Studentă: Dragomir Raluca-Maria

Conversie PIPP, an I, semestrul al II-lea

STUDIU COMPARATIV ÎNTRE ÎNVĂȚĂMÂNTUL

ROMÂNESC ȘI CEL SPANIOL

Preambul:
Un învăţământ românesc obligatoriu compatibil cu prioritatea stabilirii unui spaţiu
european extins al educaţiei, are în vedere în mod simultan:
1. Obiectivele şi conţinutul reformelor învăţământului obligatoriu din ultimul
deceniu la nivel european
2. Evoluţiile recente în politica educaţională promovată la nivel european, care
au vizat:
a. Extinderea duratei învăţământului obligatoriu
b. Modificarea stadiilor/ciclurilor de învăţământ

SISTEMUL DE INVĂȚĂMÂNT DIN ROMÂNIA

Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi

instituţiilor de învăţământ de stat şi private de diverse tipuri, niveluri şi forme de
organizare a activităţii de instruire şi educare.Sistemul naţional de învăţământ este
structurat în niveluri educaţionale, astfel încât să fie asigurată coerenţa instrucţiei şi
educaţiei conform particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor şi
studenţilor.

Organizare:

1
Sistemul național de învățământ cuprinde următoarele niveluri:

Educația timpurie (0—6 ani), formată din:

• nivelul antepreșcolar (0—3 ani)

• învățământul preșcolar (3—6 ani), care cuprinde:

o grupa mică

o grupa mijlocie

o grupa mare.

Învățământul primar (ISCED 1)

Învățământul primar (ISCED 1) cuprinde:

• clasa pregătitoare

• clasele I—IV.

Trecerea de la învăţământul primar la cel secundar inferior (gimnaziu) este

condiţionată numai de promovarea învăţământului primar.

Învățământul secundar inferior (ISCED 2) sau gimnazial.

Învățământul secundar inferior (ISCED 2) sau gimnazial cuprinde clasele V—

VIII. Accesul la nivelul superior se realizează prin examen de evaluare națională și
de repartizare în unități de învățământ secundar superior.

Învățământul secundar superior (ISCED 3)

Învățământul secundar superior (ISCED 3) poate fi:

• învăţământ liceal, care cuprinde clasele de liceu IX—XII/XIII, cu următoarele

filiere:

- teoretică
- vocațională
- tehnologică, sau

2
 - învăţământ profesional cu durata de 3 ani. Absolvenţii învăţământului
profesional care promovează examenul de certificare a calificării
profesionale pot urma cursurile învăţământului liceal.

Învățământul profesional și tehnic este format din:

• învățământ profesional

• învățământ tehnic

• învățământ postliceal.

Învățământul terțiar nonuniversitar (ISCED 4)

Învățământul terțiar nonuniversitar (ISCED 4) cuprinde învățământul

postliceal.

Învățământul superior (ISCED 5-8)

Învățământul superior (ISCED 5-8), este organizat în universități, academii de

studii, institute, școli de studii superioare, denumite instituții de învățământ
superior sau universități, autorizate provizorii sau acreditate.

Pot să se înscrie în învățământul superior absolvenții de liceu cu diplomă de

bacalaureat.

Condițiile de admitere sunt diferite de la o instituție la alta.

Structura învățământului superior reflectă principiile procesului Bologna:

• studii de licență

• studii de masterat

• studii de doctorat.

Educația adulților

Educația adulților cuprinde programe de formare la toate nivelurile de calificare,

organizate în sectorul public sau privat.

3
Învăţământul preşcolar, primar, secundar şi postsecundar non-terţiar formează
învăţământul preuniversitar. Învăţământul preuniversitar este subordonat
Ministerului Educaţiei Naționale prin inspectoratele şcolare judeţene.

Învăţământul primar şi secundar inferior (învătamânt obligatoriu de 11 clase) este

obligatoriu.

Şcolarizarea la domiciliu

În conformitate cu prevederile Legii educației naționale (Legea 1/2011):

• Pentru copiii, elevii şi tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesită perioade de
spitalizare mai mari de 4 săptămâni se organizează, după caz, grupe sau clase în
cadrul unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi.

• Pentru copiii, elevii şi tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei
dizabilităţi, sunt nedeplasabili, se organizează şcolarizare la domiciliu, pe o
perioadă determinată.

• Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de clase sau de grupe în spitale se

fac de către inspectoratul şcolar, la propunerea CJRAE/CMBRAE, conform unei
metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei.

Obiectivele generale ale educaţiei timpurii:

– dezvoltarea integrală normală şi deplină a copilului, valorificîndu-se potenţialul

fizic şi psihic al acestuia, respectîndu-se ritmul propriu de dezvoltare a acestuia,
nevoile sale afective şi specificul activităţii sale de bază — jocul;

– dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi mediul pentru a

dobîndi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor,
exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;

– descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi, a autonomiei şi

dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

– sprijinirea copilului în acumularea cunoştinţelor, capacităţilor, deprinderilor şi

atitudinilor necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii

Procente de frecventare:

4
În ultimii 7 ani, efectivele de elevi cuprinse în sistemul românesc de învățământ
preuniversitar au fost în scădere de la un an la altul. Această stare de fapt constituie
un efect direct al evoluțiilor demografice. Astfel, conform datelor Eurostat, rata
brută a natalității în 2015 a fost de 9,3‰ în România, situându-se sub nivelul
valorii indicatorului la nivel UE (10‰). Efectivele de elevi au scăzut de la un an
şcolar la altul, cu diferențe cuprinse între 14 mii până la 84 de mii de elevi/an,
valoarea din urmă înregistrându-se în anul școlar 2015/2016. În acest an școlar,
sistemul preuniversitar de învățământ românesc a cuprins 3079,94 de mii de levi,
înregistrând cea mai mare scădere din ultimii ani.Debutul scolaritatii obigatorii este
de 7 ani sau la cererea parintilor 6 ani.

SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN SPANIA

TIPURI DE INSTITUŢII DE EDUCAŢIE TIMPURIE

Instituţiile sunt foarte variate şi pot cuprinde:
- şcoli pentru prima şi a doua treaptă (escuelas infaniles) – pentru copii
până la 3 ani şi de la 3 la 6 ani – care ţin de Ministerul Educaţiei sau de
Comunităţile Autonome care au răspunderi în educaţie
- şcoli pentru a doua treapta (escuelas de educacion infaniles) – pentru
copii de la 3 la 6 ani – de care răspund autorităţile locale sau
Comunităţile Autonome care nu au răspunderi în educaţie
- centre particulare care primesc copii de la 0 la 6 ani (centros de
educacion infantil)
- guarderias –centre de zi particulare care operează fără autorizare din
partea autorităţilor educative şi au funcţie de asistenţă socială.
ORGANIZARE Educaţia preşcolară nu este obligatorie.
OBIECTIVE GENERALE:
- conştientizare corpului şi mişcarea
- crearea unei imagini de sine pozitivă
- acţiunea independentă
- dezvoltarea spiritului de iniţiativă şi a încrederii în sine
- dezvoltarea relaţiilor sociale
- dezvoltarea unor atitudini de cooperare

5
- observarea şi explorarea mediului natural imediat şi identificarea
proprietăţilor elementelor
- exprimarea verbală adecvată în situaţii de comunicare.
PROCENTE DE FRECVENTARE
Frecventarea diferă funcţie de vârsta copiilor crescând de la aproximativ
50% pentru copiii de 3 ani la 100% pentru copii de 5 ani.
DEBUTUL ŞCOLARITĂŢII OBLIGATORII: 6 ani