ALTERNATIVE LA SISTEMUL TRADITIONAL DE INVATAMÂNT

Prof. înv. primar Dragomir Steluţa

Şcoala Gimnazială nr. 17 ,,Ion Minulescu”, Constanţa

După o îndelungată perioadă de uniformizare a învăţământului din ţara noastră, în

ultimele două decenii au fost reglementate legislativ şi promovate mai multe alternative la
sistemul tradiţional de învăţământ: Pedagogia Montessori, Pedagogia Waldorf, Pedagogia
curativă, Pedagogia Freinet, Planul Jena, Programul Step-by-Step.
Privite la început cu reticenţă, aceste iniţiative au ajuns treptat să fie apreciate de către tot
mai mulţi dintre cei implicaţi în sistemul educaţional. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, ele s-
au dezvoltat semnificativ antrenând un număr din ce în ce mai mare de elevi şi de cadre
didactice.
Toate sunt interesante şi oferă rezultate, acolo unde mediul, zestrea genetică şi
profesionalismul se întâlnesc.
Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de către Rudolf Steiner. Ea se
bazează pe antropologia dezvoltată de Steiner în cursurile de introducere ţinute în toamna anului
1919 în Stuttgart, Germania. În lume, acest sistem educativ are astăzi  o răspândire largă. 
Step by Step este o metodă alternativă de educaţie a copiilor, bazată pe datele psihologiei
ştiinţifice a dezvoltării copilului. Metoda s-a consolidat şi verificat în peste 30 de ani de aplicare
şi funcţionează în peste 26 de ţări. Licenţa ei aparţine de Children Resource International din
Washington – SUA.
Alternativa educaţională Montessori a fost numită metodă de iniţiatoarea ei, Maria
Montessori, pedagog şi medic italian. A apărut la începutul anului 1907, prin înfiinţarea primei
instituţii „Casa dei Bambini” („Casa copiilor”), la San Lorenzo, Italia.
În anul 1909 a avut loc prima expunere sub denumirea de „Pedagogia Montessori” şi este
abordată în manuale, în enciclopedii ale educaţiei şi în dicţionarele de pedagogie.
Obiectivul pedagogiei Waldorf este în egală măsură încurajarea dezvoltării sănătoase a
capacităţilor fizice, sufleteşti şi spirituale ale tânărului şi a găsirii unui răspuns adecvat şi corect
la tendinţele proprii de dezvoltare ale copilului.
Valorile şcolii Waldorf sunt universale: Spiritualitate, Adevăr, Frumos şi Bine în
Educaţie.
 Programul Step by Step le dezvăluie elevilor patru concepte fundamentale: comunicarea,
preocuparea şi grija faţă de cei din jur şi de anumite lucruri, comunitatea şi conexiunile.
Copiii sunt ajutaţi să descopere lumea în complexitatea ei, fiind antrenaţi în discuţii
tematice, încurajaţi să formuleze şi să-şi exprime propriile opinii, să pună întrebări, să ia ei înşişi
decizii şi să se implice personal în rezolvarea unei sarcini sau în realizarea unui produs.
Comunicarea este conceptul cheie în formarea deprinderilor şi însuşirea de noi
cunoştinţe. Copiii sunt încurajaţi să comunice deschis şi liber în cadrul diverselor forme de
comunicare orală sau scrisă, dezvoltându-şi astfel deprinderile, motivaţia şi încrederea în
capacitatea lor de a comunica eficient, de a avea iniţiative în rezolvarea unei sarcini.
Grija şi responsabilitatea sunt valorile cele mai importante pe care se clădeşte munca.
Cei mici învaţă să aibă grijă şi să fie preocupaţi de propria persoană şi de ceilalţi, să
îngrijească plantele, animalele şi mediul înconjurător.
Este cunoscut faptul că fiecare persoană simte nevoia apartenenţei la o comunitate,
dorind să fie utilă celor din jur. Clasa orientată după necesităţile copilului este o comunitate în
care grija şi responsabilitatea faţă de cei din jur sunt preţuite în mod deosebit.
Metoda Motessori are următoarele principii pedagogice :
1) Principiul de bază este auto-educarea şi aplicarea celor învăţate direct, nemediat.
2) Copilul şi nevoile sale individuale reprezintă centrul pedagogiei Montessori.
3) Crearea de grupe educaţionale care acoperă 3 ani, spre exemplu: 3-5 ani sau 6-9 ani, sau 7-10
ani etc.
4) Încurajarea copiilor să ia mereu decizii proprii pe care să le respecte. Curăţenia şi aranjarea
locului unde îşi desfăşoară activitatea copiii sunt făcute de ei înşişi, în funcţie de modul specific
cum se auto-conduc.
5) Recunoaşterea educabilităţii oricărei fiinţe umane şi acordarea respectului, a încrederii depline
în capacitatea acesteia de a fi educată şi mai ales de a se autoeduca.
6) Pedagogia Montessori promovează respectarea drepturilor copilului, formarea deprinderilor de
activitate intelectuală continuă, de adaptabilitate şi de asumare a schimbărilor.
7) Abordarea centrată pe copil porneşte de la ceea ce face copilul. Acestuia i se oferă un cadru
organizat pentru educaţie şi autoeducaţie completă: fizică, emoţională, intelectuală şi socială.
8) Motivaţia copilului se dezvoltă dacă sunt încurajate independenţa, încrederea în sine,
concentrarea, decizia liberă asupra duratei învăţării şi satisfacţia în legătură cu propriile rezultate.
 În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei, urmărindu-se ritmul
unei ore, al zilei, al lunii şi al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal, ce
se desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi:

