TEMĂ: Analiza conceptului și procesului de 

normalizare specific educației Montessori în lumina

cercetărilor actuale în domeniul auto-controlului și auto-reglării comportamentale.

http://www.asociatia-profesorilor.ro/alternative-
educationale.html

Fiecare dintre noi a asistat în secolul XXI, mai mult ca

oricând la o ''punere sub lupa'' a sistemului educational,
determinat atât de noile schimbari ale societatii cât si
de impregnarea valorilor aduse din vest în ceea ce
priveste sistemul educational. Aceasta tendinta s-a
concretizat în România prin introducerea alternativelor
educationale, cele mai multe având la baza initiative
private.
Privite la început cu reticenta, aceste initiative private au ajuns astazi a fi
apreciate de cei mai multi dintre cei implicati în actul educational. Daca
pâna mai ieri, societatea româneasca se ferea a aminti de alternativele
educationale care existau în vest astazi observam o preferinta catre aceste
sisteme-lucru deloc neglijab 14214v216o il pentru cei interesati a
introduce reforma în învatamânt.

În comunicatul de presa al M.E.C si C.N.A.E din 31.03.2004 sunt precizate

cele 5 forme de educatii alternative existente în România:

*Pedagogia Waldorf (1990)

*Pedagogia Montessori (1993)

*Pedagogia Freinet (1995)

*Alternativa Step by Step (1996)

*Planul Jena (1996)

Prof. Dr. Gheorghe Felea, coordonatorul lucrarii Alternative Educationale

din România precizeaza ca educatia traditionala reprezinta elementul
static, pe când educatia alternativa reprezinta elementul dinamic. Astfel în
învatamântul traditional se pregateste elevul pentru viata, pe când în
învatamântul alternativ scoala face parte din viata, cunostintele sunt
descoperite de copil.

PEDAGOGIA WALDORF

Pedagogia Waldorf a fost creata la începutul secolului XX de catre Rudolf

Steiner, la initiativa directorului fabricii de tigarete Waldorf Astoria, Emil
Molt. Ea se bazeaza pe antropologia dezvoltata de Rudolf Steiner în
cursurile de introducere tinute în toamna anului 1919, înainte de
începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o larga
raspândire. De la început, organizatorii si-au propus realizarea unei scoli la
baza careia sa stea conceptii pedagogice noi, care au în vedere arta
educarii, nu doar a omului pamântean, ci si a omului sufletesc si spiritual.

Aceasta educatie este orientata antropologic, tinând seama de necesitatile

si capacitatile fiecarui individ. Continutul disciplinelor nu urmareste
însusirea acestora, ci sa stimuleze interesul copilului pentru cunoastere.
Dezvoltarea gândirii, simtirii, vointei copilului sunt obiectivele esentiale ale
acestei alternative educationale.

Pedagogia Waldorf se bazeaza si functioneaza pe baza unui numar de 7

principii pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrala a
fiintei umane conform cu specificul vârstei si având ca tel dezvoltarea
personalitatii copilului. Principiul educatiei permanente se refera la faptul
ca educatia începe odata cu nasterea fiintei umane si devine o dimensiune
a existentei sale pe parcursul întregii vieti. Principiul organizarii ritmice a
situatiei educationale-aceasta organizare ritmica este reflectata în
pedagogia Waldorf prin planificarea pe ''epoci de studiu''. Crearea unui
ambient adecvat obiectivelor este cel de-al patrulea principiu, în timp ce
principiul asigurarii unui echilibru între teorie si practica are în vedere
obiectivul pedagogiei Waldorf de a forma si dezvolta elevul nu doar din
punct de vedere cognitiv, ci si din punct de vedere volitiv. Principiul
predarii artistice se refera la faptul ca predarea este considerata o arta si
este profesata ca atare, astfel încât în faza liceala elevul sa fie apt de a
dezvolta o gândire cu un înalt grad de abstractizare. În fine, principiul
predarii în imagini care se refera la nevoia de ''imagini vii'' a copilului de
vârsta scolara mica. Aceasta nevoie nu este satisfacuta, însa, doar de
prezentarea unor planse, diapozitive sau chiar a modelului natural, ci
principala modalitate de a crea ''imagini vii'' este cuvântul.

''Nevoia de fantezie, simtul pentru adevar, simtul de raspundere-acestea

sunt cele trei forte care sunt nervii pedagogiei'', spunea Rudolf, Steiner.
Pedagogia Waldorf este o arta ce actioneaza direct asupra fiintei umane în
devenire. Dascalii care predau într-o astfel de scoala se confrunta, nu atât
cu modalitati diferite de predare sau forme de organizare a
învatamântului, ci cu întrebarile: ce forte traiesc în copil? ce trasaturi
volitive poseda copilul? cum este gândirea si afectivitatea lui? .
Cunoscându-le profesorul actioneaza în sensul dezvoltarii lor. Metodele
folosite pentru educarea gândirii, vointei si simtirii copilului se
concretizeaza prin exercitiul artistic(educa vointa), cuvântul
rostit(actioneaza asupra afectivitatii copilului, oferindu-i posibilitatea sa se
concentreze asupra materiei predate), exercitiul practic(duce la învatarea
prin fapta, prin activitate concreta, practica).

O clasa I Waldorf este preluata de un învatator-diriginte timp de 8 ani. El

reprezinta interesele clasei în colegiul profesorilor. Se predau lb. straine,
sport, abilitati practice, muzica de catre specialisti. Învatatorul-diriginte
preda pe perioade de 2-5 saptamâni(matematica, fizica, istorie etc.) în
etape succesive(nu sunt paralelisme). Învatatorul-diriginte nu poate fi
decât un om cu spectru foarte larg si nerutinier.

Dupa instructia de baza într-o zi de 90-100min., urmeaza ore cu ritm

saptamânal: lb. straine, sport, abilitati practice, etapele mestesugaresti,
pregatirea religioasa dupa optiunile parintilor sau pregatire libera daca nu
apartine nici unei comunitati religioase. Dupa vârsta instructia dureaza
între 24-36 ore saptamânal. La acestea se adauga teatru, orchestra etc.

Nu sunt examene formale, ci conteaza imaginea profesorului despre

evolutia elevului. La acestea se adauga teste(caiete de epoca, pe
perioade) scrise de copil. La sfârsitul anului se face o caracterizare scrisa,
ampla, pe baza careia sunt orientati si copii si parintii.

Totul se bazeaza pe interes de învatare, nu pe presiune exterioara.

