UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE, JURNALISM ȘI ȘTIINȚE ALE
EDUCAȚIEI

Portofoliu digital

Dragomir Raluca-Maria
Conversie PIPP, anul I , Sem. I

Craiova
2020
 Structura portofoliului digital

1. Conspectul unui capitol dintr-o carte din tematica

disciplinei.
2. Referat pe un subiect la alegere din tematica
disciplinei.
3. Proiect de dezvoltare profesională sub formă de eseu,
în care dvs. să precizați obiectivele de dezvoltare
profesională, metodele prin care le puteți atinge, în
contextul disciplinei.
4. Proiect aplicativ, realizat în colaborare cu alți colegi
sau individual, pe un subiect relevant din tematica
disciplinei.
 1.RELAȚIONAREA PARENTALĂ ÎN
ALTERNATIVA EDUCAȚIONALĂ STEP-BY-STEP-
CONSPECT
Alternativa educationala Step by Step isi propune să transforme elevii săi in oameni cu
perspective largi care vor fi capabili să lucreze în echipă şi să obţină rezultate de invidiat. Prin
intermediul acesteia se insista pe aptitudinile elevilor care vor fi valorificate pe tot parcursul
instruirii şcolare şi se pune accent pe inteligenţele multiple şi învățarea diferenţiată.
Programul Step by Step își propune consolidarea deprinderilor de învăţare ale elevilor, pe
viaţă, fiind caracterizate prin următoarele:
1. Creativitatea – scoate în evidență dorinţa de a-şi asuma riscuri, spontaneitatea, simţul
umorului, capacitate analitică, originalitatea, flexibilitatea.
2. Productivitatea – pune accentul pe capacitatea de a face estimări,pe spiritul organizatoric, pe
consecvenţă, perseverenţă, motivaţie și, nu în ultimul rând,iniţiativă,
3. Curiozitatea – presupune manifestarea dorinţei de a cunoaşte natura, de a face explorări
experimentare, pune accent pe capacitatea analitică și aceea de a face estimări.
4. Cooperarea – se evidențiază prin atitudine pozitivă, apartenenţa la grup, responsabilitate și
chibzuință.
5. Empatia –face referire la dorinţa de a-şi împărtăşi opiniile, la toleranţă și înţelegere, răbdare
și acceptarea celorlalţi.
Alternativa Step-by-Step şi teoria inteligenţelor multiple
Un factor important în aplicarea teoriei inteligenţelor multiple la clasă este cunoaşterea
profilului de inteligenţă al elevilor. Punctele „tari” şi punctele „slabe” sunt cruciale pentru
stabilirea strategiilor de diferenţiere şi individualizare.
-Inteligenţa lingvistică- se referă la abilitatea, la uşurinţa cu care o persoană utilizează
limba vorbită și scrisă;
-Inteligenţa logico-matematică- se referă la abilităţile de a trage concluzii plecând de la
anumite premise, abilitatea de a sintetiza, de a alege lucrurile importante;
- Inteligenţa muzicală- se referă la acele abilităţi de a percepe și îmbina sunete intr-un
mod plăcut și armonios;
 - Inteligenţa kinestezică- este specifică sportivilor care ajung să facă performanţă, să
doboare recorduri sau să dobândească abilităţi uimitoare într-un sport sau într-o anumită
disciplină;
- Inteligenţa naturalist- face referire la capacitatea unor persoane de a face asocieri intre
animale, plante, minerale etc.;
-Inteligenţa intrapersonală- face referire la acea capacitate de a forma un model plin de
acurateţe și de veridicitate a sinelui și de a fi în stare să foloseşti acest model pentru a acţiona
eficient în viaţă;
- Inteligenţa interpersonală- se referă la capacitatea de a-i înțelege pe ceilalţi oameni: la
abilitatea de a afla ce anume ii motivează, cum lucrează, cum se poate coopera cu ei.
- Inteligenţa spiritual- se referă la acele legături ale omului cu formele nemateriale;
- Inteligenţa existenţială- este abilitatea de localizare a unei persoane în cele mai
îndepărtate colţuri ale cosmosului, infinitului și „infinitezimalului”.
Relaţia şcoală-familie
A fost privită mereu ca fiind cea mai dificilă de abordat. În cele mai multe cazuri părinţii
nu ştiu ce înseamnă alternativa educaţională, mulţi fiind atraşi de programul prelungit de şcoală
al copilului şi siguranţa fizică garantată în cadrul acestui program.
Un prim pas în consolidarea colaborării este informarea adultului asupra abordării
alternativelor în procesul educaţional prin faptul că este centrat pe elev şi pe o învăţare continuă.
Toate intalnirile programate cu părinţii elevilor trebuie să respecte unele cerinte, precum:
1. părinţii sa fie considerati parteneri activi în educaţia copiilor;
2. întâlnirile sa fie programate în mod regulat cu scopul de a comunica permanent evolutia
copiilor;
3. din aceste intalniri sa reiasa ce pot sa ia cadrele didactice de la părinţi şi părinţii de la cadrele
didactice;
4. sala in care se desfasoara intalnirea;
5. incheierea.
Programarea întâlnirilor se desfasoara tot dupa niste criteria bine definite:
1. scopul lor sa fie bine stabilit;
2. de preferinta, sa se desfasoare cat inca sunt elevii in scoala;
3. evidentierea avantajelor acestei alternative şi principiile dupa care functioneaza;
4. derularea activităţilor pe centre de activitate;
5. sa se cunoasca pretentiile părinţilor cu privire la această alternativă;
6. sa se stabileasca o relaţie deschisa bazata pe prietenie;.
7. destinderea atmosferei prin prezentarea unor lucrări care să amuze.
8. luarea în calcul a feedbackului primit de la părinţi prin răspunsurile pe care aceştia le vor da la
un moment dat la chestionare.
Pregătirea întâlnirilor:
1. se vor prezenta fişele de lucru, evaluările individuale, intreaga muncă a elevului;
2. se va face o prezentare de ansamblu asupra evoluției fiecărui copil;
3. se va pregati totul cu minuțiozitate pentru a exprima o atitudinedemnă de un profesionist.
5. se vor stabili astfel încât să convină tuturor părinţilor;
6. se vor pregati materialele necesare întâlnirii ( hârtii, creioane , pixuri) pentru eventuale
chestionare de completat;
7. nu ăn ultimul rând, părinții vor fi ascultați, dar mai ales, încurajaţi să vorbească.
Locul desfăşurării întâlnirilor:
1. Părinţii ar trebui să se aşeze pe scaune de mărime normală în jurul unei mese joase.
2. Învăţătoarele ocupă aceleaşi locuri ca şi părinţii, nu vor sta pe scaune mai înalte şi în afara
mesei.
4. Trebuie să se sugereze că are loc o întâlnire prietenească, între colegi care îşi împărtăşesc
informaţii despre copiii lor, fiecare întâlnire având intimitate.
5. Amintim că respectul şi confidenţialitatea trebuie menţinute pe tot parcursul şcolarizării.
6. Programarea împreună a următoarei întâlniri
Dacă avem o colaborare strânsă cu părinţii, dacă încercăm să-i aducem aproape de
eforturile pe care le facem pentru educarea copiilor, roadele acestei colaborări nu se vor lăsa
aşteptate. Finalitatea relaţiei şcoală – părinţi nu va fi decât una de succes dacă pe parcursul
comunicării se menţine o atitudine pozitivă, un limbaj ajustat la nivelul de înțelegere al
interlocutorului, un respect reciproc și recunoaşterea unei dualități educaţionale în întregirea
procesului de învăţământ.
BIBLIOGRAFIE:
PEDAGOGIILE ALTERNATIVE – conceptualizări, dezvoltări curriculare, exemple de
bune practici , Vasile Chiş, Ion Albulescu, Horaţiu Catalano (coordonatori), Editura EIKON,
2013
 2.Educația Montessori vs Educația tradițională

