şi prelucrată,
astfel încât să-i fie respectate caracteristicile individuale şi apartenenţa sa la un anumit mediu
socio-cultural. Copilul este purtătorul unor particularităţi care îl determină să răspundă în mod
diferenţiat la solicitările mediului. Societatea, prin toţi reprezentanţii săi, este responsabilă de
şlefuirea acestor particularităţi, pentru a le da cea mai valoroasă formă de reîntoarcere în
societate.

Bibliografie :
1.Ciobotaru, Melania ; Antonovici, Ştefania; Popescu, Mariana; Fenichiu, Dorina,
(2008), Aplicaţii ale metodei proiectelor, Editura CD PRESS, Bucureşti ;
2.Culea, Laurenţia; Grama, Filofteia; Pletea, Mioara, (2008), Activitatea integrată din
grădiniţă, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti.