Sistemul de învățământ Montessori.

Despre “libertatea controlată a copilului.”

PREȘCOLARITATE

Responabile:
Ursu Raluca
Ciornei Gabriela

"Să nu faci niciodată pentru un copil ceea ce poate face singur."

Maria Montessori
EDUCATIA
MONTESSO
RI
 CUPRI
1. SCURT2. EDUCATIA
NS
MONTESSORI
ISTORIC IN
4.LIBERTATEA
3. METODAROMANIA
CONTROLATA A
MONTESSORI
COPILULUI
5. EVALUARE
6.
OLUL EDUCATORULUI
PRINCIPIILE INTR-O CLASA MON
I MATERIALELE
DIDACTICE
 De unde a început totul?

 Alternativa educaţională Montessori a fost anumită metodă

de iniţiatoarea ei, Maria Montessori, pedagog şi medic
italian. A apărut la începutul anului 1907, prin înfiinţarea
primei instituţii „Casa dei Bambini” („Casa copiilor”), în
Italia.
 Rezultatele obţinute au impus în pedagogia secolelor XX-
XXI o metodologie a educaţiei fundamentată pe respectarea
libertăţii copilului, într-un mediu educativ pregătit, bogat în
stimuli, organizat pe baza intereselor şi dorinţelor naturale
de cunoaştere a acestuia.
 În anul 1909 a avut loc prima expunere sub denumirea de
„Pedagogia Montessori”.
 Ce este metoda Montessori?
 Maria Montessori a elaborat aceasta metodă educaţională, pe baza observaţiilor
sale ştiinţifice asupra comportamentului copiilor. Având cunoştinţe solide în
materie de pedagogie, antropologie şi psihiatrie, ea a dezvoltat ideea că fiecare
copil se naşte cu un potenţial unic ce trebuie valorificat, copilul nefiind doar un “vas
gol” care aşteaptă să fie umplut. Astfel a luat fiinţa o metodă de auto-educaţie şi
dezvoltare care se bucură de recunoaştere în toată lumea.

 Copiii sunt încurajaţi să muncească independent, în ritmul lor, educatorul putând

să lucreze cu fiecare în parte sau în grupuri mai mici. Atunci când mediul
răspunde tuturor trebuinţelor copiilor, aceştia devin, fără vreo manipulare din partea
adultului, sănătos fizic, împlinit intelectual şi psihologic, foarte bine educat, emanând
bucurie şi bunătate unul faţă de altul.
 Când a apărut educația Montessori în România?
 Asociația Alternative Pedagogice a introdus în 1996 educația Montessori în România
în învățământul public, cu scopul ca toți copiii, săraci sau bogați, să aibă acces la o
educație liberă potrivită legilor naturale ale dezvoltării.
 Autoritățile au reacționat negativ, văzând în aceasta o amenințare la industria
învățământului tradițional proiectat pentru a produce cetățeni instruiți dar dependenți.
 Între timp, și în România, ca mai în toată lumea, s-au dezvoltat școli Montessori
particulare la care au acces doar copiii care provin din familii înstărite financiar.
Cu ce se deosebește stilul Montessori de cel
tradițional?

 Metodele de predare convenționale

 Susține dezvoltarea individuală/independentă
 Stil adaptat pentru caracteristicile și preferințele fiecărui
copil
 Conținut adecvat de învățare în funcție de abilitățile și
interesele sale
 Fiecare copil se dezvoltă în propriul ritm
 Despre libertatea
controlată a copilului...
 M. Montessori a înţeles de la început că această libertate nu putea fi absolută, ci
limitată, dând astfel posibilitatea educatorului să intervină ori de câte ori era nevoie
pentru îndrumarea şi formarea copilului.

 Astfel, atunci când un copil, potrivit dorinţelor şi înclinaţiei sale, alegea un anumit
material didactic asupra căruia să acţioneze, educatorul nu trebuia să intervină.

