CURENTE ȘI

DOCTRINE
PEDAGOGICE
Buhociu Georgiana
Ramona
PIPP, Anul III, Grupa 1

Maria Montessori
Maria Montessori – Date biografice

Pedagogul are rolul de a crea o atmosferă placută și stimulantă în care cu toții – copii
si adulți – să se simtă bine. El stabilește și veghează la respectarea regulilor care ajută la
dezvoltarea relațiilor sociale și la orientarea copiilor în mediul social din care fac parte.
Rolul Pedagogului este în primul rând să ofere oportunități. El conduce și sprijină copilul pe
calea dezvoltării sale.
Pedagogul este cel care face legătura între materiale și “ pedagogul interior “ din fiecare
copil care, prin lucrul cu materialele, se dezvoltă singur.
Maria Montessori spunea că pedagogul “trebuie să respecte copilul care lucrează fără să-l
întrerupă. Trebuie să respecte copilul care face greșeli fără să-l corecteze. Trebuie să respecte
copilul care se odihnește observându-i pe ceilalti copii, fără a-l deranja sau a-l obliga să
lucreze.
Însă trebuie să fie neobosit în a le prezenta copiilor materialele pe care aceștia fie le-au
abandonat, fie le folosesc greșit. Toate acestea prin pregătirea cu grijă a mediului de lucru,
prin tăcerea conștientă, prin vorba blândă a celui care iubește.”1
Născută în 1870, în regiunea Ascona din Italia, Maria Montessori a fost, de-a lungul
întregii sale vieți, cu un pas înaintea contemporanilor săi: la 26 de ani, ea a devenit prima
femeie medic din Italia. În activitatea sa ca medic la diverse spitale din Roma, Maria
Montessori a luat contact atât cu copiii săraci, cât și cu pacienții bolnavi mintal, veniți la azil
pentru tratament. Ea și-a dat seama că în mediul nefinisat în care copiii erau tratați sau
locuiau, aceștia aveau nevoie atât de stimuli și de activități tactile, cât și de un mediu adecvat.
Bazându-se și pe studiile a doi francezi, care dezvoltaseră o tehnică de educație cu ajutorul
simțurilor, Maria Montessori și-a dezvoltat o întreagă teorie de reformă socială prin educație,
teorie pe care urma să o dezvolte de-a lungul întregii sale vieți. La 36 de ani, Maria
Montessori a renunțat la activitatea sa de medic și de profesor la Universitate și, profitând de
posibilitatea de a lucra cu copiii normali ai muncitorilor din districtul San Lorenzo al Romei,
a înființat „Casa dei Bambini”. Acolo, copiii au avut la dispoziție unele dintre materialele
dezvoltate de Maria Montessori. Tot acolo, copiii au avut acces la activități prin care să se
dezvolte natural, prin ei înșiși, să absoarbă cunoștințe din mediul lor, prin materiale auto-
didacte, neasistați de adulți. Metoda pe care Maria Montessori începuse să o dezvolte s-a
răspândit rapid atât în Europa, cât și peste Ocean, în America.

1
Maria Montessori, (1977). Descoperirea copilului. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
 Pe parcursul întregii sale vieți, până în 1952, în Olanda, Maria a trăit o perioadă dificilă
cauzată de razboi și de opoziția sa fată de regimul lui Mussolini. A fost nominalizată de trei
ori la Premiul Nobel și a avut o bază solidă de studiu în biologie, matematică, psihiatrie și
antropologie. Maria Montessori a studiat de-a lungul vieții sale copii de rase și culturi
diferite, din întreaga lume, dându-și seama de universalitatea legilor dezvoltării umane și de
faptul că, atunci când copiilor li se oferă un mediu propice, ei se dezvoltă armonios,
independenți și dornici să exploreze cât mai mult posibil lumea din jurul lor: „Trebuie să-l
ajutăm pe copil să acționeze de unul singur, să dorească de unul singur, să gândească de unul
singur; aceasta este arta celor care aspiră să servească spiritul”. 2
“Mario Montessori s-a născut în 1898 și a fost unicul fiu al Mariei Montessori. Deși nu a
avut o educație formală în calitate de profesor, dragostea sa pentru copii și întelegerea
intuitivă a muncii mamei sale l-au ajutat să fie alături de aceasta de-a lungul întregii sale
vieți, în calitate de partener de afaceri şi consilier personal.”3
În 1909, Montessori a ţinut primul ei curs de pregătire pentru metoda ei, în Città di
Castello, Italia. În acelaşi an, ea descrie observaţiile şi metodele sale într-o carte intitulată Il
Metodo della Pedagogia Scientifica Applicato All’Educazione Infantile Nelle Case Dei
Bambini (Metodă Pedagogiei Ştiinţifice Aplicată Educaţiei Copiilor din Casa Copiilor).
În 1913, deja se numărau peste 100 de şcoli numai în Statele Unite ale Americii.
În 1914, baronul Franchetti împreună cu Alice Hallingorten insistă ca Maria M. să
publice o carte despre viaţa şi experienţa ei. Astfel, este publicată cartea Descoperirea
Copilului, una din puţinele cărţi traduse şi în limba română. În acelaşi an are loc primul curs
Montessori.
În 1916, este publicată cartea Autoeducazione (Autoeducare), special pentru vârsta 6-11.
Aici este evident faptul că Montessori tratează diferit fiecare vârstă în parte, ţinând cont de
nevoile şi interesele fiecărui plan de dezvoltare în parte. Trebuie specificat faptul că au fost şi
multe persoane care au criticat metoda şi cărţile ei.
În 1922, devine inspector al şcolilor din Italia dar în acelaşi an, Mussolini vine la
guvernarea Italiei. Acesta închide toate şcolile Montessori din Italia, iar Maria M. pleacă în
Spania şi apoi în Olanda. Aici deschide propria şi singura ei şcoală pe care o va avea ca unic
deţinător.
În 1939 pleacă în India pe care nu o poate părăsi din cauza războiului. Aici, împreună cu
fiul ei Mario, continuă să dezvolte metoda ei educaţională. Este introdus termenul de

