MOLDOVAN ANA MĂDĂLINA

PEDAGOGIE, AN II, ZI

Analiza Curriculumului pentru alternativa Montessori

,,...copilul este constructorul spiritual al

omenirii, iar obstacolele în calea dezvoltării sale
libere sunt pietrele din zidul în care a fost închis
sufletul omului. Trebuie să ajutăm copilul să
acționeze singur, să voiască singur, să gândească
singur aceasta este arta celor ce aspiră să
slujească spiritul” – Maria Montessori
Copiii Montessori învață într-un mediu necompetitiv și care-i susține în permanență,
concentrându-se pe individualitatea copilului și pe nevoile lui specifice. Copiii sunt încurajați
să muncească independent, în ritmul lor, educatorul putând să lucreze cu fiecare în parte sau
în grupuri mai mici. Atunci când mediul răspunde tuturor trebuințelor copiilor, aceștia
devin,fără vreo manipulare din partea adultului, sănătos fizic, împlinit intelectual și
psihologic, foarte bine educat, emanând bucurie și bunătate unul făță de altul. Grupa
Montessori e formată din copii cu vârste cuprinse între 0-3 ani, 3-6 ani, 6-9 ani și 9-12 ani.
Copiii învață astfel atât de la educatori, dar și independent, sau unii de la alții. Acest sistem
atribuie copiilor anumite responsabilităţi şi îi ajută să îşi dezvolte stilul personal de acumulare
a cunoştinţelor, timp în care educatorii acţionează ca un ghid care le încurajează şi le
facilitează acţiunile.

Mediul unei gradinite Montessori unifică funcţiile sociale, psihologice, fizice şi

academice care îi sunt necesare unui copil pentru a dezvolta o atitudine pozitivă faţă de
şcoală: încredere în sine, simţul ordinii, curiozitate şi concentrare, iniţiativă şi perseverenţă,
abilitatea de a lua decizii, şi simţul responsabilităţii faţă de alţi membrii ai clasei, şcolii şi
comunităţii. Această fundaţie solidă îi va permite copilului educat într-un mediu Montessori
să beneficieze de ea pe tot parcursul educaţiei şcolare ,dar şi mai departe în viaţă. Pentru a-și
putea desfășura activitatea didactică zilnică, elevii au nevoie de un mediu foarte bine
organizat și structurat care să le permită să acționeze independent. În acest mediu se pot
organiza activități multiple și variate, iar posibilitatea de mișcare care este foarte mare. Pentru
a întruni condițiile unui mediu educativ, acesta îndeplinește urmatoarele criterii:
Manevrabilitatea – mobilierul școlar trebuie să fie pe măsura copilului și să răspundă la
nevoile acestuia de a lucra rațional. Măsuțele, de diferite forme să nu se clatine și să fie foarte
ușoare încât să poată fi transportate de 2 copii de 4 ani; așa și scaunele mici, adaptate la
proporțiile corpului copilului astfel încât să poată da posibilitatea copilului de a alege poziția
comodă, putându-se astfel adapta, în loc să stea nemișcat; și acesta fiind un semn extern de
libertate și totodată de educație.
MOLDOVAN ANA MĂDĂLINA
PEDAGOGIE, AN II, ZI

Structurarea pe arii curriculare – în pedagogia Montessori există 5 arii curriculare,

materialele didactice fiind grupate în 5 zone distincte:

Deprinderi de viață practică – stabilește baza pentru toate celelalte lucruri de realizat în clasă.
Această arie curriculară a fost concepută pentru a-i învața pe copii deprinderile de viață
zilnică. Învățarea pe exemple concrete din viața reală a unor activități favorizează dezvoltarea
independenței, a încrederii în sine, a deprinderii de a păstra ordinea la locul de muncă și de
odihnă, coordonarea și concentrarea. În cadrul acestei arii curriculare exista 4 grupe distincte
de exerciții: 1. îngrijirea personală

2. îngrijirea mediului înconjurator

3. dezvoltarea relațiilor sociale

4. jocul tăcerii – coordonarea și armonia mișcării corporale.

