Alternativa Montessori

Cuprins
1. Introducere
2. Argument
3. Metoda Montessori
4. Principii și caracteristici ale pedagogiei Montessori
5. Rolul profesorului
6. Planurile de dezvoltare
7. Rolul materialelor didactice
8. Evaluarea și rezultatele așteptate
9. Exemplu de activitate
10. Concluzii

1. Introducere

„Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face singur” – Maria Montessori
Aceasta este premisa care a dat naștere unei metode extrem de eficiente, care astăzi se bucură
de recunoștință și practicare în toată lumea. O metodă care a fost inițiată cu scopul educării
copiilor cu cerințe speciale, care erau excluși. În final, observând că este o metodă eficientă
pentru toți copiii, care poate valorifica potențialul fiecăruia prin intermediul muncii
individuale, astfel fiecare învață în ritmul său.

2. Argument

Maria Montessori s-a născut la 31 august 1870 în Italia. Aceasta a desfășurat cursurile
Facultății de Medicină din Roma, devenind astfel prima femeie medic din Italia.
Spiritul său pedagogic a fost stârnit de o multitudine de vizite la aziluri. În cadrul acestora
se aflau copii cu deficiențe grave. Prima observație fiind mobilierul simplu care nu avea cum
să îi stimuleze pe copii în evoluție.
În anii următori a dezvoltat Legea pentru educarea copiilor cu deficiențe și a realizat o
școală în cadrul căreia a avut loc și formarea cadrelor didactice specializate. Tot aici începând
realizarea unor materiale potrivite dezvoltării motrice.
 În 1907 a luat naștere prima „Casă de copii”, unde accentul se putea pe libertate, libertatea
de a se mișca liberi în cadrul clasei. În 1909 aceasta a scris o carte, iar această tehnică de lucru
devenind o metodă cunoscută în întreaga lume.

3. Metoda Montessori

Premisa care a dat naștere acestei metode a fost incapacitatea dezvoltării copiilor cu
dizabilități în cadrul școlilor tradiționale, unde aceștia erau marginalizați și izolați. Această
metodă a fost concepută inițial pentru copiii cu nevoi speciale, însă după observarea reușitelor
acestor copii, în comparație cu cei fără probleme, a deschis această metodă pentru a putea fi
folosită cu toți copiii.
Metoda Montessori urmărește dezvoltarea potențialului spiritual, fizic, și intelectual al
copiilor. Copilul este centrul acestei metode, totul începe de la acesta. Competiția este exclusă
în cadrul unei clase Montessori. Munca independentă este prioritară, astfel fiind valorificat și
ritmul propriu fiecărui copil.
Activitatea de învățare se realizează sub îndrumarea educatorului sau prin învățarea de la
cei din jur. Elevii descoperă singuri, astfel dezvoltându-și încrederea în sine, curiozitatea și
concentrarea dar și responsabilitatea. Datorită mediului în care copilul învață, acesta este
obișnuit să păstreze ordinea și să își dezvolte memoria.
Specificul acestei metode are ca punct de plecare activitatea independentă, iar fiecare copil
își alege ce dorește să învețe în ziua respectivă. Pașii esențiali în desfășurarea acestei metode
sunt:
 Elevul alege ce își dorește să învețe;
 Acesta alege forma de organizare;
 Se alege locul în care se desfășoară activitatea de învățare;
 Elevul decide cât timp acordă activității și pauzei;
În funcție de vârsta elevilor, activitățile de învățare sunt notate de aceștia. Ele se desfășoară în
raport cu reguli clar stabilite în funcție de etapa de dezvoltare.

4. Principii și caracteristici ale pedagogiei Montessori

Pedagogia Montessori este fundamentată pe baza următoarelor principii:

 Demnitatea;
 Respect față sine și față de cei din jur;
 Libertate și responsabilitate;
 Relații interpersonale;
  Învățarea și succesul;
 Colaborarea;
 Mediul pregătit.

Caracteristici ale acestei metode:

 Încurajarea elevilor să ia singuri decizii și să le respecte;
 Elevul are libertatea de a alege activitatea de învățare;
 Activitățile se structurează în principal pe arte vizuale, muzică și mișcare;
 Prin utilizarea logicii rezultă învățarea prin descoperire;
 Materialele didactice sunt așezate la vedere;
 Libertatea de a învăța în conformitate cu ritmul propriu;
 Temele nu reprezintă o necesitate;
 Lipsa pedepselor și a recompenselor.

5. Rolul profesorului

Profesorul are rolul de a ghida de la distanță activitatea copiilor. Acesta pune la dispoziție
materialele necesare și implementează regulile activităților.
El stimulează curiozitatea pentru activitate, explicând trebuința și modul de utilizare al
obiectelor. Nu intervine în activitatea elevilor, decât atunci când intervenția este necesară.
Păstrează distanța față de copii, observând activitățile.
În cazul unor greșeli, nu are loc corectarea efectivă, ci reluare activității după o anumită
perioadă de timp, fiind considerat că acele cunoștințe nu au fost dobândite în totalitate.