 Intervenţia trebuia să se manifeste atunci când copilul încerca să utilizeze

materialul ales într-un alt scop decât celui care îi era destinat.

 Acest procedeu respectă principiul M. Montessori după care copilul învaţă din
proprie experienţă, principiu recunoscut în pedagogia contemporană, dar aproape
imposibil de pus în practică în învăţământul tradiţional.
 Evaluare
Evaluarea rezultatelor activităţii copiilor,
conform concepţiei M. Montessori, nu vor fi
analizate decât prin raportare la activităţile
sale precedente. Astfel, progresul realizat în
formarea sa nu se va constata prin
compararea performanţelor sale cu cele ale
colegilor săi.
M. Montessori îl îndemna pe educator să nu
lase „niciodată un copil să trăiască o situaţie
de eşec până ce el nu va avea o şansă
rezonabilă de succes”.
Rolul dascălului în pedagogia
Motessori
M. Montessori, în cadrul metodei sale, a conceput un rol nou
pentru dascăl. Copiii învaţă singuri, folosind materiale specifice,
timp în care rolul dascălului este să direcţioneze, să stimuleze şi
să ghideze activitatea acestora.
Dascălul nu se amestecă niciodată atunci când un copil este
concentrat şi nu intervine decât dacă a constatat că acesta are
nevoie de ajutor, nu ştie ce să facă sau îi deranjează pe ceilalţi
copii. Ajutorul este întotdeauna extrem de limitat, atât cât să se
asigure că acesta a ieşit din impas.
Copilul nu este corectat imediat ce greşeşte. Se consideră că
nu a ajuns încă să stăpânească suficient conceptul respectiv, iar
materialul va fi strâns şi reluat cu alt prilej.
Educatorul Montessori nu pedepseşte copiii niciodată, dar nici
nu oferă recompense. Se consideră că singura recompensă de
care are nevoie un copil este cea provenită din mulţumirea de
sine, din faptul că a realizat ceva bun şi corect, bazându-se pe
propriile lui puteri.
 PRINCIPIILE PEDAGOGICE
ALE METODEI MONTESSORI
1) Principiul de bază 4) Încurajarea copiilor să ia
este auto-educarea şi 2) Copilul şi nevoile sale mereu decizii proprii pe care
aplicarea celor învăţate individuale reprezintă să le respecte. Curăţenia şi
direct, nemediat. centrul pedagogiei aranjarea locului unde îşi
Montessori. desfăşoară activitatea copiii
sunt făcute de ei înşişi, în
funcţie de modul specific
cum se auto-conduc.

5) Recunoaşterea 6) Pedagogia Montessori 8) Motivaţia copilului se

7) Abordarea centrată pe
educabilităţii oricărei promovează respectarea dezvoltă dacă sunt
copil porneşte de la ceea
fiinţe umane şi acordarea drepturilor copilului, încurajate independenţa,
ce face copilul. Acestuia i
respectului, a încrederii formarea deprinderilor încrederea în sine,
se oferă un cadru
depline în capacitatea de activitate intelectuală concentrarea, decizia
organizat pentru educaţie
acesteia de a fi educată continuă, de liberă asupra duratei
şi autoeducaţie completă:
şi mai ales de a se adaptabilitate şi de învăţării şi satisfacţia în
fizică, emoţională,
autoeduca. asumare a schimbărilor. legătură cu propriile
intelectuală şi socială.
rezultate.
 Mediul şi materialele într-o clasă Montessori
Mediul înconjurător Materialele au
trebuie să fie special ca scop Clasa
proiectat astfel încât să atragerea Montessori este
stimuleze o activitate interesului aranjată pe
constructivă din partea copilului şi „zone” de obicei
acestuia. acumularea delimitate prin
cunoştinţelor prin dulăpioare cu
Materialele didactice utilizare repetată. rafturi joase.
Motessori sunt aranjate pe Fiecare „zonă”
arii curriculare, în ordinea Sunt pictate în conţine
didactică a folosirii lor fiind culori care atrag materiale
expuse în mod atractiv pe interesul copilului, specifice
rafturi joase şi deschise, fiind confecţionate subiectelor
astfel încât copiii să aibă din diverse respective.
acces la ele, fără să fie materiale naturale
nevoie de ajutorul unui şi sintetice.
adult.
 Pentru a-şi desfăşura demersul didactic zilnic, pedagogul Montessori şi copiii
săi au nevoie de un mediu foarte bine organizat şi structurat care să le permită
să acţioneze independent.
Copiii se pot mişca liber, ascultând doar de propriul impuls interior, alegând
singuri activitatea şi locul de desfăşurare. Cu timpul, exerciţiul alegerii devine
obişnuinţă, adică se dezvoltă capacitatea copilului de a lua decizii cu privire la
propria persoană.