Despre alternativele educaționale se știe deja că sunt variante ale organizării școlare, care
vin cu idei de modificare a unor aspecte ce țin de organizarea activității instructiv-educative.
Deși la început alternativele educționale din sistemul de învățămînt românesc au fost privite cu
reticență, astăzi preocupă un număr tot mai mare de părinți și cadre didactice. În cele ce urmează
voi face o analiză comparativă între alternativa Montessori și învățământul tradițional și voi
evidenția atât asemănări, cât și deosebiri, avantaje și dezavantaje ale fiecărei variante.
Atunci când a dezvoltat alternativa Montessori, pedagogul italian Maria Montessori a
plecat de la premisa că un adult nu trebuie sa facă niciodată ceea ce poate face un copil, că cel
din urmă este capabil de unul singur să-și dezvolte maxim potențialul și să găsească rezolvări la
orice problemă. Scopul acestui tip de învățare este educația, nu școlarizarea căci, dacă privim la
originea termenului ”a educa”, acesta înseamnă a scoate la lumină potențialul, capacitatea
elevului. Iar lucrul acesta nu se poate realiza decât dacă elevului i se oferă libertate și
responsabilitate în ceea ce întreprinde.
Spre deosebire de învățământul tradițional, care presupune reguli clare, precise,
prestabilite, având ca centru pedagogul, manualul, alternativa Montessori îl are în centru pe
copil pe care îl consideră autonom, capabil de autoconducere când este pus în situații de viață
concrete. Astfel, copilul se obișnuiește să ia singur decizii, să fie independent, ordonat, răbdător
și cu spirit de fairplay. Un avantaj al educației Montessori reiese chiar de aici, și anume faptul că
educatorul are rol doar de coordonator, de observator atent care nu face altceva decât să dirijeze
activitățile elevilor săi.
Învățământul tradițional conduce elevul spre asimilarea normelor societății prin
reproducerea sistemului socio-cultural existent, considerând că elevul trebuie să asimileze, până
la o anumită vârstă, un bagaj de cunoștințe și comportamente. În acest fel, copilul învață prin
reproducerea modelului dat, un model general, același pentru toți, care se poate să nu fie
întotdeauna înțeles de către copii. Rezultatul învățării de evaluează prin note care devin , într-un
fel, un mod de a caracteriza copilul, ca fiind unul cu potențial sau cu potențial scăzut.
În alternativa Montessori lucrurile stau cu totul altfel. Copilul învață prin descoperire în
interacțiunea sa cu mediul, folosindu-se de propriile metode și mijloace de explorare. Dacă în
educația tradițională se pune accent pe reproducerea unor abilități dinainte cunoscute, prin
metode dinainte stabilite, în educația modernă se merge pe ideea de a dezvolta oameni care vor fi
capabili de învățare pe tot parcursul vieții, care pot să inventeze și să colaboreze pentru a se
realiza în profesiile lor viitoare.
Într-un studiu al Ministerului Educației din 2003 sunt prezentate diferențe dintre
învățământul tradițional și cel alternativ, din mai multe puncte de vedere. Astfel că din punct de
vedere al atitudinii cadrelor didactice, concluziile sunt următoarele:
În tradițional pedagogul pune cunoștințele la dispoziția elevului, școlarizarea fiind o
sarcină de suportat. De asemenea, educația este văzută ca rezultat iar învățarea presupune
acumularea de informații și deprinderi. În acest caz, elevul este pasiv și așteaptă ca informația să
îi fie livrată.
În pedagogia Montessori copilul este cel care descoperă singur cunoștințele, școala fiind
plăcută și atractivă, nu este văzută ca o constrângere, ca o obligație. Educația este un proces de
învățare care are conținut, profunzime și amplitudine. Elevii sunt activi, implicați în rezolvarea
problemelor și la elaborarea proiectelor.
Din punct de vedere al conținuturilor predate s-au observat următoarele:
În educația tradițională, programa școlară are un conținut general, activitățile fiind
bazate pe manuale și culegeri de exerciții, accentul punându-se pe însușirea deprinderilor de
bază. Particularitățile elevilor sunt ignorate , deoarece se presupune ca elevii se adaptează la
cultura dominantă.
În educația Montessori conținutul este elaborat progresiv, pe măsură ce copiii fac
conexiuni, iar conținuturile reflectă cerințele elevilor și sunt adaptate la capacitățile lor.
Activitățile se bazează pe surse primare de date și pe modelarea materialelor. Accentul cade pe
înțelegerea conceptelor importante.
Din punct de vedere al strategiilor de învățare :
În învățământul tradițional educatorul este sursa informațiilor, fiind considerat pe
deplin instruit. Evaluarea se realizează pe răspunsuri de tipul corect sau greșit și pe întrebări
deschise. Elevii lucrează mai mult singuri iar cadrul didactic este responsabil de comportamentul
clasei.