 partea ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului

 o partea cognitivă care se adresează intelectului
 partea de povestire care se adresează simţirii.

Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţă a persoanei educate să fie abordată şi
nu numai componenta sa intelectuală.
Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia şi a
celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă adâncirea subiectelor
teoretice prin aplicarea lor în practică şi prin însufleţirea lor artistică.
Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele 8 şi
10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie,
biologie etc.). Aceste module poartă denumirea de epoci.
Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiază, de exemplu fizica, zilnic, primele
doua ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge chiar şi
materia pe un an şcolar, economia lucrului fiind deosebit de eficientă.
Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste
un an. Desigur că între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze.
În Şcoala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând pentru că
uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile unui nou domeniu, de exemplu
literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce fizica a fost uitată aparent complet, la
reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate.
Un alt avantaj al predării în epoci este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste zi sunt
prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor
rezolvarea lor.
Nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular limba
maternă şi gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii. Aceste
materii pot să apară şi în ore de exerciţii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la cursul de
bază.
 Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte activităţi
artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciţii.
  În programul Step by Step, copilul învaţă prin interacţiunea sa cu mediul. Motivaţia
explorării este cultivată de pedagog. Metodele şi mijloacele de explorare şi cunoaştere ale
copilului sunt individuale, adesea neaşteptate, originale.
Educaţia este individualizată, copilul merge spre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi
identificarea comportamentelor utile, pe căi personale.
O zi în sistemul Step by Step începe cu întâlnirea de dimineaţă, care are rolul de a îmbina
armonios cunoştinţele pe care elevii trebuie să şi le însuşească pe parcursul întregii zile
Elevii completează calendarul cu semne convenţionale, citesc agenda zilei informându-se
asupra programului de lucru, mesajul – prin care se face introducerea în atmosfera de lucru,
încheiat întotdeauna cu o întrebare deschisă.
Întâlnirea de dimineaţă se finalizează cu prezentarea noutăţilor de către elevii care și-au notat
numele pe mesaj. Aceştia vor împărtăşi de pe scaunul autorului experienţe personale deosebite,
ultimele noutăţi, urmând ca ceilalţi elevi să le pună întrebări sau să facă anumite comentarii
referitoare la subiectul pus în discuţie. Acest moment dă încredere copiilor, îi ajută să fie mai
toleranţi, cooperanţi şi, nu în ultimul rând, să se exprime corect şi frumos.
M. Montessori, în cadrul metodei sale, a conceput un rol nou pentru dascăl. Copiii învaţă
singuri, folosind materiale specifice, timp în care rolul dascălului este să direcţioneze, să
stimuleze şi să ghideze activitatea acestora.
Scopul alternativei Montessori este de a crea un mediu plăcut care să ducă la o dezvoltare
armonioasă din punct de vedere fizic, intelectual şi social.
Clasa Montessori este aranjată pe „zone” de obicei delimitate prin dulăpioare cu rafturi joase.
Fiecare „zonă” conţine materiale specifice subiectelor respective (matematică, ştiinţe, istorie,
artă, muzică etc.).
Materialele didactice puse la dispoziţie sunt într-un singur exemplar, în acest mod copiii
învăţând să respecte alegerile celorlalţi, să-şi aştepte rândul, să ia decizii pentru ei. Luarea