Deprinderile zilnice de viață practică urmăresc formarea unui individ independent și

autonom. Sunt activități care, prin mișcări repetitive, duc la o rafinare a coordonării, la
autodisciplină, precum și la o capacitate crescută de concentrare.

Dezvoltare senzorială – această zonă a curriculumului Montessori conține materiale specifice

care să-i ajute pe copii în rafinarea experiențelor de observare, ascultarea sunetelor, de
atingere, de rafinarea gustului și a mirosului. Cu ajutorul exercițiilor senzoriale copilul poate
să distingă, să ordoneze, să clasifice și să descrie impresii senzoriale legate de lungime,
înălțime, temperatură, greutate, culoare, miros. Exercițiile senzoriale și de manipulare sunt nu
numai un ajutor pentru dezvoltarea și maturizarea organelor de simț , dar și un punct de
pornire pentru creșterea potențialului intelectual al copilului. Aceste exerciții reprezintă
provocări semnificative care îi fascinează pe copii. Aceștia învață mai ușor matematica –
senzo-matematica, structura limbii – senzo-gramatica, notiunile de științe. Exercițiile
senzoriale dau sens percepțiilor și dezvoltă gândirea copiilor (analiza,sinteza, clasificarea,
generalizarea). Sprijinirea copiilor pentru a compara și clasifica, reprezintă puncte importante
în stimularea senzorială și intelectuală. Mintea trebuie să și judece, să compare, să clasifice și
să tragă concluzii. Experiența cu materialele senzoriale reprezintă pentru copii primul pas în
înțelegerea conceptelor abstracte învațate.

Matematica – a fost privită ca fiind un proces mental natural care începe de la un nivel
concret și progresează către un nivel abstract, fiecare copil având spirit matematic înnăscut.

Limbă și comunicare – este o abordare integrată care combină fonetica și noțiunile de

vocabular cu noțiunile de gramatică de studiere a textului literar. În domeniul lingvistic, există
o mare varietate de material de lectură, de pregatire, de analiză fonetică, de înțelegere a
sensurilor cuvintelor, material pentru dezvoltarea capacităților de receptare a mesajului oral și
scris. Dezvoltarea limbajului este o preocupare a întregii pedagogii Montessori. În cadrul
acestei metode, scrisul precede lectura textului, fază sensiblă pentru scris, aparând la vârsta de
4 – 5 ani.
MOLDOVAN ANA MĂDĂLINA
PEDAGOGIE, AN II, ZI

Educația cosmică – include noțiuni de istorie, geografie, botanică, zoologie, chimie, fizică,
astronomie, geologie, antropologie, muzică, artă plastică, educație civică, sport. Se bazează pe
studierea a două componente – evoluția naturii și evoluția omului și a culturii. Prin educația
cosmică, se transmite copiilor o viziune clară asupra întregului univers, ca o unitate dinamică
în care totul se afla în interdependență. Acest tot unitar este prezentat prin două dimensiuni:
dimensiunea verticală – formarea universului, a pământului, apariția vieții, a oamenilor;
dimensiunea orizontală – relațiile din cadrul universului.

Esteticul – mediul este atrăgător, armonios, materialele didactice să invite la activitate.

Materialele sunt aranjate atragător și aerisit pe rafturi, pentru a permite observarea fiecăruia în
parte. Păstrarea ordinei și curățeniei – fiecare obiect are un loc stabil unde poate fi găsit în
permanență, în bună stare de funcționare.