Aducând în actul predarii în mod armonios grija pentru cele trei

componente ale fiintei umane: gândire, simtire, vointa, pedagogia Waldorf
uneste gândirea analitica si sintetica, intelectul obiectiv, de lucrul
consecvent, cu sens si calitativ înalt prin intermediul simtirii artistice si
morale. Particularitatile învatamântului Waldorf sunt centrate pe
urmatoarele domenii:

1*importanta ritmului

2*învatarea în epoci

3*o scoala fara manuale

4*caietele si instrumentele de scris

5*ponderea deosebita a cursurilor artistice si practice

6*o scoala fara note

7*conducerea clasei de catre învatator, dincolo de
cls.aIV-a

8*conducere colegiala

9*materii si activitati specifice

1. În scoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea vointei,
urmarindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii si al anului. Ritmul orei este
reliefat de împartirea cursului principal, ce se desfasoara la începutul
cursurilor în primele doua ore, în trei parti:

- o parte ritmica, prin care este solicitata vointa

copilului

- o parte cognitiva care se adreseaza intelectului

- o parte de povestire care se adreseaza simtirii

Utilizarea ritmului în educatie permite ca întreaga fiinta

a persoanei educate sa fie abordata si nu numai
componenta sa intelectuala. Ritmul zilei presupune
studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte
a acesteia si a celor artistice si practice în cea de a
doua parte. Acest lucru face posibila adâncirea
subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practica si prin
însufletirea lor artistica. Ritmul lunii se refera la
existenta unor module de 2-4 saptamâni în care zilnic
între orele 8 si 10 sunt studiate materiile principale
(româna, matematica, fizica, chimia, biologia, istoria,
geografia etc.). Aceste module poarta denumirea
de epoci.
2.Materiile cognitive sunt studiate în epoci: o clasa studiaza, de exemplu,
fizica, zilnic, primele doua ore fara pauza, timp de 2-4 saptamâni. Într-o
astfel de epoca se poate parcurge chiar si materia pe un an scolar. În
scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua motive: în
primul rând pentru ca uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate
capacitatile unui nou domeniu, de exemplu, literaturii, iar în al doilea rând
pentru ca, dupa ce fizica a fost uitata aparent complet, la reîntâlnirea cu
aceasta stiinta, elevul îsi va reaminti mult mai intens cele învatate.

3.Absenta manualului unic contribuie la cresterea respectului fata de carti

si la întarirea autoritatii profesorului, care are astfel o legatura directa în
comunicarea cu elevii. Pe de alta parte, elevii se obisnuiesc sa se
documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. Formarea unei
pareri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate si viata de
autodidact sunt calitati evidente pe care le dobândesc elevii astfel
scolarizati.

4.În scoala Waldorf înca de la început copilul scrie pe caiete fara liniatura,
considerându-se ca liniatura este folosita exact cu scopul de a îngradi si
limita la norme clar stabilite scrisul copilului. Alternativa Waldorf nu
pledeaza pentru un scris dezordonat, ci dimpotriva, ordinea, latura
estetica, în general, sunt puternic cultivate în scoala. În absenta liniilor,
elevul va trebui sa depuna un efort mai mare pentru a-si ordona scrisul. si
în legatura cu instrumentele de scris în scoala Waldorf elevii lucreaza mai
mult cu suprafete, în special în primele clase. Astfel, în clasa I elevii scriu
cu blocuri cerate, în clasa a II-a grosimea liniei se subtiaza, folosindu-se
creioane cerate, din clasa a II-a copiii vor scrie cu creioane colorate
groase, în clasa a III-a elevii exerseaza scrisul cu pana si apoi încep sa
scrie cu stiloul. Caietele vor fi organizate in asa fel încât, partea estetica,
de scriere, de ilustrare si de ornamentare sa fie în permanenta avute în
vedere, intr-un mod artistic,de calitate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât
redactarile în caiete reprezinta forma personala de ''manual'' pe care o
realizeaza elevii însisi.

5. Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese în

evidenta de la prima privire asupra orarului obisnuit din scoala Waldorf,
întrucât aceasta îsi propune sa realizeze o educatie echilibrata, oferind pe
de o parte fiecarui elev ceea ce i se potriveste, însa intervenind si cu
preocupari în acele domenii spre care acesta nu are înclinatii, dar care
sunt necesare unei educatii complete. Un argument în plus pentru acest
principiu: de regula, educatia intelectului prin stiinte cultiva distanta,
individualismul, antipatia si concurenta, iar, dimpotriva, educarea
sufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul în
echipa si colaborarea. Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante
pentru un om echilibrat, dornic sa-si controleze singur viata, fara a se lasa
manipulat din exterior.

6.scoala Waldorf este o scoala fara note. Din acest motiv orele sunt mult
mai libere, elevii fiind deosebit de deschisi, participând în mod natural la
ora, fara frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreaba când nu au
înteles si ies cu curaj la tabla. La sfârsitul fiecarui an scolar, elevul
primeste un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din
toate punctele de vedere. Din aceste certificate, parintii afla mult mai
multe despre copilul lor decât dintr-o medie. În registrul matricol este
cuantificata activitatea elevului la fiecare materie cu un calificativ sau
nota, echivalente cu evaluarea facuta în timpul anului.

7. Activitatea de îndrumare a clasei este realizata, de regula, de catre o

personalitate, care îsi asuma corelarea si coordonarea evolutiei scolare a
elevilor pe parcursul unei trepte scolare. Particularitatile de vârsta,
antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod
obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane în aceasta functie
coordonatoare. În sistemul clasic de învatamânt Waldorf, aceasta functie
didactica este numita ''învatatorul clasei'' si are ca si îndatoriri pedagogice
predarea unui numar de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt
ani de studiu pâna la liceu. Datorita formelor legislative si de pregatire
existente, aceasta forma de organizare nu este oficial acceptata în
România, dar este încurajata de unele inspectorate si de cercetatori în
pedagogie si de psihologi.

8. Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament

pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, îndeosebi a
celor pedagogice, în consiliul profesoral. si pentru ca problemele curente
se cer discutate pe masura ce au loc, consiliul profesoral se întruneste
saptamânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, daca au avut
succes cu o tema sau esec cu alta. Aici sunt luate în discutie clase de elevi
sau elevi în parte, care trec printr-o situatie mai dificila sau mai deosebita
si au nevoie de atentia întregului corp profesoral pentru a depasi situatia
creata. Aici sunt dezbatute teme pedagogice generale, indiferent de
specialitate, la care participa toti profesorii si învatatorii, caci pe toti
''membrii familiei'' îi intereseaza drumul celuilalt.

