Caracterul este unul dintre cele mai evidente calități sau defecte ale unui om.

El dirijează
părerea celorlalți despre tine, îți face prieteni sau dușmani, este imaginea pe care o afișezi în
societate.

Părerea mea este că un om nu poate fi lipsit de caracter, la propriu, ci mai degrabă are un
caracter urât. Caracterul unui om se metamorfozează odată cu acesta.Eu cred că oamenii pot avea
diverse motive pentru a-și schimba ideile.În lunga sau dimpotrivă scurta sa viață, omul se poate
lovi de multe evenimente, iar acestea îi pot schimba viziunea asupra lumii, fără a-i face pe
ceilalți să considere că a facut ceva greșit, ci să-l aprecieze.Omul este supus greșelii, însă are
ocazia și dreptul de a-și îndrepta aceste greșeli. Caracterul omului este mână în mână cu sufletul
acestuia.

Vocabularul nostru obișnuit include un numar semnificativ de cuvinte prin care descriem
o persoană cu abilități speciale. Cu toate acestea, noțiunea de “inteligență” are, din punct de
vedere științific, o definiție aparte. În general, când spunem despre cineva că este “inteligent”
descriem o persoană cu foarte bune abilități analitice, o capacitate superioară de abstractizare. În
abordările teoretice recente specialiștii susțin că nu atât abilitățile analitice și cunoștințele
academice specifice sunt relevante, cât capacitatea generală a unui individ de a acumula și utiliza
informațiile și experiența anterioară pentru a se adapta eficient la contexte și cerințe variate sau
noi ale mediului extern. Astfel, un om este inteligent atunci când este capabil să își modifice
rapid comportamentul în funcție de schimbările din mediu și să găsească soluții eficiente la
situațiile de viața de zi cu zi cu care se confruntă.

 Aptitudinile se referă la „potențial”, ceva ce nu este neapărat îndeplinit sau realizat până
în prezent. Sunt similare inteligenței naturale, te naști cu ele și le poți dezvolta ulterior pe
parcurs.Aptitudinile sunt calități speciale de a face sau de a învăța să faci anumite lucruri cu
ușurință și rapiditate. Nu au legătură cu cunoștințele sau cultura, educația sau chiar interesele.
Talentul muzical și talentul artistic sunt exemple de astfel de aptitudini. Aptitudinile sunt utile
doar atunci când se presupune că persoanele care le dețin au șanse suficiente să dezvolte acea
capacitate, pentru că reprezintă o formă de potențial care poate fi exploatată. Observarea
activității oamenilor permite constatarea că în timp ce unii oameni obțin cu ușurință succese într-
unul sau mai multe domenii, alții depun eforturi mult mai mari pentru aceleași rezultate sau chiar
nu reușesc obținerea acelor rezultate. Gradul de reușită în activitățile desfășurate este datorat și
unor însușiri de personalitate grupate sub numele de aptitudini.

Dintre toate dimensiunile personalităţii, temperamentul este cel mai uşor de

observat, de identificat şi de ce nu, de măsurat. Dacă îl raportăm la celelalte
dimensiuni ale personalităţii, aptitudini şi caracter, temperamentul exprimă mai
degrabă forma vieţii psihice şi nu conţinutul acesteia, el reprezentând modul de a fi,
de a se comporta al cuiva, sub aspect valoric. La rândul său, temperamentul
influențează alte caracteristici psihice, cum sunt rapiditatea și stabilitatea proceselor
psihice, ritmul activității și a comportamentului, intensitatea proceselor psihice.
Temperamentul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții. El evoluează o
dată cu întregul organism și sistem nervos, astfel încât trăsăturile de temperament se
maturizează, sunt deplin formate la sfârșitul adolescenței, se mențin relativ constante
pe toată perioada maturității, până la bătrânețe, când cunosc un proces de aplatizare
din cauza pierderii vivacității.Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric
pentru personalitate, adică nu el este cel care dă valoare personalității.