ABORDĂRI PSIHOPEDAGOGICE ALE EDUCAȚIEI ECOLOGICE A

COPIILOR
Galina CHIRICĂ, dr.,conf.univ., UST

Abstracts: The present article describes the problem of preschool and

school children education. The autor speaks about scientific researches in
psyhological and pedagogical fields, trainings, ecological culture and efective
metodology. Moreover, here is analyzed the problem of ecological education of
children from Moldova.
Cuvinte cheie: cercetare științifică, educație ecologică, instruire
ecologică, cultură ecologică, conștiință ecologică, metodologie, atitudine, vârstă
preșcolară, vârstă școlară mică, competență, investigare/explorare.

A devenit deja o axiomă educațională că formarea culturii ecologice este

posibilă doar printr-o educație ecologică continuă, începînd cu vîrsta preșcolară,
școală primară, gimnaziu, liceu, instituții superioare și continuînd pe parcursul
activității profesionale a fiecăruia.
Ideia educației ecologice a fost lansată și a găsit reflectare în cercetările
psihopedagogice din a doua jumătate a sec.XX în Suedia, țară care a și propus
un program de conștientizare ecologică pe plan internațional. UNESCO a
monitorizat financiar întîlniri de lucru în lumea întreagă, iar în anul 1975 –
conferința internațională, unde au fost discutate căile educației ecologice, apoi în
anul 1977, la Tbilisi, reprezentanți ai 60 de state au ratificat obiectivele educației
ecologice, evidențiind rolul primordial în rezultatul acestui proces vîrstei
preșcolare și școlare mici.
În această perioadă demarează cercetările în domeniul psihopedagogic a
problemelor culturii și educației ecologice. Esența noțiunilor educație
ecologică, cultură ecologică, instruire ecologică este determinată în
investigațiile savanților A.Zahlebnîi, E.Slastionina, I.Zverev, I.Dediu,
I.Cravciuc, B.Holodenco, C.Manolache, V.Radulean ș.a.. Astfel, cultura
ecologică presupune prezența anumitui volum de cunoștințe și convingeri,
pregătirea către activitatea practică corespunzător cerințelor atitudinii grijulii
față de natură. Cultura ecologică devine un indice important al activității sociale
și conștiinciozității personalității.
Educația ecologică include formarea concepției științifice despre lume,
ori, ea reprezintă nucleul conștiinței, oferind integritate spiritualității omului,
înarmîndu-l cu principii ecologice de importanță socială în relațiile cu natura
înconjurătoare.

197
 Educația și instruirea ecologică presupune formarea la om a percepției
conștiente a lumii înconjurătoare, convingerii în necesitatea atitudinii grijulii,
folosirii raționale a bogățiilor naturale, înțelegerii importanței multiplicării
resurselor naturale.
Educația ecologică mai este determinată și ca acțiune asupra conștiinței și
comportamentului oamenilor în scopul educației culturii ecologice ce se
manifestă prin atitudine grijulie față de natură ca cea mai importantă bogăție
social-morală în viața societății. Astfel, obiectul de studiu al ecologiei
contemporane nu este natura sau societatea separat, ci sistemul „Societatea-
natura” ca o integritate unică în dezvoltare.
Reeșind din cele menționate mai sus și în special din importanța realizării
educației ecologice începînd cu vîrsta preșcolară și școlară mică, în a doua
jumătate a secolului trecut cercetările psihopedagogice reflectă o gamă vastă de
rezultate. Astfel, se studiază potențialul reprezentărilor despre natură asupra
dezvoltării armonioase a copiilor, inclusiv educației calităților morale
(N.Poddiacov,T.Kulikova, L.Zaharevici, Ă.Zalkind, G.Loza, A.Matveeva,
V.Dreazgunovaetc.); se determină căile de sistematizare a cunoștințelor despre
natură (I.Freidkin, V.Loghinova, S.Nikolaeva, L.Mișcic, T.Zemțova, M.Taibani
ș.a.); se studiază posibilitățile însușirii de către preșcolari a reprezentărilor
despre interdependențele existente în natură (L.Manevțova, E.Terenteva ș.a.); se
cercetează metodologiile educației atitudinii pozitive față de natură, formării
dorinței de a îngriji ființele vii, a ocroti natura înconjurătoare, a cunoaște și a
respecta regulile de comportare în ea (N.Vihogradova, I.Haidurova,
M.Ibraimova, P.Samorukova, V.Fokina, E.Zolotova, A.Mazurina, E.Zidu-
Haheu, A.Teleman ș.a.); se cercetează condițiile pedagogice pentru realizarea
obiectivelor educației ecologice în instituțiile preșcolare (M.Marcovskaia,
P.Samorucova, G.Chirică ș.a.).
Concomitent cu aspectele pedagogice în studierea personalității copiilor prin
intermediul naturii, esențial a crescut importanța analizei psihologice a
proceselor educației și instruirii ecologice, fapt condiționat de particularitățile
atitudinilor ce leagă oamenii de natură. Ele apar și se dezvoltă independent de
voința și conțtiința oamenilor, alcătuind totalitatea legăturilor social-materiale a
oamenilor cu mediul înconjurător. Baza apariției lor constituie activitatea
diversă în natură. Astfel, menționează autorii, în procesul formării conștiinței
ecologice este necesară evidențierea a două momente: scimbarea activității
practice a omului în raport cu natura și schimbarea conștiinței ecologice
implementate în sistema conștiinței sociale (S.Dereabo, V.Iasvin, N.Veresov
ș.a.).