Este alegerea copilului dacă doreşte să lucreze singur, cu un prieten sau într-
un grup mic.
Mişcarea copiilor obişnuiţi să ia decizii pentru ei înşişi devine cu timpul o
mişcare inteligentă, cu obiectiv, dictată de voinţă. Această mişcare merge
împreună cu învăţarea, fără mişcare învăţarea fiind nenaturală la vârsta
copilăriei.
 CE FEL DE INFORMAȚII SE GĂSESC PE SITE.UL
GRĂDINIȚEI TESORI?
 Metoda Montessori
 Înscrieri
 Contribuția părinților
 La nivelul grupelor mici ca obiectiv principal este socializarea prin activităţi de
joc ce le acordă şansa copiilor de a descoperi pe cel de lângă el şi pe sine,
astfel descoperindu-şi si locul său în lume. De asemenea, urmăresc rafinarea
propriilor simţuri care va duce la o bună dezvoltare intelectuală și motrică,
oferindu-le independenţă personală. Predomină activitățile de Viață Practică
prin care copilul învață să aibă grijă de el, asimilează reguli, rutine și dezvoltă
aspecte de conduită internă.

 La grupa mare, obiectivul principal devine pregătirea pentru şcoală, însă fără a
pierde din vedere dezvoltarea emoţională şi socială a copiilor. Dezvoltarea
armonioasă a personalităţii celor mici este ghidată prin activităţi pline de
mişcare, de interacţiune cu mediul real. Copiii nu se joacă, ci muncesc.
Muncesc la propria lor creare. Pregătirea pentru şcoală face parte din
 CONCLUZIE
Activităţile cu aplicabilitate practică, centrarea procesului instructive-
educativ pe copil şi nu pe modelul educatorului care transmite informaţii,
respectarea ritmului individual de învăţare, libertatea de alegere de către
copil a activităţii de învăţare, grupele în cadrul cărora copiii, simţindu-se ca
într-o familie, învaţă să se accepte reciproc, să se respecte, să se ajute,
rolul de observator umil al educatorului, care înţelege că fiecare copil are în
sine un educator lăuntric
– toate acestea sunt doar câteva trăsături esenţiale ale pedagogiei
Montessori, care presupun o dezvoltare armonioasă a copilului.
Retinem mai bine
vizual...
CE AM REȚINUT PÂNĂ
AICI?
 Sistemul tradițional
 Educatoarea este în centrul atenției, al clasei, al activității.
 Educatoarea este cea care impune disciplina.
 Copilul are un timp de lucru stabilit de educatoare.
 Copilul are scaunul/locul sau propriu: I se cere să stea linistit, să asculte şi să
participe în timpul activităților cu toată grupa.
Sistemul Montessori
 Educatoarea are mai mult rol observațional, și nu intervine prea des.
 Mediul şi metoda încurajează autodisciplina.
 Copilul lucrează atât timp cât doreşte la proiectul pe care îl alege singur.
 Copilul poate lucra acolo unde doreşte, se deplasează prin clasă şi vorbeste
cu cine doreste, fără a perturba activitatea altora;
 ADEVARAT
SAU FALS? ÎNTREBARE

Rolul dascălului este să direcţioneze, să stimuleze şi să ghideze activitatea

acestora, dar fără a se implica prea mult în activitatea copilului.