2
Maria Montessori, (1938). Taina copilăriei. Tiparul universitar, Bucureşti, 1938
3
Association Montessori Internationale. (2021). Biography of Maria Montessori.
„Educaţie  Cosmică” pentru a descrie abordarea specifică vârstei 6-12 ani. „Educaţia
Cosmică” subliniază interdependenţa tuturor elementelor din lume. Copiii lucrau în mod
direct cu plante şi animale în medii naturale iar Montessori a dezvoltat lecţii, ilustatii, planşe
şi modele pentru a fi folosite în lucrul cu elevii de la primar. Au fost create materiale pentru
botanică, zoologie şi geografie.
Între 1942 şi 1944, aceste elemente au fost încorporate într-un curs pentru metoda
avansată de lucru cu elevii între 6 şi 12 ani. Această muncă a dus la apariţia a două cărţi:
Education for a New World (Educaţia pentru o Lume Nouă) şi To Educate the Human
Potenţial (Educând Potenţialul Uman).
În 1946, ea se întoarce în Amsterdam şi tot în acelaşi an sunt publicate London Lectures
(Discursurile din Londra), care sunt disponibile tuturor.
În 1949, 1950 şi 1951 este nominalizată la premiul Nobel pentru Pace, ea scriind de
asemenea şi cartea Education and Peace (Educaţie şi Pace). În 1950 a fost invitată să
vorbească la UNESCO.
În 1952, se pregătea să meargă în Africa, dar a murit în Olanda, pe 6 mai, într-un oraş
numit Noordwrijk aan Zee. Avea vârsta de 81 de ani. Pe mormântul ei scrie: „Rog pe toţi
copiii dragi şi puternici să se unească împreună cu mine pentru a construi pacea în om şi în
lume”

Operele principale ale Mariei Montessori

Maria M. a scris multe cărţi şi articole. Printre acestea se numără:

Antropologia Pedagogică, Milano, Vallardi, în anul 1910 (Antropologie Pedagogică)
Il Metodo della Pedagogia Scientifica applicato all’educazione infantile nelle Case dei
Bambini, Loescher & C., Roma 1913 (Metoda pedagogiei ştiinţifice aplicată în
educaţia infantilă în Casa dei Bambini)
L’autoeducazione nelle scuole elementari, E. Loescher & C. – P. Maglione e
Strini, Roma 1916 (Autoeducația în şcoala primară)
Manuale di pedagogia scientifica, Alberto Morano Editore, Napoli 1921 (Manual de
pedagogie ştiinţifică, prima ediţie în engleză fiind intitulată Dr. Montessori’s Own
Handbook, 1914)
Psico Geométria, Araluce, Barcellona 1934 (Psihogeometria)
Psico Aritmétică, Barcellona, Araluce, 1934 (Psihoaritmetica)
 Îl segreto dell’infanzia, Bellinzona, Istituto Editoriale Ticinese S. Anno, 1938
(Secretul copilăriei, tradusă şi în limba română de Marcel Căpraru, Editura MJM,
2006. Prima ediţie a apărut în limba franceză cu titlul ‘’L’Enfant, 1936)
Dall’infanzia all’adolescenza, Garzanti, Milano 1949 (De la coplărie la adolescenţă,
prima ediţie a apărut în limba franceză cu titlul ‘’De l’enfant à l’adolescent, 1948).
Educazione e pace, Garzanti, Milano 1949 (Educaţie şi pace)
Formazione dell’uomo, Garzanti, Milano 1949 (Formarea omului)
La scoperta del bambino, Garzanti, Milano (Descoperirea copilului, tradusă şi în
limba română de către I.Şulea şi Firu, Ed. DP, Bucureşti, 1977. A apărut prima dată în
limba engleză cu titlul ‘’The discovery of child, 1948)
La mente del bambino. Mente assorbente, Garzanti, Milano 1952 (Mintea absorbantă,
tradusă şi în limba română de către Marcel Căpraru, Editura MJM. Prima ediţie a
apărut în limba engleză cu titlul ‘’The absorbent mind, 1949)