În pedagogia alternativă cadrul didactic creează situații de învățare bazate pe experiența
directă și cercetare, fiind mediatori în procesul de învățare. Împreună cu elevii, educatorul
stabilește reguli de conduită care pun accent pe asumarea responsabilităților. Elevii lucrează în
perechi și pe grupe mici, fiind îndrumați de educatori care le oferă informații atunci când acestea
sunt solicitate.
Din punct de vedere al evaluării situația se prezintă în felul următor:
În învățământul tradițional evaluarea este controlată de cadrul didactic, se bazează pe
competitivitate și este concepută într-un format prestabilit. Evaluarea tradițională ia în calcul
informația memorată la un anumit moment din procesul de predare-învățare, iar inteligența este
măsurată în capacități lingvistice și logico-matematice.
În învățământul Montessori evaluarea este continuă și formativă, folosește formule de
tip deschis și este privită ca o formă de perfecționare individuală, fiind făcută pe o perioadă
lungă de timp, prin colaborare. Evaluarea alternativă ia în calcul punctul de vedere al elevului cu
scopul de a înțelege percepțiile sale care sunt folosite în acumularea de cunoștințe ulterioare.
Din punct de vedere al participării familiei s-au constatat următoarele:
În educația tradițională părinții nu sunt implicați, comunicarea școală-familie se
realizează , de obicei, când apare o problemă, comunitatea fiind privită separat de școală.
În educația Montessori părinții participă intens la activitățile școlii, aceștia având o zi
fixă în care pot vizita școala. Ei au rolul de a completa studiile făcute în clasă, iar comunitatea
reprezintă o resursă valoroasă de învățare.
Dacă ne uităm la cele prezentate mai sus, putem concluziona că cele două sisteme de
învățământ au aceeași finalitate asupra copilului, numai că observăm și diferențe majore în
procesul de învățământ.
În învățământul tradițional profesorul impune disciplina la clasă. Tot el predă același
lucru întregii clase, prin aceleași metode și mijloace. Clasa este alcătuită din elevi de aceeași
vârstă, iar programul se desfășoară după un orar strict, impus de către școală. Timpul în care
elevul trebuie să îndeplinească o sarcină de lucru este impus de profesor. Greșelile sunt corectate
prin repetarea materiei, prin pedepse și recompense. Materialele de lucru sunt cele clasice, strict
cele necesare scrisului, cititului și uneori experimentelor. Copilul are loc fix, trebuie să stea pe
scaun, liniștit în timpul orei și să participe la lecție cu toată clasa.
În alternativa Montessori se pune accent pe autodisciplină impusă de mediul în care
lucrează copilul. Profesorul predă individual și diferențiat și nu intervine decât dacă este necesar
și fără a fi el în centrul atenției. Noile cunoștințe sunt asimilate în urma lucrului în echipă, copiii
învățând unii de la alții. Clasa este alcătuită din copii cu vârste diferite, iar fiecare copil își alege
singur orarul și activitățile la care participă. Timpul de lucru nu este impus, elevul lucrând atît cât
dorește la un proiect. Greșelile sunt corectate cu ajutorul materialului de studiu, copilul reușind
să învețe prin cultivarea unor stări pozitive. Copilul se poate deplasa prin nclasă, oriunde dorește
și poate vorbi cu cine dorește, atâta timp cât nu îi deranjează pe ceilalți. Părinții se implică
frecvent în programe Montessori care le sunt dedicate, în vederea participării la procesul de
învățare.
Deși există diferențe considerabile între pedagogia Montessori și învățământul tradițional,
consider că poate fi identificată o cale de mijloc, o modalitate de ,,conviețuire’’ între ele, fără a
nega existenţa uneia sau a alteia. Acest considerent se poate realiza prin alegerea, selectarea
acelor elemente, aspecte din pedagogiile alternative care s-ar potrivi sau ar aduce noul în
tradițional. Orice sistem are nevoie de îmbunătățiri, el nu poate supraviețui cu aceleași concepții
prea mult timp și este și cazul învățământului tradițional. Așadar, de ce nu s-ar inspira din
alternative?
Chiar dacă sunt sisteme de învățământ care dau multă libertate elevului, sunt ,,aerisite,,, ele au
suficiente avantaje pe care învățământul tradițional le-ar putea adopta: ca de exemplu, mediul
special pregătit, curricula adaptabilă, ritm propriu de lucru, stimularea auto-stimei copilului,
descoperirea de către copil a dragostei pentru învățare, adaptare,NU conformare.
Este clar, învățământul tradițional are nevoie de schimbare, de inovație pentru a putea
continua să fie eficient. Lumea este în permanentă evoluție, iar învățământul trebuie să fie primul
sistem care progresează și se adaptează schimbărilor, deoarece el creează oarecum viitorul
societății. Adoptarea noutăților aduse de alternativele educaționale trebuie văzută ca un pas spre
evoluție.