198
 Cercetările științifice contemporane reflectă diverse direcții ale educației
ecologice. Astfel lucrările G.Kulicova, V.Minaeva, S.Pavliucenco, sunt
consacrate formării atitudinii grijulii către natură atît în procesul studierii
bazelor științifice, cît și în cadrul activităților extrașcolare, iar studiile realizate
de A.Metelița, V.Verina, S.Soloviov reflectă potențialul muncii social-utile a
copiilor în formarea culturii lor ecologice.
S.Nikolaeva, Z.Plohii, L.Gordea, E.Zidu-Haheu, N.Carabet demonstrează prin
studii experimentale că la baza educației ecologice a copiilor stau cunoștințele
sistematizate despre legitățile existente în natura vie. Cercetările realizate de
V.Grețova, L.Ignatchina, E.Condratieva, P.Samorucova. E.Terentieva,
I.Haidurova ș.a., confirmă capacitatea preșcolarilor de a însuși cunoștințele
sistematizate despre natură. Autorii menționează că cunoștințele sistematizate se
însușesc mai ușor de către copii, decît datele răzlețite de fapte, cunoștințele
constituind baza formării diverselor tipuri de activitate ale copiilor, educației
atitudinii conștiente față de natură.
Posibilitatea însușirii de către preșcolari a cunoștințelor sistematizate, la
baza cărora stă dependența centrală în natură – legătura organismului viu cu
mediul a fost dovedită în cercetările realizate de V.Loghinova, N.Crîlova,
S.Nikolaeva, E.Terentieva, A.Fedotova, G.Chirică, N.Carabet, E.Buzinschi ș.a.
T.Hristovscaia a demonstrat în mod experimental posibilitatea reală a
preșcolarilor mari de a însuși legitatea de însemnătate ecologică existentă în
natură – creșterea și dezvoltarea organismelor vii. Reprezentările despre
fenomenele legitative de creștere și dezvoltare permit preșcolarilor să facă
presupuneri corecte despre schimbările ce vor avea loc, a lega creșterea de
condițiile de viață.
Nivelul dezvoltării reprezentărilor copiilor despre viu condiționează
caracterul activității practice în natură, atitudinea către reprezentanții ei
(M.Lisina, D.Piteaeva, E.Zidu-Haheu). Conform cercetării N.Condratieva,
preșcolarilor mari le este accesibilă însușirea sistemei de cunoștințe despre
organismul viu, create pe baza analizei științifice a noțiunii de “viu”, despre
particularitățile caracteristice organismului viu ca o sistemă integră și
interacțiunea lui cu mediul. Aceste cunoștințe alcătuiesc baza pentru educația la
ei a atitudinii grijulii și binevoitoare către viu în natură.
Cultura ecologică a personalității se manifestă prin atitudinea grijulie față de
natură. Problema dată a fost reflectată într-un șir de cercetări psihopedagogice.
Spre exemplu, lucrarea V.Grețova despre influiența cunoștințelor copiilor despre
natură asupra educației atitudinii binevoitoare față de ea, convingător ne

199
dovedește că prezența cunoștințelor, atitudinii emoțional pozitive față de natură
și a activității utile prezintă baza formării comportamentului corect în natură.
În cercetarea Z.Plohii, educația atitudinii grijulii și binevoitoare către
natură la preșcolari este studiată de pe pozițiile activității în cimplex, ce
presupune formarea reprezentărilor ecologice, dezvoltarea diverselor sentimente
la copii și formarea la ei a priceperilor elementare de creare a condițiilor
optimale pentru existența organismelor vii. Astfel, atitudinea grijulie și
binevoitoare față de natură a preșcolarilor presupune: atitudinea emoțional-
pozitivă către obiectele ei, priceperea comportării corectă cu ele, pregătirea de a
le acorda ajutorul necesar, a le apăra de acțiunile negative ale semenilor,
deasemenea priceperea de a păstra și crea condițiile necesare pentru viața și
dezvoltarea ființelor vii.
Cercetarea I.Komarova este consacrată problemei folosirii jocului ca
mijloc important în formarea la preșcolarii mari a atitudinii față de natură.
Autorul consideră că aplicarea situațiilor de joc în procesul educativ-instructiv,
permite realizarea obiectivelor formării la preșcolari a cunoștințelor
sistematizate despre natură orientate spre dezvoltarea atitudinii binevoitoare față
de ființele vii într-o formă emoțională accesibilă de joc.
E.Terentieva a cercetat și a dovedit experimental că cunoștințele primare
despre unitatea dintre organism și mediu, despre viața animalelor și
interacțiunea dintre ele contribue la formarea interesului stabil față de natură, la
formarea atitudinii grijulii și binevoitoare către ea.
Studierea problemelor menționate are loc și de către numeroși cercetători
din țara noastră. Astfel, C.Andon, L.Gordea au determinat baza științifică de
formare la copiii de vârstă preșcolară mare a reprezentărilor despre fauna
ținutului natal:
-acomodarea convergentă a animalelor la mediul de trai (animale neînrudite
genetic trăiesc în condiții asemănătoare și au însușiri caracteristice exterioare
comune);
-structurarea reprezentărilor în ierarhie (reprezentările sînt tratate de pe poziție
științifică și conțin fapte veridice, legături și noțiuni aflate în relații ierarhice,
care dezvăluie diverse domenii ale realității);
-analiza multiaspectuală (fiecare animal poate fi analizat și grupat din mai multe
puncte de vedere).
Deasemenea, de către autori au fost evidențiate nivelurile de formare a
reprezentărilor despre fauna ținutului natal: capacitatea de a nominaliza
reprezentările, de a determina particularitățile modului de deplasare, a hranei și
dobîndirii ei; capacitatea de selectare pe grupuri a animalelor cunoscute;