9. O parte din materiile si activitatile specifice scolii Waldorf sunt: scrisul si

cititul, limba româna, limbile straine, drumul de la basm la istorie,
aritmetica, desenul formelor, desenul geometric cu mâna libera,
matematica, zoologia, botanica, geografia, fizica si chimia, euritmia,
muzica, abilitatile practice si educatia tehnologica, practica, arta dramatica
etc.

De la fondarea sa în 1919, modelul scolii Steiner s-a

implantat în Germania, apoi în Marea Britanie, în
Canada, în Africa de sud si în Australia; el a câstigat
apoi metropolele din Sud si Japonia. În prezent este în
curs de a dobândi teren în tarile Europei de Est.
Federatia Waldorf din tara noastra cuprinde 23
asociatii, care reprezinta interesele gradinitelor, scolilor,
liceelor si centrelor de pedagogie curativa din România.
Rezultatele la examenele nationale de capacitate si de
bacalaureat confirma performantele acestui învatamânt
alternativ si îi confera o pozitie egala în sistemul
national de învatamânt.
PEDAGOGIA MONTESSORI

Maria Montessori, pedagog si medic italian, prima femeie medic a Italiei, a

înfiintat în 1907 ''casa dei bambini'' pentru copiii de 2-6 ani ai caror parinti
erau în cautare de lucru. ''Casa dei bambini'' similara gradinitei este o
comunitate educativa care nu se substituie, ci completeaza si
desavârseste educatia copilului în familie. Maria Montessori a prezentat în
lucrarile sale ideile care au pus bazele pedagogiei Montessori. Ea
considera copilul ''fiinta divina, dar neînteleasa''si afirma ca ar trebui ''sa
nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai
exista când ei vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea
lor. Atunci sa-i învatam sa se adapteze''.

Pedagogia Montessori are drept principiu de baza educatia necesara,

adecvata si continua-tendinte ale reformelor actuale din educatie care
confirma ideile Mariei Montessori si le fac aplicabile în practica. Ca atare
prin pedagogia Montessori se urmaresc promovarea drepturilor copilului,
extinderea si intensificarea educatiei timpurii si educarea parintilor,
formarea deprinderilor de activitate intelectuala intensa si continua, de
adaptabilitate si de asumare a schimbarilor; cresterea rolului mediului
educativ în ansamblul educatiei, în familie si în comunitate; educatia
cosmica si cea ecologica care pregatesc generatiile urmatoare pentru
extinderea relatiilor cu universul fizic si pentru asumarea unor
responsabilitati de care poate sa depinda chiar viata umanitatii; educatia
pentru libertate, pace, pentru schimbari pozitive asumate responsabil.

Într-o clasa Montessori copiii sunt pur si simplu absorbiti si foarte

preocupati de propria activitate. Aproape toate lectiile sunt individuale,
deci fiecare copil are de obicei un plan diferit de activitati pe care
educatorul îl gândeste si îl pune în practica în functie de interesul si nivelul
la care se afla copilul. Toate materialele din clasa sunt usor accesibile si la
dispozitia copiilor, asezate pe rafturi joase. Copilul este liber sa aleaga
dintre materialele care i s-au prezentat anterior si dupa ce termina de
lucrat cu ele stie ca trebuie sa le aseze pe raft în acelasi loc si în aceleasi
conditii, gata pentru urmatorul copil interesat de aceeasi activitate.
Posibilitatea de a alege este un privilegiu pe care, din pacate, copilul din
scoala traditionala nu îl are. În clasele Montessori copilul se poate misca
liber dintr-o parte a clasei în alta, ascultând de propriul lui impuls interior.
Cu timpul, exercitiul alegerii devine obisnuinta, adica se dezvolta
capacitatea copilului de a lua decizii cu privire la propria persoana.
Miscarea copiilor obisnuiti sa ia decizii pentru ei însisi devine o miscare
inteligenta, cu scop si dictata de vointa, ba mai mult aceasta miscare
merge împreuna cu cunoasterea si invatarea, fara ea acestea fiind
nenaturale la vârsta copilariei.

Structura fizica a clasei Montessori.

Într-o clasa Montessori exista patru arii diferite:

1. Viata practica (practical life ) care cuprinde activitati practice legate de

viata de zi cu zi. Toate acestea îl ajuta pe copil sa se adapteze noului
mediu din clasa, sa îsi câstige independenta, sa îsi coordoneze miscarile si
sa exerseze concentrarea atentiei.

2. Activitatile senzoriale care vizeaza dezvoltarea

simturilor. La aceasta vârsta (3-6 ani) copilul
exploreaza prin intermediul simturilor mediul în care
traieste. Dezvoltarea lor conduce implicit la o
cunoastere mai rafinata si la ascutirea inteligentei. Prin
materialul senzorial Maria Montessori a pus concepte
abstracte în forma concreta. Materialul senzorial
vizeaza dezvoltarea fiecarui simt în parte prin izolarea
lui de celelalte. Materialul senzorial pregateste copilul
pentru observarea sistematica a mediului, primul pas
care duce la mici descoperiri realizate în mod spontan.
3. Activitatile de limbaj care vizeaza, fireste. Dezvoltarea limbajului cu
aspectele lui esentiale: vorbit, scris si citit.

4. Activitatile de matematica - se bazeaza pe materiale specifice, care

respecta caracteristica vârstei, de a opera în plan concret, senzorial.
Treptat, spre sfârsitul celui de-al treilea an în aceeasi clasa, se face
trecerea la materiale care se elibereaza de încarcatura senzoriala, nu
pentru ca asa spune metoda, ci pentru ca pur si simplu copilul realizeaza
ca nu mai are nevoie de suportul concret, ca si-a însusit ideea.

Într-o clasa Montessori copiii sunt pe trei nivele de vârsta, între 3 si 6 ani.
Copiii care au început anul acesta gradinita la 3 ani vor fi în aceeasi clasa
înca doi ani de acum înainte. Acum sunt cei mai mici, peste doi ani vor fi
cei mai mari. Un proces de crestere si dezvoltare pe care ei însisi îl
sesizeaza cu mult entuziasm. În felul acesta relatiile dintre copii în cadrul
orelor de program seamana mult mai mult cu viata din afara scolii, adica
cu viata reala. Un alt aspect deosebit este faptul ca în clasa Montessori
exista un singur exemplar al fiecarui material, ceea ce înseamna ca un
singur copil poate desfasura activitatea care implica acel material. În mod
implicit, daca un alt copil vrea sa foloseasca acelasi material va trebui sa
astepte pâna ce colegul lui termina activitatea si asaza materialul înapoi
pe raft. La începutul anului se creeaza conflicte, dar nu ia mult timp ca
acceptarea sa devina obisnuinta. În mod indirect, se educa astfel respectul
pentru lucrul altuia si rabdarea de a astepta sa-ti vina rândul.