BIBLIOGRAFIE:
Valeriu, Dumitru, Alternative educaționale, Editura Proșcoala, Râmnicu Vâlcea, 2017
Vasile Chiş, Ion Albulescu, Horaţiu Catalano (coordonatori), Pedagogiile alternative–
conceptualizări, dezvoltări curriculare, exemple de bune practice, Editura EIKON, 2013
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE, JURNALISM ȘI ȘTIINȚE ALE
EDUCAȚIEI

PROIECT APLICATIV

„Step by step” sau tradițional în dezvoltarea personală a

elevilor?

Dragomir Raluca-Maria
Conversie PIPP, anul I , Sem. I

Craiova
2020
1. ASPECTE CE DETERMINĂ INIȚIEREA CERCETĂRII : De ce Step by step?
 Personalitatea individului uman se modelează la vârsta școlară mică, vârstă cu un grad
sporit de dificultate, având în vedere trecerea de la etapa preşcolarităţii, unde activitatea
fundamentală era marcată de joc, spre şcolaritatea mică, unde activitatea fundamentală a
copilului devine învăţarea. Aceasta este perioada, care în completarea preşcolarităţii, are un
aport sporit la instrucţia şi responsabilizarea copilului, la conturarea autonomiei şi
independenţei acestuia, la consolidarea capacităţii de a lua decizii, de a se manifesta spontan,
de a formula şi soluţiona o serie de probleme de viaţă reală etc. La acestea se adaugă
elemente legate de abordarea clasei de elevi, cât şi de structurile dimensional – practice ale
acesteia(ergonomică, psihologică, psiho-socială, normativă, relaţională, operaţională şi
creativă), în scopul facilitării intervenţiilor cadrelor didactice în situaţiile educaţionale
concrete, prin exerciţiul microdeciziilor educaţionale.
Ideea abordării acestei lucrări a venit ca urmare a contactului cu un cadru didactic ce
lucrează la Școala Gimnazială nr. 13 din Râmnicu Vâlcea, școală cu regim Step by Step și
care mi-a dat ocazia să văd cum se desfășoară o zi din activitățile lor. Ceea ce m- a atras a fost
modul diferit de abordare a procesului instructiv-educativ : atât abordarea clasei de elevi, cât
şi structurile dimensional – practice ale acesteia(ergonomică, psihologică, psiho-socială,
normativă, relaţională, operaţională şi creativă),față de cel din învăţământul tradiţional, chiar
dacă trebuiesc respectate planul şi programa şcolară impuse de către factorii de decizie în
domeniu.
Programul Step by Step are un impact pozitiv asupra copiilor, a personalului didactic şi
a părinţilor prevazând un mediu al grupei organizat pe centre de activitate, prin implicarea
familiei şi individualizare predării axata pe necesitaţile şi interesele fiecărui copil.