deciziilor devine o obişnuinţă, astfel dezvoltându-se capacitatea de decizie a copilului privind
propria persoană şi de asemenea spiritul de respect pentru deciziile celorlalţi.
Copiii nu sunt limitaţi de timp, ca în învăţământul tradiţional, ei putând să folosească
instrumentele didactice alese atât timp cât le face plăcere şi îi motivează.
 Copilul nu este pedepsit şi nu este recompensat. Recompensa vine din mulţumirea de sine a
copilului că a dus la bun sfârşit sarcina pe care şi-a propus-o.
Absenţa manualului unic ,în Şcoala Waldorf, contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi
şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii.
Elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. De
asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi informaţii sau
materiale apărute în domeniul respectiv, şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al
cerinţelor la nivelul clasei.
Ponderea ridicată a cursurilor artistice şi a celor practice iese în evidenţă de la prima privire
asupra orarului obişnuit din Şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune să realizeze o educaţie
echilibrată.
Pedagogia Waldorf se raportează la fiecare educabil ca fiind o persoană care presupune
forme de învăţare specifice ritmului său personal de dezvoltare fizică şi psihică şi, în acelaşi
timp, este preocupată de a identifica şi rezolva problemele cu care acesta se confruntă.
Din această perspectivă se consideră că alternativa pedagogică Waldorf poate fi un răspuns la
provocările în plan educaţional pe care le presupune problematica copiilor cu CES (cerinţe
educaţionale speciale).
Curriculum şcolilor Waldorf din România, se suprapune legislaţiei în vigoare, a preluat aşa-
numitul trunchi comun al curriculum-ului naţional, cu obiecte, conţinuturi şi număr de ore
impuse, la care a adăugat materiile şi orele opţionale specifice alternativei. Programele diferitelor
discipline sunt asemănătoare cu cele din sistemul naţional. Nivelul cunoștințelor este egal cu cel
din şcoala tradiţională, la nivelul claselor a IV-a, a VIII-a şi la bacalaureat.
Programul Step by Step consideră copilul o persoană unică, demnă de dragoste şi respect, şi
caută să-i asigure o bună dezvoltare individuală pentru o adaptare performantă la nevoile
societăţii.
Activitatea la centre este o cale eficientă de individualizare. Organizată în scopul promovării
învăţării în grupuri mici, prin explorare independentă, în perechi sau în grup, activitatea la centre
dă ocazia elevilor să-şi formeze noi deprinderi, să le consolideze pe cele vechi sau să
împărtăşească din experienţa lor şi celorlalţi colegi.
Munca la centre este îndrăgită de elevi şi chiar dacă este nevoie de 3-4 ore pentru ca un copil
să treacă prin toate centrele de activitate,
 Elevii sunt evaluaţi permanent, atât în timpul activităţilor la centre, cât şi la sfârşitul zilei de
curs, prin diferite metode.
Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului, prin care învăţătorul poate să-i urmărească
progresul în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental. Prin el elevii pot deveni parte a
sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească propriul progres. Este o mapă deschisă în care tot
timpul se mai poate adăuga ceva. Materialele din portofoliu pot fi citite de învăţător, colegi dar şi
părinţi, fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a elevului.
Unitatea tematică de studiu ca metodă de predare practicată în programul Step by Step are la
bază ideea conexiunilor informaţionale în scopul studierii aprofundate a unei teme din
perspectiva mai multor materii de studiu, scoţând în evidenţă interconexiunile dintre
numeroasele aspecte ale acesteia şi modul în care sunt reflectate în lumea reală. Este o metodă
eficientă de armonizare a predării în clasele primare terminale care îl implică în mod direct pe
copil.
În pedagogia Montessori există cinci arii curriculare, materialele didactice fiind grupate în