Dat fiind faptul ca sistemul Montessori este în mod semnificativ diferit de

cel traditional, se impune un anumit plan de educatie a parintilor care
sunt, fireste, curiosi sa afle la ce anume le este expus copilul. În acelasi
timp, o comunicare eficienta si consistenta cu parintii usureaza atât
evolutia copilului cât si activitatea educatorului. Parintele si educatorul
sunt ca cele doua vâsle ale unei barci. Daca se misca numai una sau daca
actioneaza într-o directie diferita exista riscuri: fie ca barca sa se învârta
în loc, fie ca în cel mai rau caz sa se rastoarne.

PEDAGOGIA FREINET

La sfârsitul sec. XX, un anonim profesor francez, Celestin Freinet pune

bazele unui sistem denumit mai târziu pedagogia Freinet. În mare parte,
învatatorul plecat dintr-un mic satuc francez nu avea sa-si vada roadele
muncii sale de-o viata. Astazi în peste 40 de tari din întreaga lume, zeci de
mii de copii din ciclul primar învata sa scrie, sa citeasca, sa se descurce în
viata conform pedagogiei Freinet.

Pedagogia Freinet se bazeaza pe o serie de principii, clar stabilite: scoala

centrata pe copil, munca scolara motivata, activitate personalizata,
expresie libera si comunicare, cooperare, învatare prin tatonare
experimentala, globalitate a actiunii educative.

În pedagogia Freinet elevul devine o prezenta activa, el nu mai este un

simplu recipient în care se toarna cunoastere. Printr-o analiza critica fata
de doctrinele care trateaza scolaritatea ca activitate ludica Frienet evita
neajunsurile acestor doctrine prin crearea si justificarea ideii de ''munca-
joc'' contrapusa celei de ''joc-munca'' subliniind astfel rolul muncii
asumate liber nu numai în educatie, ceea ce se observase de mult, ci si în
învatare. Este relevata repudierea energetica a muncii-corvoada, a
muncii-impuse tipice pentru scoala traditionala. În pedagogia Freinet,
libertatea nu înseamna libertate de a nu face nimic, ci libertatea de a
alege între optiuni diverse. Munca individuala înseamna ca fiecare elev
face ce crede ca are nevoie mai multa în acel moment. Freinet porneste
de la ideea ca orice copil poate deveni cel mai bun într-un anume moment
al existentei sale, în aceste conditii ierarhizarea într-un grup de copii nu
pare cea mai buna idee. Freinet este ''o pedagogie care responsabilizeaza
la maxim si îi învata pe copii respectul fata de altii''(Denise Lelouard
Fouquer-corespondenta sectorului international al Institutului Cooperativ
al scolii Moderne din Franta).
Tehnicile folosite în cadrul pedagogiei Freinet sunt: jurnalul scolar,
corespondenta scolara, ancheta documentara, exprimarea plastica,
exprimarea corporala, creatia manuala, exprimarea dramatica, textul liber
si iesirea scolara. Instrumentele pedagogiei Freinet sunt: fisiere
autocorective, fisiere documentare, planul de munca individual, brevetul,
autoevaluarea, evaluarea. Formele de organizare a colectivului de elevi
sunt: clasa cooperativa, munca în echipa, traieste-ti proiectul.

Tipologia educatiei promovate de Freinet este învatarea centrata pe

rezolvarea unor probleme de catre grupurile de copii aflate sub
îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerata
drept mijlocul fundamental de educatie. Formarea grupurilor se face la
alegerea copiilor si dureaza 3-4 saptamâni. Neinterventia educatorului îi
va permite copilului sa constientizeze pentru prima data valoarea sa ca
membru al unui grup ca si valoarea celor cu care colaboreaza.

În acest caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea

materialelor necesare educatiei, asigurarea si mentinerea climatului de
încredere, precum si cultivarea încrederii în parerile celorlalti. În cea mai
mare parte educatorul este doar un observator atent care dirijeaza si
coordoneaza activitatile elevilor sai.

Literatura de specialitate din srainatate observa de-a lungul timpului

aplicabilitatea acestui tip de pedagogie la ciclul primar, gimnazial, liceal.

STEP BY STEP

Programul Step by Step este destinat copiilor de la nastere si pâna la

vârsta de 13 ani, precum si familiilor acestora. În România, programul a
debutat în 1994 sub numele de Head Start, care, în 1995 a luat numele de
Step by Step, la initiativa Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa,
prin semnarea unei Conventii cu Ministerul Educatiei Nationale. Începând
din martie 1998 programul este continuat de ''Centrul Step by Step pentru
Educatie si Dezvoltare Profesionala'' care ofera noi metode ca o continuare
a viziunii de educare a generatiilor viitoare în vederea unei participari
active în cadrul societatilor deschise.

Programul Step by Step creeaza temelia atitudinilor, cunostintelor si

deprinderilor de care copiii vor avea nevoie în rapida schimbare a
timpurilor viitoare. Programul este conceput în spiritul respectului fata de
necesitatile specifice fiecarei tari si traditiilor culturale, în spiritul
respectarii Drepturilor Omului si Conventiei Drepturilor Copilului.

Alternativa educationala Step by Step respecta curriculum-ul national,

standardele nationale, este adaptat culturii locale si, în acelasi timp,
integreaza standardele si cele mai bune practici internationale din
domeniul educatiei.
Programul promoveaza educatia centrata pe copil, predarea orientata
dupa nevoile si interesele copilului, învatarea organizata în centre de
activitate, implicarea familiei si comunitatii în educatia copiilor,
respectarea si aprecierea diversitatii umane, sustinerea incluziunii
grupurilor defavorizate. Alternativa educationala Step by Step are
misiunea de a dezvolta în fiecare copil capacitatea de a fi creativ, de a-si
forma o gândire critica, a face optiuni si a avea initiativa, a defini si a
rezolva o problema, a comunica usor cu semenii, a-i întelege si a negocia.

La scolile Step by Step fiecare clasa are câte doua învatatoare. La

începutul unei zile în clasa Step by Step are loc întâlnirea de dimineata.
Aceasta întâlnire nu este o ora de curs, iar durata ei este variabila si poate
tine chiar de la 8:00 pâna 9:00. Este un prilej pentru copii sa se salute, sa
comunice, dar si sa afle tema si activitatile zilei. Aceste activitati nu sunt
conditionate de timp. Aceasta este una din caracteristicile alternativei
educationale Step by Step, care se adreseaza numai copiilor din
învatamântul preprimar si primar. Elevii îsi desfasoara activitatea de
învatare dupa modelul scolii depline, între orele 8-16, pe centre de
activitate: citire, scriere, matematica, stiinte, arte, constructii, alte
imagini. Elevii au responsabilitati diferite: exista copii care raspund de
prezenta, de aranjarea materialelor în centre, de îngrijirea florilor etc.