2. FORMULAREA PROBLEMEI SI A IPOTEZEI

Mi-am propus sa realizez o cercetare care să ilustreze în mod concret diferenţele
existente în planul manifestării potenţialului creativ al elevilor aparţinând celor două abordări:
tradiţional şi Step by Step, modul de abordare a procesului instructiv-educativ fiind diferit.
Am pornit de la urmatoarea ipoteză generală : prin modul diferit de abordare a
procesului instructiv- educativ, alternativa Step by Step dezvolta la elevi creativitatea, mai
mult decât în clasele tradiționale
3. OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII
 Demersul cercetării a avut ca scop identificarea particularităţilor elevilor celor două
medii educative (tradiţional şi Step by Step) privind: performanţele şcolare, interesul pentru
învăţătură, adaptarea si trăsăturile ce susţin potenţialul creativ al elevilor.
Ca metode am folosit observatia, pentru a identifica aspectele comportamentale ale
elevilor.
Instrumente utilizate au fost:
1. Testul sociometric
2. Fişa psihopedagogica
Menționez ca aceste instrumente au fost aplicate în aceeaşi formă la nivelul celor două
eşantioane.
4. DESCRIEREA ESANTIONULUI
Cercetarea a fost efectuată pe un eşantion de 40 de elevi din cele două medii de
învățare amintite.
În cadrul cercetării am implicat doua eşantioane constituite din elevi aparţinând
claselor I si a-II-a (unul aparţinând sistemului tradiţional de învăţământ de la Liceul Teoretic,
comuna Grădiștea – unde lucrez eu şi altul aparţinând alternativei Step by Step de la Școala
nr.13). Eşantionul constituit din elevii ce studiază în cadrul claselor tradiţionale este constituit
din elevi incluşi în clasele I si a-II-a. Cercetarea s-a desfășurat cu câteva limite și riscuri
datorate grupurilor neomogene ca vârstă (elevi de 6, 7 si respectiv 7, 8 ani si ca sex (feminine,
masculine), dar si subiectivității.
5. ANALIZA REZULTATELOR CERCETARII
Analiza statistică şi interpretarea datelor a fost realizată în funcţie de criteriile: vârsta şi
sexul subiecţilor.
În aplicarea chestionarului sociometric am pornit cu studiul cantitativ al relațiilor ( (umane)
dintre elevii aparținând eșantioanelor alese din cele două sisteme de învățământ: tradițional si
alternativ.
Elevilor li s-a cerut să răspundă unor întrebări prin care sa indice unul, doua, trei nume de
colegi ce ar corespunde propriilor dorințe legate de întrebarea respectivă.
Astfel, în urma aplicării chestionarului sociometric şi a calculării indicelui de coeziune
la nivelul fiecarei clase, am constatat că spre deosebire de clasele I Step şi tradiţionale în care
indicii de coeziune la nivelul claselor sunt apropiaţi ca valoare, în clasa a II-a valoarea
acestora crește mai mult pentru clasele Step, spre deosebire de clasele tradiţionale. Iată deci,
coeziunea elevilor claselor Step implicate în cercetare este mai mare decât cea a elevilor din
clasele tradiţionale, pe parcursul clasei a II-a. Aceasta coeziune este data de: spațiul diferit de
intalnire din sala de clasa, unde comunică elevii împărtășindu- si experiențele și de poziția de
«  umăr la umăr » a celor două cadre didactice.
Cel de-al doilea chestionar ” Cum ești la scoala?” a cuprins intrebari legate de spiritul de
bun coleg si de stilul de munca intelectual. Datele obtinute sunt redate in continuare
comparativ .
Interesul pentru învăţătură al elevilor a fost surprins prin intermediul observaţiei şi al
fişei psihopedagogice. În urma analizei datelor am constatat faptul că în clasa I apar ceva
diferente, dar mici, datorate perioadei de acomodare, de adaptare a elevilor din ambele
sisteme la mediul şcolar. Dar lucrurile se schimba in clasele a II-a , cand elevii vin cu temele
partial făcute si participă cu plăcere la ore la majoritatea disciplinelor, dar nu studiază
independent nici un material suplimentar pentru a se informa.
Tot conform fişei psihopedagogice, în ceea ce priveşte conduita în grup a elevilor,
integrarea lor sociala, modul în care fiecare elev este văzut de colegi, dar şi în ceea ce priveşte
motivul pentru care fiecare elev este apreciat de către colegii săi, în clasa I nu am sesizat
diferenţe mari între eşantionul constituit din elevi ai claselor Step şi cel constituit din elevi ai
claselor tradiţionale, existând la nivelul ambelor eşantioane, efective aproximativ egale de
elevi, care în cadrul colectivului erau fie mai mult izolaţi, putin comunicativi, fie participau la
activităţile de grup doar cu solicitare externă, fie erau în contact cu grupul, dar preferau
sarcinile executive, fie căutau activ contactul cu grupul, veneau cu idei, propuneri. În clasa a
II-a apar insa diferenţele care sunt în favoarea eşantionului constituit din elevi ai claselor
Step. Aceştia, sunt, în număr tot mai mare, în contact cu grupul şi caută în permaneţă contacul
cu acesta, vin cu idei propuneri, spre deosebire de elevii din cadrul eşantionului tradiţional,
care sunt preponderent în contact cu grupul preferând sarcini executive şi participă la
activitatea de grup mai mult ca urmare a solicitărilor externe.
În ceea ce priveşte modul în care elevii celor două eşantioane sunt văzuţi de către
proprii colegi, precizez că la nivelul ambelor eşantioane, în fiecare din cele doua clase,