6. Planurile de dezvoltare

Procesele de dezvoltare care au loc în cadrul acestei metode se desfășoară pe mai multe
planuri de dezvoltare:
- Planul I: cuprinde copiii cu vârste cuprinse între 0-6 ani. În cadrul acestui plan,
accentul este pus pe formarea personalității și învățarea pe baza simțurilor
fizice;
- Planul al II- lea: cuprinde elevi cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani. Învățarea se
realizează pe baza raționamentelor abstracte, al imaginației și relațiilor cu
ceilalți.
 - Planul al III-lea: elevi cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani: cuprinde perioada
schimbătoare a adolescenței.
- Planul al IV- lea: elevi cu vârste de peste 18 ani: toate procesele de maturizare
se finalizează.
Gruparea în cadrul acestor planuri permite elevilor să învețe unii de la alții și să colaboreze
împărtășind diverse puncte de vedere asupra problematicilor abordate.

7. Rolul materialelor didactice

Materialele de lucru sunt expuse pe rafturi, la vedere, oferind astfel elevilor posibilitatea de
a le folosi la alegere și dezvoltarea simțului de a păstra ordinea și de a memora locul potrivit
fiecărui obiect.
Acestea sunt alcătuite din mai multe obiecte grupate, ușor de manipulat. Modul în care
materialele sunt așezate în cadrul clasei depinde de zona tematică și de dificultate. Există doar
un singur exemplar din fiecare material, astfel că doar un singur elev poate desfășura
activitatea impusă de obiect, ceilalți fiind nevoiți să respecte ordinea și să realizeze o altă
activitate până când obiectul este eliberat.
Mobilierul din cadrul clasei are dimensiuni diferite, care coincid cu vârsta elevilor și cu
nevoile acestora.
Materialele sunt structurate pornind de la cele cinci arii curriculare care sunt grupate în cinci
zone diferențiate:
- Deprinderi de viață practică
- Dezvoltare senzorială
- Matematică
- Limbă și comunicare
- Educația cosmică

8. Evaluarea și rezultatele așteptate

Evaluarea este realizată în principal pe baza observării de către cadrul didactic, prin
intermediul portofoliului și al fișelor de progres. Nu sunt utilizate note sau alte forme de
recompensă sau pedeapsă.
Fiecare elev este observat este observat atent pentru a fi sesizat procesul evoluției sale. Fișele
de progres sunt completate zilnic, iar la sfârșitul semestrului se realizează o narațiune cu
privire la progresul lor.
De asemenea, are loc o întâlnire semestrială cu părinții elevilor pentru a fi transmise reușitele
și nivelul atins de către elevi.
 În urma învăţării prin intermediul acestei metode, se doresc a fi atinse următoarele aspecte:
- Să aibă grijă de ei și de cei din jur;
- Să păstreze curățenia și ordinea;
- Să dezvolte o atitudine pozitivă față de școală;
- Încrederea în sine și abilitatea de a lua decizii;
- Autocontrol și disciplină.

9. Exemplu de activitate

Un exemplu de activitate în stilul Montessori poate fi „Învățăm să numărăm!” , aceasta

fiind realizată pentru copii care se încadrează în Planul I, ci anume 6 ani. Această activitate
este realizată cu scopul de a-i ajuta pe elevi să fixeze cunoștințele despre numerația în cadrul
1-9, prin intermediul unei activități plăcute care necesită introducerea în cadrul sârmuliței a
unui număr de mărgele indicat de cartonaș.
 Trezirea atenției: Activitatea începe prin prezentarea cartonașelor cu cifre, care
sunt realizate în culori vii, pentru ca stimularea interesului să se realizeze.
 Izolarea obiectului: Urmează ca obiectul să fie izolat, iar în cadrul unei măsuțe
sunt așezate materialele necesare acestei activități: cartonașe, sârmuliță și mărgele.
 Executarea cu exactitate: Prezentarea modului de utilizare a materialului și
oferirea explicațiilor pe baza acestuia. De asemenea sunt enumerate împreună cu
copilul.
 Împiedicarea utilizării greșite a materialului: În cazul în care materialul nu este
folosit corect, exercițiul va fi oprit, fiind considerat că acesta nu este pregătit încă
pentru acest tip de activitate, iar aceasta se va relua anterior.
 Repetarea activităţii utile: Dacă copilul reușește să găsească metode interactive în
care să realizeze acest exercițiu, ele sunt permise.
 Încheierea în ordine a exercițiilor: După realizarea acestui exercițiu, copilul v-a
așeza materialul în cadrul mobilierului, de unde a fost luat.

10. Concluzii

Această metodă alternativă a fost concepută pentru a deschide orizontul de învățare al

elevilor, de a motiva elevii spre a-si dirija singuri învățarea. Astfel elevii învață să muncească
individual, pe baza ritmului propriu, având posibilitatea de a alege activitatea dorită, ceea ce
duce la o învățare înconjurată de plăcere și dorință.
Elevului i se implementează de la o vârstă fragedă cum să se respecte, să-i respecte pe cei din
jur, își dezvoltă memoria, învață să facă singur ce are nevoie și să păstreze ordinea în mediul
înconjurător.
Bibliografie:

Albulescu, Ion, Alternative educaționale, 2018-2019

Maria Montessori, Descoperirea copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977