Concepție filozofică
Viziunea Mariei Montessori a fost aceea de a crea un sistem de educație în care
copilul să fie în centrul întregului proces prin încurajarea individualității și independenței în
învățare. Copiii sunt văzuți ca fiind în mod inerent curioși și orientați spre învățare. Astfel,
misiunea metodei de educație Montessori este aceea de a crea un proces care să aibă loc în
armonie cu ritmul individual de dezvoltare al copilului. Este o abordare holistică care pune
accentul pe toate aspectele dezvoltării, mai degrabă decât pe obținerea unor informații
specifice. Metoda Montessori privește educația ca o eliberare a potențialului din interior, nu
ca ceva care se revarsă. „În acest scop, o educație Montessori solicită elevilor să înțeleagă și
să promoveze valori precum pacea, comunitatea, onestitatea, dreptatea, egalitatea,
compasiunea și înțelegerea.”4

Concepție pedagogică

La începutul anilor 1900, Maria Montessori a elaborat aceasta metodă educațională,

pe baza observațiilor sale științifice asupra comportamentului copiilor. Având cunoștințe

4
Balcanu, A.-D., & Mîrzanca, M.-R. (2018). Studiu privind alternativele educaționale existente în sistemul de
învățământ preuniversitar din România. Bucuresti: Asociația Centrul pentru Integritate.
solide în materie de pedagogie, antropologie și psihiatrie, ea a dezvoltat ideea că fiecare copil
se naște cu un potențial unic ce trebuie valorificat, copilul nefiind doar un “vas gol” care
așteaptă să fie umplut. Astfel a luat ființă o metodă de auto-educație și dezvoltare care se
bucură de recunoaștere în toată lumea. Sala de clasă Montessori este concepută în jurul a trei
puncte cheie: profesorul, copilul și mediul înconjurător. Fiecare copil lucrează în ritmul său și
orice ajutor din partea altor copii are loc spontan. Nu există nicio presiune din partea
profesorilor pentru a lucra mai repede, iar profesorii oferă îndrumări pentru dezvoltarea
abilităților, după cum este necesar. Cursurile Montessori sunt formate din copii de diferite
vârste, care seamănă mai mult cu un mediu din lumea reală. Copiii mai mici (cu vârste
cuprinse între 3-5 ani) își concentrează „munca” pe materiale care dezvoltă cunoașterea prin
vedere, degustare, miros și atingere prin experiență directă. Copiii de vârstă elementară din
clasele superioare se îndepărtează de concret (sau senzorial) pentru a se concentra mai mult
pe sarcini abstracte.
Materialele și programa sunt interdisciplinare, iar copiii încep să-și aplice cunoștințele
în lumea reală. Elevii explorează aceleași materii ca și în alte școli, matematică, știință, limbi
și istorie, dar abordarea acestor discipline este diferită. Acest sistem atribuie copiilor anumite
responsabilități și îi ajută să își dezvolte stilul personal de acumulare a cunoștințelor, timp în
care educatorii acționează ca un ghid care le încurajează și le facilitează acțiunile.
Recompensele extrinseci sunt evitate, de aceea Maria Montessori a privit recompensele
extrinseci, cum ar fi notele, ca fiind de natură să deranjeze și să întrerupă concentrarea unui
copil.
Perioadele susținute de intensă concentrare sunt esențiale în educația Montessori.
Recompensele în acest sistem ar trebui să fie doar cele interne și să provină din mulțumirea
copilului care a reușit să duca la bun sfârșit o activitate. Un principiu esențial al educației
Montessori este că educatorul trebuie să fie în permanentă atent la ce face copilul și nu
invers. Rolul educatorului este de a crea un spațiu deosebit și ordonat, în care copilul să poată
să învețe. Educatorul și copiii împart tot spațiul dintre ei. Nu există o arie destinată
educatorului sau o catedră și tot spațiul este folosit pentru activități.
Educatorii Montessori sunt pregătiți profesional pentru această metodă și utilizează
materiale Montessori special create. Aceste materiale nu numai că stimulează simțurile și
imaginația, dar sunt și auto-corectoare, permițând copilului să evolueze în ritmul lui și să
învețe din propriile lui greșeli. Materialele speciale și modul în care acestea îi sunt prezentate
invită și lasă copilului să aleagă numai acele activități care îi incită interesul personal. Sub
îndrumarea educatorului, copiii dintr-o clasa Montessori acumulează cunoștințe făcând
propriile lor descoperiri. Sunt astfel încurajate concentrarea, motivația, autodisciplina și
dragostea pentru învățătură.
„Mediul unei grădinițe Montessori unifică funcțiile sociale, psihologice, fizice și
academice care îi sunt necesare unui copil pentru a dezvolta o atitudine pozitiva fată de
școală: încredere în sine, simțul ordinii, curiozitate și concentrare, inițiativă și perseverență,
abilitatea de a lua decizii, și simțul responsabilității față de alți membrii ai clasei, școlii și
comunității. Această fundație solidă îi va permite copilului educat într-un mediu Montessori
să beneficieze de ea pe tot parcursul educației școlare, dar și mai departe în viață.”5