aproape toti elevii sunt văzuţi de către colegi ca fiind sociabili şi mai puţini ca fiind
individualişti, izolaţi. Sondajul mi- a aratat ca elevii, atat baietii cat si fetele, se imprietenesc
 usor si sunt buni colegi. In general, baietii sunt individualistii sistemului traditional Diferenţe
mai mari există şi acestea sunt tot în favoarea eşantionului constituit din elevii claselor Step,
însă aceste diferenţe devin insemnate statistic doar la nivelul clasei a II-a si tot la baieti.
În ceea ce piveşte motivul pentru care elevii sunt apreciaţi de către colegi, constatăm ca
la nivelul clasei I, majoritatea elevilor de la nivelul ambelor eşantioane sunt apreciaţi pentru
rezultatele la învăţătură, dar şi pentru faptul că sunt prietenoşi, apropiaţi, sociabili. O mică
parte dintre elevii ambelor eşantioane sunt apreciaţi de către proprii lor colegi pentru
performanţele lor extraşcolare. Nu există în clasa I diferenţe semnificative între elevii celor
două eşantioane, din punctul de vedere amintit anterior. În clasa a II-a apar diferenţe între
elevii din eşantionul Step şi cei din eşantionul tradiţional, în sensul că, elevii din clasele Step
sunt, în număr tot mai mare, apreciaţi de proprii colegii, si baietii si fetele, pentru faptul că
sunt sociabili, prietenoşi, au o relaţie bună cu grupul, spre deosebire de cei din clasele
tradiţionale care sunt tot apreciaţi în număr tot mai mare, dar pentu rezultatele la învăţătură.
Iată deci că deşi în clasele Step nu se renunţă la exigenţă, un accent important se pune pe
relaţia dintre elevi în cadrul clasei, pe sprijinul reciproc, pe socializare, spre deosebire de
elevii din clasele tradiţionale, în care datorită încurajării competiţiei între elevi, aceştia îşi
apreciază colegii cu prioritate pentru rezultatele obţinute la învăţătură.
Ca urmare a derulării observaţiei asupra celor două eşantioane, în vederea surprinderii
conduitei în colectiv a elevilor (bun organizator şi animator al colectivului/are iniţiativă în
colectiv, este sociabil, comunicativ, vine cu idei/nu se sustrage de la sarcinile comune/este un
elev pe care colegii se pot bizui) am constatat faptul că în clasa I nu se evidenţiază diferenţe
mari între aceştia, în ceea ce priveşte comportamentele enumerate, la elevii ambelor eşantioane,
baieti si fete, regăsindu-se comportamentele amintite (mereu, deseori, uneori, niciodată) în
procente aptoximativ egale. În clasa a II-a însă, marea majoritate (peste 85%) a elevilor, baieti
si fete din clasele Step se dovedesc a fi mereu şi deseori buni organizatori şi animatori ai
colectivului, spre deosebire de cei din clasele tradiţionale, baieti si fete care (aproximativ 45%)
manifestă uneori şi chiar niciodată acest comportament. Tot în clasa a II-a am constatat că,
semnificativ mai mulţi elevi ai claselor Step, baieti- fete, nu se sustrag de la sarcinile comune şi
manifestă iniţiativă în colectiv, spre deosebire de cei din clasele traditionale care manifestă
mereu şi deseori aceste comportamente, în număr mult mai mic.
 În ceea ce priveşte conduita în grup a elevilor, modul în care fiecare elev este văzut de
colegi, dar şi în ceea ce priveşte motivul pentru care fiecare elev este apreciat de către colegii
săi, în clasa I nu sunt diferente între cele doua eşantioane, cam toti elevii sunt mai mult izolaţi
si participa la activităţile de grup doar daca sunt solicitati, iar unii dintre ei prefera sarcinile
executive, doar o mica parte vin cu idei, propuneri. În clasa a II-a insa, elevii de la Step vin
cu idei/ propuneri, spre deosebire de elevii din cadrul eşantionului tradiţional, care nu sunt în
contact cu grupul preferând sarcini executive şi partcipă la activitatea de grup mai mult ca
urmare a solicitărilor externe.
Aceleași rezultate se pot observa, între cele două eşantioane, şi în ceea ce priveşte
calitatea elevului de a fi un coleg pe care ceilalţi se pot bizui. Astfel elevii claselor Step, si
baietii si fetele au fost, în număr semnificativ mai mare, mereu, astfel de colegi, pe când
clasele tradiţionale dispun de un număr semnificativ mai redus de elevi care se dovedesc a fi
mereu elevi pe care colegii lor se pot bizui.
Tot la nivelul adaptării relaţionale am urmărit, prin intermediul chestionarului, uşurinţa
elevilor din cele două eşantioane de a iniţia discuţii cu proprii colegi, dar şi cu cadrele
didactice de la clasă. Astfel dacă în clasa I nu au fost sesizate diferenţe semnificative între
elevii din clasele Step şi cei din clasele tradiţionale în ceea ce priveşte usurinţa de a iniţia
discuţii cu colegii, în clasa a II-a diferenţele sunt semnificative, elevii claselor Step declarând
în număr mult mai mare decât cei din clasele tradiţionale faptul că iniţiază foarte uşor discuţii
cu proprii colegi. Acest lucru a fost valabil si in cazul fetelor si in cel al baietilor.
În ceea ce priveşte uşurinţa elevilor, din cele două eşantioane, de a iniţia discuţii cu
cadrele didactice, nu reies diferenţe semnificative în clasele I şi a-II-a, elevilor din clasele
Step le este foarte uşor a iniţia o discuţie cu cadrele didactice spre deosebire de elevii din