PLANUL JENA

Aceasta alternativa pedagogica îsi trage numele de la Universitatea Jena

din Germania, acolo unde, cu ani în urma, în 1924 a fost initiat un
experiment scolar în urma caruia prof. Peter Petersen si-a expus teoriile la
Congresul International de la Locamo din 1924. Cu timpul, vazându-se
rezultatele remarcabile obtinute, Planul Jena a început sa fie folosit pe
scara larga, el bazându-se pe urmatoarele principii pedagogice: gruparea-
majoritatea timpului este petrecut de copii în grupuri eterogene de vârsta,
dupa modelul familial; activitatile de baza sunt cele care definesc fiinta
umana-conversatia, jocul, lucrul, serbarea( serbarile marcheaza începutul
si sfârsitul de saptamâna, aniversarile, sosirea sau plecarea unui copil din
scoala sau grupul de baza, sarbatori religioase sau nationale, alte
evenimente importante din viata individuala, a scolii sau a comunitati);
sala de clasa, grupa si toate celelalte spatii sunt spatii educationale;
participarea la management, dezvoltarea simtului pentru ordine si a
responsabilitatii pentru spatiul comun; participarea copiilor în organizarea
experientelor educationale si a activitatii, în amenajarea spatiului,
managementul clasei, stabilirea regulilor etc. Alternativa Jena este în faza
de studiu privind continuarea implementarii în sistem.
Fiecare dintre aceste tipuri educationale ar merita atentia noastra, dar
societatea româneasca este doar la stadiul în care se obisnuieste cu astfel
de concepte, iar pâna la asimilarea lor deplina este nevoie de timp.

BIBLIOGRAFIE

1. Aldo, Pettini - Freinet si tehnicile sale, Editura

CEDC, Bucuresti, 1992.
2. Ezechil, Liliana;   Pedagogie. Fundamente teoretice.

Radu, Ion T. - Editia a II-a, Editura V&I Integral,

Bucuresti, 2002.

3. Montessori, Maria-   Copilul fiinta divina, dar

neînteleasa (pentru parinti si

educatori), Editura CEDC,

Bucuresti, 1991.

4. Montessori, Maria- Descoperirea copilului, Editura

Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1977.

5. Radulescu, Mihaela -   Pedagogia Freinet. Un demers

inovator, Editura Polirom, Iasi,

6. www.stepbystep.ro accesat în 19 noiembrie 2006

7. www.waldorf.ro   accesat în 15 noiembrie 2006

ALTERNATIVELE
EDUCAȚIONALE ȘI
AVANTAJELE LOR
Educația alternativă

În ultimele două decenii, în țara noastră au fost aprobate șasemetode de

predare alternativă – Waldorf, Montessori, Step by Step, Planul Jena, Freinet și
Pedagogia Curativă, primele trei fiind cele mai populare. Pentru cei care nu sunt
foarte familiarizați cu conceptul de ”pedagogii alternative”, trebuie să spunem că
acestea sunt rodul ideilor inovatoare ale unor personalități care au trăit la începutul
secolului trecut în diverse țări din Europa, iar în prezent sunt folosite într-o rețea
extinsă de școli din toată lumea.

Spre deosebire de modelele prezentate mai sus, pedagogiile alternative au în

centrul lor o filozofie specifică, ce presupune educarea copilului ca ființă completă
(spirit și intelect) și respectul față de copil ca individ cu drepturi egale. Funcționând
ca adevărate comunități, școlile cu predare alternativă îi educă pe copii într-un ritm
diferit și acordă mai multă importanță valorilor intangibile și dezvoltării armonioase și
plenare a ființei.

Pedagogiile alternative sunt prezente atât în instituții de stat (Waldorf, Steb by

Step), cât și în instituții private, care stabilesc anual anumite taxe aferente școlarizării
(Montessori, Waldof, Step by Step).

La ce te poți aștepta dacă îți înscrii copilul la o școală cu predare

alternativă?

o          Folosirea unor metode și instrumente proprii de învățare (de pildă, școlile
Montessori folosesc exclusiv ”materiale”, obiecte cu care copiii interacționează
direct);

o          Renunțarea, cel puțin parțială, la tehnologie;

o          Amenajarea inovatoare, flexibilă a spațiului, copiii având o mare libertate de

mișcare;
o          Lipsa notelor sau a calificativelor și folosirea unor metode proprii de evaluare;

o          Folosirea cu precădere a fanteziei, a imaginației și a creativității;

o          Învățarea prin joc, activități practice și arte;

o          Necesitatea unei implicări mai mari din partea familiei, care ar putea chiar să
integreze o parte dintre principiile pedagogiei respective în viața de zi cu zi.

Aspecte specifice fiecărui model:

WALDORF

o          Metoda Waldorf urmărește dezvoltarea completă a copiilor – intelect, spirit și

corp;

o          Copiii sunt încurajați să cerceteze, să se documenteze, pentru că nu există

un manual unic după care învață;

o          Sunt folosite metode de învățare adaptate vârstei, iar învățarea și

structurarea materiei se face ținând cont de ritmuri – ritmul zilei, al lunii, al anilor;

o          Programa Waldorf este aprobată de Ministerul Educației și urmărește

asigurarea unui nivel de cunoștințe echivalent cu cel din sistemul tradițional, la
fiecare clasă;

MONTESSORI

o          Copiii învață prin interacțiunea cu diverse materiale Montessorisau de la

colegii mai mari, pentru că în aceeași clasă sunt aduși împreună copii din trei grupe
de vârstă;

o          Se încurajează respectarea regulilor, autonomia și asumarea

responsabilităților de către elevi;

o          Copiii aleg singuri materialele cu care vor să lucreze și cum vor să-și
organizeze ziua, sub îndrumarea sau supravegherea profesorului;

o          Programul de 8 ore oferă tuturor copiilor posibilitatea de a învăța în ritmul

propriu;

o          Metoda folosește un curriculum specific, centrat pe viața practică, limbaj,

matematică, științe, arte, limbi străine și activități în aer liber etc., dar și un plan de
școlarizare diferit de cel tradițional (ceea ce ar putea îngreuna integrarea într-o
școală publică a unui copil care părăsește sistemul).
STEP BY STEP

o          Curriculumul școlar este cel folosit în învățământul tradițional; doar

organizarea programului și a activităților diferă;

o          Clasele sunt organizate pe centre de activitate, care ușurează colaborarea,

dialogul, învățarea prin experiment, lucrul în grupuri mici;

o          Doi profesori se ocupă de copiii din fiecare clasă;

o          Programul zilnic de 8 ore îi permite fiecărui copil să învețe în ritmul propriu și
să parcurgă toate centrele de activitate, facilitându-se astfel învățarea. Tot în acest
timp se rezolvă și temele.