5
Maria Montessori,(1922). Metoda pedagogiei ştiinţifice aplicată la educaţia copiilor mici, ed. a III-a. Editura
Cartea Românească, Bucureşti
METODA EDUCAȚIONALĂ MONTESSORI
 În opinia mea, Maria Montessori a fost un pedagog dedicat și implicat în ceea ce
privește dezvoltarea naturală și armonioasă a copilului. Analizând riguros comportamentul
copiilor cu care intra în contact, a realizat de ce anume au nevoie copiii și ce activități sunt
benefice pentru formarea unor priceperi și deprinderi, fără a fi forțati sau stimulați prin nici o
modalitate.
Maria Montessori și-a definit metoda ca “educație pentru viață”. Copilul se bucură
de libertate de alegere și este încurajat să exploreze lumea prin intermediul materialelor de
lucru. Autoevaluarea și autocorecția sunt părți esențiale ale educației Montessori, iar ordinea,
coordonarea, concentrarea și independența sunt aptitudini urmărite de fiecare educator.
Metoda Montessori se caracterizează, în linii mari, ca o metodă prin care copilul este
cel care direcționează actul educativ, educatorul este facilitator în procesul de învățare, iar
mediul este conceput special pentru a ajuta copilul să învețe şi să-şi dezvolte potențialul
lui spiritual, emoƫional, fizic şi intelectual, ca parte a unei familii, a comunității, a
Universului.
După cum se spune în cartea “Descoperirea copilului”, școala din vremea lui
Montessori prevedea o disciplină strictă. Profesorii au exercitat un control strict asupra
mișcărilor și acțiunilor copiilor și acest lucru le-a mortificat fiecare gest spontan. Unul dintre
pilonii învățăturilor lui Montessori este așa-numita „disciplină activă”, care consta în esență
în „eliberarea copilului”, lăsându-l liber să desfășoare acțiuni spontane și reprimând doar
acțiuni „inutile sau dăunătoare”, precum acțiuni periculoase. pentru copil sau pentru alții și
pentru cei violenți sau agresivi.
Sistemul de recompense și pedepse este, de asemenea, criticat de Montessori, care
susține că inițial și ea a crezut utilă în scopuri didactice. Recompensele, și mai ales pedepsele,
nu sunt doar inutile, ci și dăunătoare, deoarece pun copilul pe „calea falsă a deșertăciunii”.
Singurul motor capabil să facă copilul să progreseze, singura forță reală capabilă să ridice
munții conform lui Montessori este forța interioară sau vocația.
Un citat care mie, personal, îmi place foarte mult și cumva îmi ghidează pașii în ceea
ce privește educația copiilor din jurul meu, este în aceeași carte publicată de Maria
Montessori:
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai
exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i
învăţăm să se adapteze.”
Maria Montessori în Descoperirea copilului
Bibliografie:
Maria Montessori,(1922). Metoda pedagogiei ştiinţifice aplicată la educaţia copiilor
mici, ed. a III-a. Editura Cartea Românească, Bucureşti
Balcanu, A.-D., & Mîrzanca, M.-R. (2018). Studiu privind alternativele educaționale
existente în sistemul de învățământ preuniversitar din România. Bucuresti: Asociația
Centrul pentru Integritate.
Maria Montessori, (1938). Taina copilăriei. Tiparul universitar, Bucureşti, 1938
Association Montessori Internationale. (2021). Biography of Maria Montessori.
Maria Montessori, (1977). Descoperirea copilului. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.