Abordarea integrată a conținuturilor învățării prin intermediul jocului

Prof. înv. primar, Luca Corina Bianca

Școala Gimnazială Padeș,Gorj

Evoluția în plan social, efectele globalizării cu impact asupra educației în general și asupra
învățării în special, deschid drumul învățământului tradițional către noi abordări la nivelul
teoriei și practicii educaționale.
Între experiențele consacrate de organizare a conținuturilor învățământului pot fi catalogate
ca inovații abordarea interdisciplinară, predarea integrată a cunoștințelor. În acest sens,
obiectul de învățământ are ca referință nu o disciplină științifică, ci o tematică unitară,
comună mai multor discipline.
În învățământul primar abordarea integrată a conținuturilor este o necesitate, dată de nevoia
firească a școlarului mic de a explora mediul apropiat, fizic și social, de a-l cunoaște și a-l
stăpâni, preocupare ce este pe deplin întâmpinată în condițiile structurării interdisciplinare a
curriculum-ului. Aceasta, deoarece modul natural al elevilor de a învăța despre ceea ce îi
înconjoară nu este acumularea de cunoștințe pe domenii ale științei, ci, dimpotrivă, integrarea
informațiilor, priceperilor, deprinderilor diverse în jurul unor teme care le-au stârnit interesul
sau a unor elemente de viață reală.
Abordarea integrată a activităților instructiv educative din învățământul primar presupune
un demers global, în care granițele rigide dintre activități se șterg , iar elevii sunt incitați la
desfasurarea unor experiente de invatare complexe , care le dezvolta interesul pentru
dobândirea cunoștințelor. Integrarea se face prin alipirea într-un scenariu bine organizat a
unor conținuturi cu tema comună, care aparțin unor științe diferite.
Întregul program al unei zile devine, în felul acesta un întreg cu o organizare și o structurare
a conținuturilor menite să elimine departajarea diferitelor discipline. Această organizare a
activității împletește conținuturile într-o formă atractivă, care duce copilul spre investigare,
documentare, cercetare și aplicare practică a celor învățate.
Ținând seama de vârsta școlarului mic, întregul program se poate realiza printr-un joc
organizat, rolul învățătorului fiind de a oferi elevilor o paletă largă de activități pentru
realizarea obiectivelor stabilite. Prin joc copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale
dezvoltării sale. Conform lui Piaget, tipul de joc al copilului se modifică în strânsă legătură
cu stadiul dezvoltării sale cognitive. De aceea, jocul este cea mai eficientă formă de învățare
integrată datorită naturaleței cu care copilul învață.
Prin joc, școlarul mic desfășoară o activitate specifică în sensul identității personale,
urmează cerințele și determinările de bază ale copilului, rezolvă probleme de viață din mediul
social, experimentează posibilități de adaptare, crează soluții, își dezvoltă gândirea, își
exprimă sentimentele, recepționează si învață să recunoască sentimentele celorlalți.
Astfel, în jocul ,,De- a vanzatorul’’ copilul care interpretează rolul de vânzător, trebuie să
aranjeze marfa în rafturi după diferite criterii, să stabilească prețuri, să aștepte clienții, să
vândă și, dacă este necesar să dea restul cumpărătorului. Școlarul mic își dezvoltă acuitatea
vizuală, simțul ordinii(așezând obiectele într-o ordine stabilită după criterii-culoare, formă,
marime și mergând direct la acel obiect când este solicitat de cumpărător); învață sa-și
stăpânească emoțiile, reacționează adecvat , se modelează procesele afectiv-emotionale
(copilul este convins ca trebuie sa joace cât mai fidel rolul vânzătorului pe care l-a cunoscut
și care l-a impresionat); își exersează și îmbogățește vocabularul( utilizează cuvinte, expresii,
formule lingvistice în context, apreciază, descrie, admiră, întreabă), comunică ușor, cu
plăcere; își dezvoltă gândirea matematică și atenția ( copilul face operații matematice pentru
a da restul cumpărătorului); în plan social copilul învață prin joc să trăiască și să acționeze
împreună cu ceilalți.
În concluzie, jocul este o experiență naturală care încorporează povești populare, tradiții,
obiceiuri, teme universale, fiind o experiență de învățare cu multiple valențe, învățătorul
rămânând izvorul nesecat al unei vieți deloc ușoare, având misiunea de a-i conduce pe elevi
spre ținta reușitei, aceasta fiind una sigură prin abordarea integrată a conținuturilor învățării.

Bibliografie:
1. Gongea, E., Breban, S., Ruiu, g., 2002, Activități bazate pe inteligențe multiple, Editura
Reprograph, Craiova;
2. Ciolan, Lucian, 2008, Învățarea integrată, Editura Polirom, Iaşi
3. Crişan, Al. (coord.), 1996; Curriculum şcolar. Ghid metodologic, Bucureşți, M.E.I.-I.S.E
4. Cucoş, Constantin, 2002, Pedagogie, Polirom, Iaşi;