PLANUL JENA

Planul Jena a început sa fie folosit pe scara larga, el bazându-se pe

urmatoarele principii pedagogice: gruparea-majoritatea timpului este petrecut de
copii în grupuri eterogene de vârsta, dupa modelul familial; activitatile de baza sunt
cele care definesc fiinta umana-conversatia, jocul, lucrul, serbarea( serbarile
marcheaza începutul si sfârsitul de saptamâna, aniversarile, sosirea sau plecarea
unui copil din scoala sau grupul de baza, sarbatori religioase sau nationale, alte
evenimente importante din viata individuala, a scolii sau a comunitati); sala de clasa,
grupa si toate celelalte spatii sunt spatii educationale; participarea la management,
dezvoltarea simtului pentru ordine si a responsabilitatii pentru spatiul comun;
participarea copiilor în organizarea experientelor educationale si a activitatii, în
amenajarea spatiului, managementul clasei, stabilirea regulilor etc. Alternativa Jena
este în faza de studiu privind continuarea implementarii în sistem.

PEDAGOGIA FREINET

Pedagogia Freinet se bazeaza pe o serie de principii, clar stabilite: scoala

centrata pe copil, munca scolara motivata, activitate personalizata, expresie libera si
comunicare, cooperare, învatare prin tatonare experimentala, globalitate a actiunii
educative.

În pedagogia Freinet elevul devine o prezenta activa, el nu mai este un simplu

recipient în care se toarna cunoastere. Printr-o analiza critica fata de doctrinele care
trateaza scolaritatea ca activitate ludica Frienet evita neajunsurile acestor doctrine
prin crearea si justificarea ideii de ''munca-joc'' contrapusa celei de ''joc-munca''
subliniind astfel rolul muncii asumate liber nu numai în educatie, ceea ce se
observase de mult, ci si în învatare. Este relevata repudierea energetica a muncii-
corvoada, a muncii-impuse tipice pentru scoala traditionala. În pedagogia Freinet,
libertatea nu înseamna libertate de a nu face nimic, ci libertatea de a alege între
optiuni diverse. Munca individuala înseamna ca fiecare elev face ce crede ca are
nevoie mai multa în acel moment. Freinet porneste de la ideea ca orice copil poate
deveni cel mai bun într-un anume moment al existentei sale, în aceste conditii
ierarhizarea într-un grup de copii nu pare cea mai buna idee. Freinet este ''o
pedagogie care responsabilizeaza la maxim si îi învata pe copii respectul fata de
altii''

Tehnicile folosite în cadrul pedagogiei Freinet sunt: jurnalul scolar,

corespondenta scolara, ancheta documentara, exprimarea plastica, exprimarea
corporala, creatia manuala, exprimarea dramatica, textul liber si iesirea scolara.
Instrumentele pedagogiei Freinet sunt: fisiere autocorective, fisiere documentare,
planul de munca individual, brevetul, autoevaluarea, evaluarea. Formele de
organizare a colectivului de elevi sunt: clasa cooperativa, munca în echipa, traieste-ti
proiectul.

Tipologia educatiei promovate de Freinet este învatarea centrata pe

rezolvarea unor probleme de catre grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor
didactice. Munca în grupuri mici este considerata drept mijlocul fundamental de
educatie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor si dureaza 3-4 saptamâni.
Neinterventia educatorului îi va permite copilului sa constientizeze pentru prima data
valoarea sa ca membru al unui grup ca si valoarea celor cu care colaboreaza.

În acest caz rolul educatorului se va limita doar la: organizarea materialelor

necesare educatiei, asigurarea si mentinerea climatului de încredere, precum si
cultivarea încrederii în parerile celorlalti. În cea mai mare parte educatorul este doar
un observator atent care dirijeaza si coordoneaza activitatile elevilor sai.

Literatura de specialitate din srainatate observa de-a lungul timpului

aplicabilitatea acestui tip de pedagogie la ciclul primar, gimnazial, liceal.

STEP BY STEP – cel mai raspandit model de educatie alternativa

Programul Step by Step este destinat copiilor de la nastere si pâna la vârsta

de 13 ani, precum si familiilor acestora.

Programul Step by Step creeaza temelia atitudinilor, cunostintelor si

deprinderilor de care copiii vor avea nevoie în rapida schimbare a timpurilor viitoare.
Programul este conceput în spiritul respectului fata de necesitatile specifice fiecarei
tari si traditiilor culturale, în spiritul respectarii Drepturilor Omului si Conventiei
Drepturilor Copilului.
Alternativa educationala Step by Step respecta curriculum-ul national, standardele
nationale, este adaptat culturii locale si, în acelasi timp, integreaza standardele si
cele mai bune practici internationale din domeniul educatiei.

Programul promoveaza educatia centrata pe copil, predarea orientata dupa

nevoile si interesele copilului, învatarea organizata în centre de activitate, implicarea
familiei si comunitatii în educatia copiilor, respectarea si aprecierea diversitatii
umane, sustinerea incluziunii grupurilor defavorizate. Alternativa educationala Step
by Step are misiunea de a dezvolta în fiecare copil capacitatea de a fi creativ, de a-si
forma o gândire critica, a face optiuni si a avea initiativa, a defini si a rezolva o
problema, a comunica usor cu semenii, a-i întelege si a negocia.

La scolile Step by Step fiecare clasa are câte doua învatatoare. La începutul
unei zile în clasa Step by Step are loc întâlnirea de dimineata. Aceasta întâlnire nu
este o ora de curs, iar durata ei este variabila si poate tine chiar de la 8:00 pâna
9:00. Este un prilej pentru copii sa se salute, sa comunice, dar si sa afle tema si
activitatile zilei. Aceste activitati nu sunt conditionate de timp. Aceasta este una din
caracteristicile alternativei educationale Step by Step, care se adreseaza numai
copiilor din învatamântul preprimar si primar. Elevii îsi desfasoara activitatea de
învatare dupa modelul scolii depline, între orele 8-16, pe centre de activitate: citire,
scriere, matematica, stiinte, arte, constructii, alte imagini. Elevii au responsabilitati
diferite: exista copii care raspund de prezenta, de aranjarea materialelor în centre, de
îngrijirea florilor etc.