clasele tradiţionale care, în număr mult mai mic au recunoscut acest lucru.
În ceea ce priveşte adaptarea normativă a elevilor din cele două eşantioane am constatat
existenţa unor diferenţe destul de mari doar în clasa a II-a, când gradul de insusire a normelor
este mult mai mare la nivelul elevilor din cadrul eşantionului Step decât cel de la nivelul
eşantionului tradiţional.
Cu alte cuvinte aceştia obţin în clasa a II-a scoruri mai mari la flexibilitate şi
originalitate decât cei din clasele tradiţionale, aflându- se printre elevii claselor Step un număr
mai mare doar de băieți, iar la fete scorul este foarte apropiat.; conform fişei psihopedagogice,
aceștia sunt inventivi, au manifestări creative şi manifestă deseori iniţiativă, creativitate, spre
deosebire de elevii claselor tradiţionale care se conformează modelului şi procedează rutinier
în număr mult mai mare decât cei din clasele Step.
Şi în ceea ce priveşte comportamentele urmărite la elevii ambelor eşantioane prin
intermediul observaţiei (iniţiativă individuală, exprimarea propriilor opinii, atitudinile
pozitive faţă de ceilalţi, capacitatea de a lua decizii, autonomie individuală, reacţii spontane),
am constatat la nivelul clasei a II-a diferenţe semnificative statistic. Între elevii claselor Step
şi cei ai claselor tradiţionale, am găsit diferenţe destul de mari la nivelul a patru dintre aceste
comportamente (iniţiativă individuală, exprimarea propriilor opinii, capacitatea de a lua
decizii, autonomie individuală). Astfel, baietii claselor Step manifesta în mai mare măsură
decât cei ai claselor tradiţionale, iniţiativă individuală,capacitatea de exprimare a propriilor
opinii, capacitatea de a lua decizii şi autonomie individuală. Fetele au obtinut scoruri egale.
La nivelul clasei a II-a, diferenţele semnificative obţinute între elevii claselor Step şi cei ai
claselor tradiţionale, sunt, in general, la nivelul tuturor variabilelor urmărite prin intermediul
celor doua instrumente utilizate şi se intensifică sigur în randul elevilor din clasele Step.
Astfel, pot aprecia că, ipoteza conform căreia presupuneam că programul Step by Step,
prin organizarea diferită a activităţii, contribuie la potenţialul creativ al elevilor ce învaţă în
aceste clase, spre deosebire de cei din clasele tradiţionale, se confirma mai ales la baieti,
fetele remarcându- se în ambele sisteme.
În urma derulării acestei cercetări, am ajuns la concluziile potrivit cărora alternativa
educaţională Step by Step, prin modul în care îşi derulează activitatea instructiv-educativă,
vine in sprijinul elevilor care se adaptează mai ușor (pedagogic, relaţional, normativ), dar şi în
ceea ce priveşte potenţialul creativ al acestora, chiar dacă rezultatele la testele de cunoștințe
sunt mai bune pentru elevii claselor tradiţionale. Testele de cunoștințe au fost date la
matematica si limba romana, au fost aceleasi pentru clasele ambelor sisteme si dovedesc buna
pregătire a elevilor din sistemul tradițional. Este singurul avantaj al elevilor acestui sistem.
Consider extrem de binevenita aplicarea, in limita posibilităților,la nivelul
învăţământului tradiţional, a unor aspecte specifice activităţii instructiv-educative din cadrul
alternativei educaţionale Step by Step, pentru a spriji mai buna integrare a elevilor la nivel
pedagogic, profesional şi social.
 În ceea ce priveşte adaptarea normativă a elevilor din cele două eşantioane, am
constatat existenţa unor diferenţe semnificative doar în clasa a II-a, când gradul de insusire a
normelor este mult mai mare la nivelul elevilor din cadrul eşantionului Step decât cel de la
nivelul eşantionului tradiţional, insa numai la o parte din baieti. Scorul obtinut de fete este
aproape egal.
Ca urmare a obţinerii acestor date, pot preciza că ipoteza, conform căreia presupuneam
că programul Step by Step, prin organizarea diferită a activităţii, determină o creștere în ceea
ce priveşte adaptarea pedagogică, normativă şi relaţională a elevilor ce învaţă în aceste clase,
spre deosebire de cei din clasele tradiţionale, este parţial confirmata.
În ceea ce priveşte dimensiunea creativă a elevilor din cele două eşantioane, în urma
utilizării, ca instrumente ale cercetării- fişa psihopedagogică si observaţia, am constatat faptul
că la nivelul clasei I nu sunt diferenţe mari între elevii claselor Step, fie băieți, fie fete, şi cei
ai claselor tradiţionale. Şi în acest caz situaţia se modifică în clasele a II-a, când diferenţele
devin vizibile si tot pentru elevii din clasele Step, dar numai in cazul baietilor, fetele
obținând același scor.
Astfel, aceştia au obținut în clasa a II-a scoruri mai mari la flexibilitate şi originalitate
decât cei din clasele tradiţionale si am regăsit, printre elevii claselor Step, un număr vizibil
mai mare care, conform fişei psihopedagogice, sunt inventivi şi cu manifestări creative şi
manifestă deseori iniţiativă, creativitate, spre deosebire de elevii claselor tradiţionale care se
conformează modelului şi procedează rutinier în număr mult mai mare decât cei din clasele
Step. Deosebirea aceasta nu se confirma si in cazul fetelor, acestea manifestându- se aproape
la fel, indiferent în ce sistem învață.

