CENTRUL DE ACTIVITATE

ȘTIINȚĂ
 Mediul intervine în dezvoltarea
copilului, în formarea personalităţii lui
şi a calităţilor sale
specific umane, ca sursă a dezvoltării,
nu în rol de ambianţă”.
(Lev Vîgotsky)
 Repere:
I. Noțiune de centru de activitate. Caracteristica centrului de
activitate ȘTIINȚĂ;
II. Amenajărea centrului de activitate ȘTIINȚĂ:
a. Cerințe pentru amenajarea centrului de activitate ȘTIINȚĂ;
b. Meteriale didactice necesare;
c. Rolul educatoarei;
III. Impactul centrului ȘTIINȚĂ pentru dezvoltarea copilului;
1. Noțiune de centru de activitate. Caracteristici generale
a centrului de activitate ȘTIINȚĂ

Termenul de centru de activitate desemnează spaţiul

destinat unor activităţi de un anumit profil din perspectiva
materialelor şi a stimulilor pe care îi conţine, deservind un
anumit domeniu de cunoştinţe, deprinderi şi abilităţi.
Termenul este similar cu cel de arii de stimulare,
centre ludice, centre de interes, colțuri.
 Curriculum-ul preșcolar structurează experienţele
copilului pe domenii experienţiale.
Astfel, având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale
copilului, nevoile acestuia, sala de grupă poate fi delimitată în
mai multe centre de activitate/interes:
Centrul ARTĂ
Centrul CONSTRUCŢII/BLOCURI
Centrul JOCUL DE ROL
Centrul ALFABETIZARE/BIBLIOTECĂ
Centrul ŞTIINŢĂ
Centrul NISIP ŞI APĂ
 Centrele de activitate sunt, în fapt, o manieră de organizare a
spaţiului educaţional din grupă, după criteriul activităţilor
fundamentale pe care le desfăşoară copiii.
Ele asigură cunoaşterea realităţii în domeniile cele mai
importante: prin ştiinţă, arte plastice, jocuri de mişcare, bibliotecă,
construcţii etc.
Fiecare centru oferă terenul unei activităţi în care jocurile
alese vor dezvolta cunoaşterea într-o sferă a vieţii socioumane.
Toate, împreună, dezvoltă personalitatea copilului în ansamblu.
 Organizarea spaţiului educativ prin delimitarea
centrelor oferă atât părinţilor cât şi educatoarelor oportunitatea de
a-i observa mai bine pe copii în interacţiunea cu materialele, cu alţi
copii sau cu adulţii.
În organizarea pe centre a spaţiului educativ educatoarea
trebuie să asigure:
 securitatea şi protecţia copiilor,
 confortul prin mobilier, canapele, pernuţe,
 existenţa unui spaţiu suficient studiului şi întâlnirii cu alţi copii,
 existenţa unui material adecvat oricărei situaţii de învăţare,
 poziţionarea adecvată a centrelor respectând reguli specifice.
 Cerințe generale față de amenajarea
centrelor de activitate:
 posibilitatea supravegherii oricărui centru din orice loc în care se află
educatoarea în sala de grupă.
 nu trebuie omisă nici poziţionarea centrelor în sala de grupă, respectiv
separarea centrelor zgomotoase de cele mai liniştite,
 asigurarea suficientă de lumină naturală.
 mijlocul sălii trebuie să fie permanent liber pentru fluidizarea
circulaţiei copiilor şi pentru a putea desfăşura întâlnirea de dimineaţă
sau alte activităţi de grup
 mobilierul, mesele, scaunele, covoraşele, perniţele existente la fiecare
centru de activitate, să fie dimensionate potrivit vârstei copiilor şi
poziţionate astfel încât să se poată lucra în grup, dar să nu se creeze
conflicte între membrii grupului.
 Scopul centrului de activitate
ȘTIINȚĂ:

 incitarea curiozităţii copilului preşcolar în vederea

achiziţionării de informaţii diverse despre mediul încon­
jurător;
 dezvoltarea proceselor psihice antrenate în învăţare:
senzoriale, cognitive şi afective.
 Obiective prioritare:
 să identifice cu ajutorul analizatorilor caracteristicile şi
proprietăţile unor obiecte, fiinţe, fenomene;
 să analizeze asemănările şi deosebirile dintre două obiecte,
fiinţe, fenomene;
 să lucreze independent şi să fie capabil să expe­rimenteze
aspecte care-l interesează;
 să analizeze datele primite şi pe baza lor să facă predicţii;
 să recunoască culori, forme, dimen­siuni;
 să numere şi să efectueze operaţii de adunare şi scă­dere în
limitele 1-10
 să grupeze obiecte după criterii date;
 să ordoneze în şir crescător şi descrescător obiecte sau grupe de
obiecte.
II. Amenajarea centrului de activitate ȘTIINȚĂ:

a. Cerințe pentru amenajarea centrului

În organizarea acestui centru trebuie să se ţină cont

de câteva aspecte:
 materialele să fie aşezate, astfel încât să fie la îndemâ­na
copiilor, pentru a fi observate cu uşurinţă;
 materialele să fie schimbate periodic;
 să i se ofere copilului posibilitatea de a lua oricând un
material pentru a-l analiza;
 educatoarea să le formeze copiilor deprinderea de a
efectua experienţe;
 să li se formeze deprinderea de autoservire.
 Acest centru se plasează lângă o zonă liniştită, pe
o supra­faţă care se poate curăţa uşor datorită faptului
că unele materiale folosite pot murdări covorul
(pământ, plante, nisip, apă etc.).
Amenajarea spaţiului pentru ştiinţă trebuie gândit
astfel încât să incite la cercetare, la cunoaştere. El
trebuie să cuprindă:
 diferite colecţii cu materiale din natură - scoici,
pietre, frunze, pene, rădăcini etc.;
 materiale care sprijină cunoaşterea - oglinzi,
magneţi, eprubete, vase tranparente, cântar;
 loc pentru îngrijirea plantelor.
 Educatoarea va păstra aceste materiale nu
numai pe rafturi, ci şi în cutii etichetate, pentru a
schimba cu uşurinţă materialele la centrul respectiv.
 b. Materiale didactice necesare
Centrul „Ştiinţă" pune la dispoziţia copiilor orice lucru sau
vietate care formează spiritul ştiinţific şi anume:
 magneţi şi obiecte care sunt atrase de magneţi;
 plante;
 mici animale de casă;
 peştişori;
 seminţe ce pot deveni plante (iarbă, fasole, flori);
 lupe, microscoape;
 pietre - diferite forme, culori, compoziţii;
 pene variate, pentru a fi comparate;
 seminţe de diverse tipuri pentru a fi comparate şi
pentru a se discuta despre plantele care cresc din
ele;
 termometre (interioare, exterioare);
 lucruri de texturi diferite - lemn, ţesături moi, hârtie
fină, glass-papir;
 cântare, metru pentru a compara lungimile şi
greutăţile;
o colivie (căsuţă de păsări);
 frunze - diferite tipuri pentru a fi examinate şi comparate;
 lampă cu spirt;
 jucării din pluş;
 imagini;
 apă;
 nisip;
 coloranţi alimentari;
 recipienţi - vase de diferite forme şi mărimi;
 enciclopedii;
 diferite materiale textile şi plastice (lână, plastic, piele etc.);
 căniţe şi linguri pentru măsurat;
 melci, scoici de diferite mărimi etc.
 În alegerea şi utilizarea materialului la acest
centru, edu­catoarea trebuie să ţină cont dacă acestea
sunt sau nu pericu­loase pentru copii.
În cazul în care experimentează prepararea unei
mâncări se folosesc reţete simple, cu grupuri mici de
copii. Acestea dau ocazia învăţării unor concepte
ştiinţifice, copiii putând compara diferite texturi şi
gusturi, mirosuri de substanţe variate şi observa ce se
întâmplă atunci când ingredientele sunt amestecate.
Reţetele simple pe care le pot pregăti copiii sunt:
salată de legume, salată de fructe, etc.
 c. Rolul educatoarei
Educatoarea trebuie să ţină cont de faptul că la această
vârstă copilul are o curiozitate naturală, ce determină însuşirea
cu uşurinţă a cunoştinţelor.

Ştiinţa nu trebuie privită ca un proces izolat, ci e bine să

fie integrat în majoritatea ariilor şi a activităţilor, oferind surse
de individualizare şi de însuşire a noi cunoştinţe.
 Rolul ei este de a-i ajuta pe copii să observe obiecte şi
întâmplări, de a le stimula activitatea şi jocul la acest centru, de a-i
ajuta să pună întrebări şi să găsească răspunsuri.
Copilul este stimulat să cerceteze, apelând la toate organele
de simţ: să privească, să miroasă, să pipăie, să guste, în funcţie de
materialele prezentate.
Tot educatoarea are rolul de a introduce în
vocabularul copilului noţiuni, să fie atentă
la folosirea lor în conversaţie.
 III. Impactul centrului ȘTIINȚĂ pentru dezvoltarea
copilului

Centrul ȘTIINȚĂ are influenţe asupra dezvoltării

copiilor în toate domeniile, deoarece acestea se
întrepătrund în sarcinile şi tipurile de activităţi de aici şi
pot asigura dezvoltarea globală a copilului.
 Socio-
cognitiv
afectiv

limbajului fizic
 Centrul „Știință“ contribuie la
dezvoltarea multilaterală a copilului:
a. în plan cognitiv:

• Își îmbogăţeşte cunoştinţele despre lumea încomjurătoare;

• Își dezvoltă percepțiile și își formează reprezentările despre
obiecte, ființe, fenomene;
• Își dezvoltă gândirea logică şi se exersează operaţiile gândirii în
cadrul observaţiilor sau experimentelor desfăşurate;
• îşi formează noţiuni ştiinţifice despre mediul înconjurător;
• îşi dezvoltă abilităţi de observare, de comparare, descriere,
comunicare, clasificare, ce vor fi folosite pe parcursul întregii
vieţi.
 b. în planul limbajului
• îşi îmbogăţesc cunoştinţele, vocabularul;
• îşi dezvoltă comunicarea cu cei din jurul lor, cu copiii şi adulţii;
• învaţă să pună întrebări, să-şi spună părerea.

c. în planul socio-afectiv
• se dezvoltă capacitatea de cooperare în realizarea
experimentelor, în descoperirea noului, în împărtăşirea părerii
proprii;
• îşi dezvoltă încrederea în forţele proprii;
• îşi dezvoltă curiozitatea şi interesul pentru a descoperi, pentru
a cerceta;
 d. în planul fizic
• se dezvoltă coordonarea ochi-mână;
• se dezvoltă capacitatea de
autocontrol.
 Surse bibliografice:
1. PREDA V., CIOFLICA S., De la centre de activitate la educație de
calitate. Petroșani: Editura Tehno-Art, 2016. 28 p.
2. PREDA V., CIOFLICA S., De la centre de activitate la educație de
calitate. Recomandări pentru organizarea mediului educațional.
Petroșani: Editura Tehno-Art, 2016. 8 p ISBN: 978-606-630-103-9
3. ANTONOVICI Ș., NEAȚU P., Jocuri și activități alese: îndrumător
pentru educatoare. București: Aramis Print, 2008. 111 p. ISBN 978-973-
679-584-8