Copilul este corectat imediat ce greşeşte.

Evaluarea rezultatelor activităţii copiilor, conform concepţiei M.

Montessori, nu vor fi analizate decât prin raportare la activităţile
sale precedente.

Recompensele și pedepsele se aplică atât în sistemul de învățământ

tradițional cât și în sistemul Montessori.
 Mulțumesc pentru
atenție și implicare!
 BIBLIOG
RAFIE
 Montessori M., (2006), Mintea absorbantă, Editura APA, Drobeta Turnu Severin.

 Albulescu, I., (2014) Pedagogii alternative, Editura ALL, Bucureşti.

 https://youtu.be/aE4tSJ5STSs - videoclip

 https://gradinita-tesori.ro/?
fbclid=IwAR2Ap17EMdKO2ImaVGjFWO3LNqocgRJVG9ID72-BQ0-Z9oAYBCMval0ohyg
 CUPRI
1. METODE DE
2. NS
ALTERNATIVA
INVATAMANT
4.MEDIUL
3. METODA
EDUCATIONALA
EDUCATIV
MONTESSORI
MONTESSORI
5.CONCLUZII
.BIBLIOGRAFIE
 Metodele de învățământ
 În prima jumătate a secolului al XX-lea, Maria Montessori a pus bazele unui
sistem pedagogic revoluţionar; organizează la Roma, apoi şi în alte oraşe, „Casa
dei bambini” pentru copiii familiilor nevoiaşe.
 La baza metodelor promulgate de pedagogia montessoriana, se afla principiul
libertăţii în educarea fiinţei umane; conform acestui principiu, copilul nu trebuie
învăţat, nu trebuie dirijat, psihicul lui nu trebuie modelat de către adult.
 În cele ce urmează sunt descrise principalele metode utilizate de Maria
Montessori în „Casele de copii”.
 1.Ambianța
●Maria Montessori a stabilit metoda de observaţie pe o singură bază: copiii să se
poată exprima liber, pentru ca astfel să dezvălui educatoarei nevoile şi aptitudinile
lor, care rămân ascunse sau sunt reprimate atunci când ambianţa împiedică
activitatea lor spontană.
●E nevoie ca, pe lângă un observator, să existe şi un lucru observat, iar dacă e
necesar ca observatorul să aibă o pregătire pentru a şti să „vadă” şi să „culeagă”
adevărurile, trebuie să se pregătească, pe de altă parte, şi condiţiile care fac
posibilă manifestarea caracteristicilor naturale la copii
 2. Disciplină şi libertate
 Montessori consideră, pe bună dreptate, că disciplina trebuie să fie şi activă. Nu
se poate spune că un individ care este forţat să stea tăcut ca un mut, nemişcat
ca un paralitic, e disciplinat.
 Libertatea copilului trebuie să aibă ca limită interesul colectiv, iar ca formă, ceea
ce numim educaţia bunelor comportări şi a atitudinilor
 3.Recompense și pedepse
 Este suficient să se aplice astfel de principii şi se va vedea cum se naşte în copil
un calm care caracterizează şi aproape îi luminează toate acţiunile. Se naşte un
„copil nou”, moralmente superior celui care este tratat ca un neputincios şi
incapabil. Pe copil îl vor interesa cercetările sale proprii, rămânând nepăsător la
nenumăratele mici tentaţii externe care poate i-au stimulat mai înainte
sentimentele inferioare.
 CONCLUZIE

metodele montessoriene au revoluţionat percepţia celui care

educă despre cel care este educat şi anume că metodele utilizate în
aceste şcoli nu
doresc să transmită copilului cunoştinţe cu privire la calităţile
lucrurilor şi ale
obiectelor, ci să transforme obiectele şi lucrurile în mijloace de
dezvoltare armonioasă
pentru cel educat.
 NONCOMPETITIV IN
ALTERNATIVA
EDUCATIONALA
MONTESSORI –
 Avantaje:

AVANTAJE SIformare şi care tinde spre un eu mai bun.