Step by Step vs învăţământ tradiţional (principiile şi particularităţile

alternativei) Alternativa Step by Step respectă tradiţia şi standardele învăţământului
tradiţional din ţările unde a fost implementată, predarea urmând curriculumul
naţional. Promovând educaţia centrată pe copil şi orientată după nevoile acestuia,
încurajând implicarea familiei în educaţie şi susţinând includerea copiilor cu nevoi
speciale în învăţământul de masă, programul Step by Step a cunoscut în ultimii 20
de ani o dezvoltare continuă la nivelul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial.
Potrivit stadiului individual de dezvoltare, fiecare copil lucrează şi învaţă în ritmul
propriu, mergând spre cunoaşterea lumii înconjurătoare şi identificarea
comportamentelor utile pe căi personale. În Step by Step, metodele abordate
respectă personalitatea acestuia, individualizarea fiind facilitată de organizarea clasei
pe centre de activităţi. Într-o astfel de clasă, există Centrul de citire, Centrul de
scriere, Centrul de ştiinţe, Centrul de matematică, Centrul de artă şi un Centru de
construcţii, care sunt zone delimitate între ele de rafturi cu materiale didactice
specifice acestor activităţi. Sarcinile de lucru specifice, concepute de învăţător, dau
posibilitatea copiilor să exerseze abilităţile care urmează a fi dobândite sau să le
combine cu altele deja asimilate. Ele sunt progresive, astfel încât să permită fiecărui
copil să le poată rezolva în ritmul şi la nivelul său. Desfăşurându-şi activitatea în
aceste centre, copiii comunică şi colaborează la realizarea unor sarcini comune, iar
cadrul didactic stă alături de ei la mese, purtând discuţii de la egal la egal.
Împărtăşirea impresiilor, a experienţelor, stabilirea regulilor de grup se realizează la
„scaunul autorului”, unde fiecare copil devine personajul principal la un moment dat.
Aici fiecare îşi prezintă rezultatele, ideile, ascultând observaţiile şi sugestiile celorlalţi.
„Scaunul autorului” este locul unde începe şi se încheie ziua (dimineaţa se prezintă
activităţile planificate, noutăţile; pe parcursul zilei se fac evaluările activităţilor de la
centre şi în încheierea zilei se trag concluzii, se continuă evaluarea, se fac sugestii şi
se împărtăşesc experienţe). „Programul Step by Step pentru învăţământ primar
recunoaşte, respectă şi sprijină rolul părintelui ca prim profesor şi expert asupra
copilului său”, după cum se subliniază în „Predarea după necesităţile copilului”
(Walsh,1998). Alternativa încurajează implicarea părinţilor ca voluntari în viaţa şcolii.
O şcoală prietenoasă creează climatul potrivit implicării părinţilor în diverse activităţi.
Ca voluntari, părinţii îşi oferă timpul, cunoştinţele şi talentele pentru a ajuta şcoala
să-şi dezvolte o tradiţie în acest sens. Cercetările au arătat că efectele unei
asemenea cooperări au un impact pozitiv asupra dezvoltării personale şi intelectuale
a copilului (simţind implicarea părinţilor în viaţa clasei şi a şcolii, încrederea în sine
creşte). Şcolile care amenajează un spaţiu special pentru părinţi transmit un mesaj
clar despre seriozitatea cu care privesc parteneriatul cu aceştia şi respectul pe care îl
au pentru contribuţia lor la procesul instructiv. Specific alternativei este programul
zilnic de 8 ore care se desfăşoară sub îndrumarea a două învăţătoare la fiecare
clasă. Cu un orar prelungit, activitatea celor două cadre didactice se completează în
centrele de activitate, acestea găsindu-şi timp pentru copiii care utilizează alte
demersuri de lucru decât cele predate (demersuri care nu sunt greşite, ci doar
individuale, adecvate minţii şi temperamentului respectivului copil). Predarea pe
unităţi tematice (studiu tematic) constituie o altă particularitate a acestei alternative şi
presupune integrarea diferitelor discipline prin explorarea unei idei interesante care
se leagă de mai multe domenii. Studiul tematic subliniază activităţile care pretind
gândirea individuală, folosirea experienţelor personale, capacitatea de a face
distincţii şi de a lua decizii, inventivitate, iniţiativă şi spirit de colaborare.Abordarea
tematică a predării pune accentul pe aspectele intelectuale, sociale, emoţionale şi
estetice ale dezvoltării copilului. Pornind o unitate tematică, profesorul/ învăţătorul
arată copiilor că este interesat de preocupările lor şi le urmăreşte permanent
progresele. Dirijând învăţarea prin conversaţii ce orientează atenţia asupra
conţinutului, copiii sunt ajutaţi să ajungă la o gândire structurată. Prin dialoguri
deschise dobândesc competenţe de gândire şi exprimare, precum şi încrederea în
forţele proprii. În acest mod găsesc noi căi de aplicare a cunoştinţelor dobândite.
Predarea tematică este benefică nu doar pentru elevi, ci şi pentru părinţii ce sunt
astfel implicaţi în activitatea clasei (împărtăşind experienţele lor în cadrul diverselor
activităţi). În final, proiectul va reflecta modul cum copiii îşi construiesc propria
înţelegere, cum interpretează şi încorporează informaţiile, stabilind legături între
diversele discipline de studiu. Într-o atare alternativă, evaluarea urmăreşte sprijinirea
copilului în depăşirea propriilor limite. În mod tradiţional, evaluările se concentrează
asupra responsabilităţii elevilor, prin folosirea frecventă a evaluării de tipul creion şi
hârtie, ca lucrări pe nivel de clasă, şi teste standardizate. În clasele Step by Step
evaluarea are loc continuu şi reflectă experienţele reale şi valoroase de învăţare.
Observaţiile pot fi consemnate în timpul derulării activităţilor la centre, la Scaunul
autorului, în timpul discuţiilor individuale copil – profesor. Caietele de evaluare
reprezintă documentul oficial al clasei, alături de catalog, şi inventariază
componentele achiziţionate de fiecare copil în parte. Portofoliile sunt mape cu lucrări
care constituie oglinda progresului copilului faă de sine. Reflecţiile recente privind
evaluarea subliniază importanţa descoperirii a ceea ce copiii ştiu şi pot face şi se
concentrează mai puţin asupra a ceea ce copiii nu ştiu şi nu pot face. Îmbucurător
este că tot mai multe elemente din filozofia acestei alternative, precum şi practici, se
regăsesc în învăţământul tradiţional. Pentru programul clasei pregătitoare a fost
preluat modelul întâlnirii de dimineaţă cu etapele ei (agendă, calendar, mesaj,
noutăţi), aranjarea sălii de clasă, predarea integrată. Succesul educaţional nu este
asigurat doar de ergonomia sălii de clasă. Maniera de a preda e la fel de importantă
ca şi materia predată. În alternativa Step by Step cadrele didactice caută să se
asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive,
emoţionale, eticomorale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o
societate democratică, deschisă.