cinci zone distincte care reprezintă ariile curriculare ale pedagogiei Montessori, iar acestea sunt:
- Deprinderi de viaţa practică;
- Dezvoltare senzorială;
- Matematică;
- Limbă şi comunicare;
- Educaţie cosmică.
Copilul are deci libertatea să decidă:
- Ce să înveţe;
- Cu cine să înveţe;
- Unde să înveţe;
- Cât timp să înveţe.
Copilul alege ce doreşte să înveţe – copilul este cel care decide care sunt materialele cu
care va lucra, alegerea sa fiind un indiciu pentru stadiul de dezvoltare şi faza sensibilă în care se
află; niciun copil nu este forţat să facă ceva ce nu doreşte; pe de altă parte, nici un copil nu este
deranjat în timp ce lucrează, nu este întrerupt, corectat sau lăudat, lăsându-l să se concentreze
numai asupra activităţii liber alese.
 Copilul alege cu cine să lucreze – fiecare copil îşi exprimă opţiunea asupra modului de
activitate; este alegerea liberă a copilului dacă doreşte să lucreze singur, cu un prieten sau într-un
grup mic.
Copilul alege unde să lucreze – fiecare copil este lăsat să decidă dacă va lucra la masă sau
pe covor, ţinând seama de materialul ales şi de forma socială (individual, în perechi sau în grup
mic).
Copilul decide cât timp va lucra – în cadrul activităţilor individuale cu material
Montessori, copilul hotărăşte când face pauza şi când doreşte să mănânce; de asemenea decide
de câte ori repetă lucrul cu materialul ales.
Dacă în sistemul tradiţional rolul părinţilor este mult diminuat, în şcoala Waldorf se pune
un mare accent pe relaţia de colaborare părinţi-şcoală, armonia şi constanţa relaţiei dintre
profesori şi părinţi răsfrângându-se pozitiv asupra copiilor. Cel mai evident aspect al acestei
colaborări este faptul că cele două lumi ale elevului, şcoala şi familia, ştiu tot timpul una de
cealaltă, formează de fapt un întreg sănătos.
Pe lângă obişnuitele şedinţe cu părinţii, copiii şi profesorii se întâlnesc şi colaborează în
multe alte ocazii: spectacole şi serbări, bazare şi carnavaluri. La acestea muncesc toţi, cot la cot,
pregătind împreună acţiunea respectivă. Și această muncă în colectiv este deosebit de educativă,
puterea exemplului celor din jur influenţându-l pozitiv pe copil.
Şi cadrele didactice implicate în alternativa Step by step, iniţiază numeroase modalităţi de
colaborare şcoala-familie.
Alternativa caută prin intermediul unei relaţii bune cu familiile elevilor să optimizeze
activitatea instructiv-educativă, să ofere ajutor copiilor în momentele necesare şi nu în ultimul
rând să existe informare permanentă asupra activităţii copilului. Dacă aceasta relaţie este
menţinută la standarde optime, atunci eşecul şcolar nu va apărea cu siguranţă.
Pluralismul în educaţie este un principiu activ pentru îmbogăţirea vieţii culturale şi civice
a societăţii contemporane. Educaţia nu se poate limita la găsirea unui numitor comun între
oameni, determinându-i să accepte valori şi practici comune conturate în trecut. Individul trebuie
să îşi poată afirma nestingherit atât dreptul la diferenţă, cât şi receptivitatea la valorile universale.
Problema este modul în care reuşim să implementăm în cadrul şcolar românesc, cu o
orientare încă predominant tradiţionalistă asupra formării elevilor, noile principii educaţionale
alternative, fără să ne abatem radical de la traseele recomandate de acestea.
Bibliografie
Steiner, R. (1998), Antropologia generală ca bază a pedagogiei, Cluj-Napoca, Triade.
Carlgren, F. (1994), Educaţie pentru libertate, Editura Triade, Cluj-Napoca.
Walsh, K. B., (1998), Crearea claselor orientate după necesităţile copiilor, C. E. D. P. Step by
Step, Bucureşti.
Albulescu, I., Doctrine Pedagogice și Instituţii Educative, Suport de curs, Cluj-Napoca.
Montessori, M. (1992), Metoda pedagogiei ştiinţifice aplicată la educaţia copiilor mici, Editura
Cartea Românească, Bucureşti.
www.bluffviewmontessori.org.
www.eric.ed.gov (Education Resources Information Center)
www.gradinitamontessori.ro.
http: //www.learnandvision.ro/asociatialv_ro.php.
http: //www.waldorf.ro.