Materialele didactice Montessori sunt aranjate pe arii curriculare în ordinea didactică a

folosirii lor, fiind expuse în mod îmbietor pe rafturi joase și deschise, astfel încat copiii să
aibă acces la ele, fără a fi nevoie de ajutorul unui adult. Materialele Montessori au ca scop
atragerea interesului copilului și acumularea cunoștințelor prin utilizarea repetată. Acestea au
fost create ca raspuns la nevoile individuale de dezvoltare ale copilului: - sunt secvenționate
cu atenție pentru a demonstra copilului fiecare etapă în parte și pentru a-i da posibilitatea să
simtă succesul sau eroarea, apelează la simțurile copilului, trecerea de la concret la abstract
realizându-se progresiv, facilitează eliminarea dificultăților determinate de conceptul
tradițional “trebuie învățat”, furnizează un control al erorilor, accentuează realitatea. Fiecare
material dintr-o clasă Montessori izolează o anumită calitate și există doar într-un singur
exemplar. În acest fel, conceptul pe care copilul urmează să-l descopere este izolat de
celelalte. Materialele didactice Montessori sunt autocorective. Când o piesă nu se potrivește
sau rămâne nefolosită, copilul percepe cu ușurință eroarea. Nu este nevoie de intervenția
adultului pentru a o corecta. Copilul este capabil să rezolve singur problemele, construind
independent, gândirea analitică și satisfacția care derivă din această realizare adecvată.
Libertatea presupusă de acestă metodă este structurată pe baza anumitor reguli cadru. Fiecare
material pus la dispoziția copilului va fi utilizat numai pentru activitatea destinată. Copilul ia
materialul dintr-un loc indicat îl pune în același loc după utilizare.

Copilul nu este corectat atunci când greșește. Se consideră că încă nu a ajuns să își
stăpânească suficient conceptul învățat, materialul va fi strans și reluat cu alt prilej, după o
lecție individuală sau perioadă de timp. Dacă în timp copilul repetă aceeași greșeală,
pedagogul îi oferă oportunități de învățare, optimizată prin colaborări cu alți colegi mai mari
și prin lucrul cu alte materiale care să-l ajute să înțeleagă conceptele prezentate. Copilul nu
este format de pedagog, se formează singur. Copiii prosperă atunci cand li se oferă libertate
într-un mediu propice nevoilor lor. Dacă după o perioadă de intensă concentrare și după lucrul
cu materialele, copiii dau dovadă de vitalitate și mulțumire de sine, scopul este realizat.
Copiii sunt liberi să-și aleagă singuri activitățile și locul de desfășurare al acestora.

În învătământul montessori, accentul este pus pe autodisciplina, impusă de mediul în care

copilul lucrează, profesorul predă individual
MOLDOVAN ANA MĂDĂLINA
PEDAGOGIE, AN II, ZI

și diferențiat, profesorul nu intervine decât dacă este necesar și atunci făra a fi în centrul
atenției, cunoștintele noi sunt adesea asimilate în urma lucrului în grup, copiii învață unii de la
alții, clasa este alcătuită din copii cu vârste diferite, cu diferențe între 0 și 3 ani, copilul își
alege singur orarul și activitățile la care participă, copilul lucrează atât cât dorește la un
proiect, nefiindui impuse limite temporale, greșelile sunt corectate de la sine, cu ajutorul
materialului de studiu, copilul reușind să învete prin cultivarea unor stări pozitive, materialele
folosite în procesul de învățământ se adresează tuturor simțurilor, ajutând copilul la o
cunoaștere totală, copilul se poate deplasa prin clasa unde dorește și poate vorbi cu cine
dorește, atâta timp cât nu ii deranjează pe ceilalți, părinții participă frecvent la programe
Montessori care le sunt special dedicate, în vederea participării la procesul de învățare.

Din punctul de vedere a principiilor, în învățământul tradițional: disciplina este impusă de

prezența profesorului, profesorul predă același lucru întregii clase, profesorul este în centrul
atenției, cunoștințele noi sunt predate, în general, de către educator, clasa este alcătuită din
copii de aceeași vârstă, copilul urmează un orar strict, impus de către școală, timpul în care
copilul trebuie să îndeplinească anumite sarcini este impus de profesor, greșelile sunt
corectate prin repetarea materiei, prin pedepse și recompense, materialele de lucru sunt adesea
reduse la instrumentele strict necesare scrisului, cititului și uneori experimentelor, copilul are
locul sau fix, trebuie să fie liniștit în timpul orei și să participe la lecție împreună cu toată
clasa, implicarea părinților este destul de redusă și voluntară.