6. CONCLUZII
În urma deulării cercetării asupra eşantioanelor constituite din elevi aparţinând claselor
Step şi celor tradiţionale, şi ca urmare a analizei datelor statistice obţinute am constatat
diferenţe, dar nu semnificative între elevii celor două tipuri de clase, la nivelul tuturor celor
patru dimensiuni urmărite: adaptarea pedagogică, adaptarea relaţională, adaptarea normativă
şi potenţialul creator.
In concluzie, cercetarea făcuta asupra elementelor ce diferențiază celor doua sisteme
de învățământ, mi-a confirmat faptul ca alternativa Step by Step cultiva spiritul de colaborare:
elev-elev, elev-profesor in locul concurentei și-i întărește o motivație pozitivă în a se
descoperi, pregătește copiii viitorului, capabili sa realizeze schimburi de idei, să-și exprime
puncte de vedere proprii, să-si argumenteze părerile, sa fie responsabili, să inventeze, să aibă
inițiativă, încredere și spirit întreprinzător, să participe, să se implice personal și să-și
consolideze propriul demers mintal gândind liber, critic , creativ.
ANEXA 1

TEST SOCIOMETRIC

1. a) Cu cine din clasă ai dori să lucrezi în situaţia în care o muncă independentă ar necesita
doi indivizi ?.........
1. b) Cu cine din clasă nu ai vrea ?.........

2. a) Cu care dintre colegi ai prefera să-ţi petreci timpul liber ?.........

2. b) Cu cine nu ai dori să-ţi petreci timpul liber ?.........

3. a) După care coleg ai regreta, dacă s-ar muta cu familia în alt oraş ?.........
3. b) După care coleg nu ai regreta ?.........

4. a) Într-o drumeţie, pe cine ţi l-ai dori ca partener ?.........

4. b) Pe cine nu l-ai dori ca partener ?.........

5. a) La echipa de dansuri populare, cu cine ai vrea să dansezi ?.........

5. b) Cu cine nu ai vrea să dansezi ?.........

6. a) Care este cel mai bun prieten al tău din clasă ?.........
6. b) Dar cel pe care nu ţi l-ai dori ca prieten ?.........
BIBLIOGRAFIE:
1. Crearea claselor orientate dupa necesitatile copilului, C.E.D.P. Step by Step- Romania
2. Herseni, I. , 1992, Pedagogii şi şcoli alternative în actualitate, în Cunoaşterea copilului
preşcolar, Colecţia CATHEDRA, Editura Revistei de Pedagogie, Bucureşti.