-Elevul montessorian se află într-o permanentă competiţie cu sine. Este
personalitatea copilului care este în
-Atunci când greşesc copiii nu sunt corectaţi, materialul didactic este
DEZAVANTAJE
pus la loc şi i se dă posibilitatea să-şi aleagă un nou material.
-Copiii nu sunt limitaţi de timp, ca în învăţământul tradiţional, ei putând să
folosească instrumentele didactice alese atât timp cât le face plăcere şi îi motivează.
-Copilul nu este pedepsit şi nu este recompensat. Recompensa vine din mulţumirea de
sine a copilului că a dus la bun sfârşit sarcina pe care şi-a propus-o
-Materialele didactice puse la dispoziţie sunt într-un singur exemplar, în acest
mod copii învăţând să respecte alegerile celorlalţi, să-şi aştepte rândul, să ia decizi
pentru ei
 NONCOMPETITIV IN
ALTERNATIVA
EDUCATIONALA
MONTESSORI –
 Dezavantaje:

AVANTAJE SI
DEZAVANTAJE
-Dezavantajele sistemului noncompetitiv nu sunt reale pentru copii care rămân
şi se formează în sistemul Montessori. Dacă aceştia sunt transferaţi dintr-un sistem de
învăţământ în altul şi nu au posibilitatea de a se dezvolta după principiile
montessoriene, ar putea apărea o oarecare confuzie şi dezorientare
 SA EXERSAM!

 Dați exemple de avantaje si dezavantaje din sistemul

traditional vs sistemul montessori.
 CONCLUZIE

„Educaţia Montessori este cea mai sigură cale prin care te poţi
alătura elitei creative”. Nenumărate studii arată că elevii proveniţi din
şcolile Montessori au rezultate mai bune la testele standardizate
(Naţionale), decât cei proveniţi din sistemul tradiţional.
Odată ce un copil s-a format în alternativa educaţională Montessori
porţile posibilităţilor în viaţă sunt deschise!
MEDIUL EDUCATIV SI MATERIALUL PENTRU
DEZVOLTAREA
Mediul educativ sau SPECIFICA
mediul pregătit, oferă
fiecărui copil posibilitatea
să
lucreze în ritm propriu, în
funcţie de interesul şi de
etapa de dezvoltare în
care se află.
Copilul are deci libertatea să
decidă:
- Ce să înveţe;
- Cu cine să înveţe;
- Unde să înveţe; reprezintă ariile curriculare ale pedagogiei
- Cât timp să înveţe.
În pedagogia Montessori există cinci arii
curriculare, materialele didactice
fiind grupate în cinci zone distincte care
Montessori, iar acestea sunt:
- Deprinderi de viaţa practică;
- Dezvoltare senzorială;
- Matematică;
- Limbă şi comunicare;
- Educaţie cosmică. .
Metoda Montessori se bazează
şi încurajează impulsul natural
al copilului de a
se lăsa absorbit şi de a învăţa
din ceea ce îl înconjoară.
Această metodă pune copilul şi
nu profesorul în centrul
activităţii din colectiv. Copiii
Montessori învaţă într-un
mediu
liber, neinfuzat artificial cu spirit
de competiţie socială care să îi
traumatizeze de mici.
 MATERIALELE DIDACTICE
MONTESSORI
 Materialele didactice Montessori sunt autocorective şi sunt
confecţionate din diverse materiale naturale sau sintetice, pictate în
culori care atrag interesul copilului. Cel mai des folosit este lemnul.
De asemenea, materialele didactice Montessori sunt într-un singur
exemplar.