Pentru desfăşurarea în condiţii optime a programului Step by Step în şcolile

cu învăţământ de stat, particularităţile alternativei pot fi încorporate regulamentelor
de ordine interioară. În acest mod, activităţile alternativei nu mai sunt privite ca un
factor disturbant atunci când orele se desfăşoară pe o perioadă mai mare sau mai
mică decât intervalul standard din învăţământul tradiţional şi se întâmplă ca pauzele
să nu coincidă. Familia este principalul partener al şcolii în educarea copilului. Acest
lucru este menţionat în planurile manageriale ale directorilor de şcoli, dar când vine
vorba despre aplicarea în practică, lucrurile nu mai merg bine. Restricţionarea
accesului părinţilor în şcoală împiedică buna colaborare. Prezenţa părinţilor în şcoală
trebuie privită ca un aspect benefic în primul rând pentru copii şi apoi pentru cadrele
didactice şi şcoală. Fiind în mijlocul acţiunii, părintele înţelege mai bine cum se
realizează actul învăţării, cum reacţionează copilul său în diversele ipostaze ale
actului didactic şi poate continua acasă în acelaşi spirit (de câte ori nu aţi auzit
spunându-se că „doamna a lucrat şi a explicat altfel...!”). Implicarea părinţilor în
activităţile clasei oferă o continuitate între educaţia oferită de şcoală şi cea realizată
de ei. Dacă profesorii învaţă să-i privească pe părinţi ca pe nişte parteneri,
colaborarea cu aceştia transformă şcoala într-o comunitate adevărată. În şcoala
noastră acest fapt a devenit realitate. Centrul Step by Step pentru Educaţie şi
Dezvoltare Profesională acordă asistenţă tehnică permanentă şcolilor, cadrelor
didactice şi părinţilor din alternativă. Anual se realizează cursuri de formare dedicate
profesorilor. După ce se face specializarea pentru fiecare an de învăţământ, cursurile
devin opţionale putând fi reluate doar de profesorii ce doresc acest lucru. Pentru că
există un interes din ce în ce mai mare pentru programul Step by Step, consider că
ar fi binevenită crearea unei reţele cu cei ce lucrează în această alternativă, ceea ce
ar duce la realizarea unui schimb de informaţii în timp real. Internetul şi reţelele de
socializare (care au devenit parte integrantă din viaţa noastră) constituie oportunităţi
de îmbunătăţire a activităţii.

Avantaje

o          Elevii pot studia într-o limbă străină sau în sistem bilingv;

o          Se pune accent pe transdisciplinaritate, interdisciplinaritate, dezvoltare

personală;

o          Se practică învățarea centrată pe elev, care este posibilă datorită numărului
mic de elevi dintr-o clasă;

o          Este încurajată învățarea prin activități practice și de grup;

o          Se oferă program prelungit, pentru realizarea temelor sau pentru activități
extracurriculare;

o          Se acordă o importanță deosebită educației non-formale, prin includerea de

activități extracurriculare obligatorii sau la alegere: arte, scriere creativă, grădinărit,
științe, muzică, teatru, robotică etc.

o          Sunt oferite numeroase facilități: mese de dimineață și prânz respectând

necesarul nutrițional al copiilor, transport, asistență medicală, săli moderne, sisteme
de supraveghere video, computere, acces la internet și retroproiectoare în fiecare
clasă, săli media, biblioteci, săli și terenuri de sport moderne, campusuri amplasate
în zone retrase ale capitalei și multe altele;

o          Copiii sunt încurajați să participe la diverse proiecte, tabere și concursuri

internaționale;
o          Se oferă pregătire specială pentru susținerea examenelor naționale sau
internaționale;

o          Profesorii sunt selectați cu mai multă rigurozitate și sunt mai bine motivați
decât în sistemul public.

Dezavantaje

o          Costurile sunt mari, sumele pot fi mai mari sau mai mici, în funcție de
instituția aleasă.

o          Rețeaua restrânsă și accesul mai dificil (școli puține, situate de obicei la
periferie);

o          Nu toate instituțiile sunt acreditate și autorizate.

o          Astfel de instituții ar putea să-i izoleze pe copiii și să-i priveze de anumite
experiențe necesare pentru adaptarea mai ușoară în societate (în cazul în care
aceștia vor rămâne în țară după terminarea liceului).

CONCLUZII

Fiecare dintre aceste tipuri educationale ar merita atentia noastra, dar

societatea româneasca este doar la stadiul în care se obisnuieste cu astfel de
concepte, iar pâna la asimilarea lor deplina este nevoie de timp.

Dintre toate sistemele de învățământ, pedagogiile alternative sunt, probabil, cele mai
diferite. Iar acesta este poate și principalul lor dezavantaj – copiii se înscriu într-un
circuit închis, iar părăsirea sa implică un efort suplimentar de adaptare într-o școală
tradițională.

Pe de altă parte, nu toți copiii se integrează într-un astfel de sistem; de aceea, este
de preferat ca cei mici să fie înscriși de la nivelul preșcolar sau chiar antepreșcolar
într-o clasă cu predare alternativă.

De asemenea, accesul la un astfel de model rămâne limitat – sunt totuși puține

instituții cu predare alternativă, iar multe dintre ele nu au clase de gimnaziu sau liceu.

BIBLIOGRAFIE

1. Aldo, Pettini - Freinet si tehnicile sale, Editura CEDC, Bucuresti, 1992.

2. Ezechil, Liliana; Pedagogie. Fundamente teoretice. Radu, Ion T. - Editia a II-a,

Editura V&I Integral, Bucuresti, 2002.

3. Montessori, Maria- Copilul fiinta divina, dar neînteleasa (pentru parinti si

educatori), Editura CEDC, Bucuresti, 1991.

4. Montessori, Maria- Descoperirea copilului, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1977.

5. Radulescu, Mihaela - Pedagogia Freinet. Un demers inovator, Editura Polirom,

Iasi,

1999

6. www.stepbystep.ro

7. www.waldorf.ro