200
capacitatea de a aplica reprezentările însușite în formare cunoștințelor-capacități
generalizatoare despre fauna ținutului natal;
s-a evidențiat capacitatea copiilor de a include pe baza analizei multiaspectuale
unul și acelaș obiect în diverse grupări;
s-a elaborat un program experimental și o metodologie de formare a
reprezentărilor despre fauna ținutului natal.
Cercetarea E.Zidu-Haheu este dedicată problemei formării comportamentului
socio-afectiv în baza reprezentărilor despre viu la preșcolarii de vîrstă mare.
Astfel, în baza exemplelor despre plante și animale s-a determinat conținutul
teoretic de formare la preșcolarii de 5-7 ani a reprezentărilor privind
manifestările biologice de bază ale vieții (asimilația, respirația, mișcarea,
creșterea, reproducerea);
s-au sistematizat reprezentările despre manifestările biologice de bază ale vieții,
care sporesc formarea comportamentului socio-afectiv față de plante și animale;
s-au evidențiat criteriile de evaluare a nivelurilor de formare a comportamentului
socio-afectiv față de organismele vii;
s-a elaborat conținutul condițiilor pedagogice de dezvoltare a sferei afective la
preșcolarii de 5-7 ani față de plante și animale;
s-a elaborat programa experimentală și metodica de formare a reprezentărilor
despre manifestările biologice specifice organismelor vii (în baza exemplelor
despre plante și animale).
N.Carabet în cercetarea consacrată formării reprezentărilor despre schimbările
sezoniere din natura nertă și vie la preșcolarii de vârstă mare a elaborat și
implementat conținutul curricular (în baza exemplelor concrete specifice
fiecărui anotimp); a precizat criteriile de evaluare a nivelurilor de formare a
reprezentărilor despre schimbările sezoniere din natura nertă și vie:
- competența de a nominaliza schimbările sezoniere din natura vie și nertă;
- facultatea de interiorizare a interconexiunilor dintre legitățile naturii vii și
nerte;
- aptitudinea înțelegerii impactului schimbărilor sezoniere asupra plantelor și
animalelor de către copii. Deasemenea autoarea a stabilit condițiile psiho-
pedagogice și factorii ce determină eficiența însușirii reprezentărilor despre
schimbările sezoniere din natură la vârsta preșcolară.
În cercetarea dedicată formării culturii ecologice elementare la copiii de vârstă
preșcolară mare, E.Buzinschi a determinat componenții psihopedagogici
contribuabili formării culturii ecologice elementare la copiii de vârstă preșcolară
mare – intelectual, emoțional și acțional-practic; a elaborat un model de formare
a culturii ecologice elementare, aplicabil în diverse tipuri de activități: social-

201
orientativă, personal-orientativă, social-comunicativă și organizatorică; a
determinat și adaptat condițiile pedagogice pentru formarea culturii ecologice la
copii:
- necesitatea pregătirii educatorilor în instituțiile preșcolare;
- activismul propriu al copiilor în procesul de formare a culturii ecologice
elementare;
- respectarea principiului continuității;
- intensificarea procesului de constituire a culturii ecologice elementare la
preșcolarii mari poate fi realizată prin organizarea activității educaționale a
copiilor în baza conexiunilor inter-, intra- și extradiscipolinare.
Cercetarea aspectelor teoretice și metodologice ale educației ecologice la
treapta primară de învățământ au fost realizate în cercetările: L.Bobîleova,
N.Dejnikova, L.Ivanova, E.Clemeașova, L.Pecico ș.a. (formarea culturii
ecologige în cadrul studierii științelor); A.Zahlebnîi, L.Pecico, I.Țvetcova,
O.Filatova, R.Leiman, C.Crăciun ș.a. (formarea atitudinilor ecologice);
S.Dereabo, V.Iasvin, B.Niculescu ș.a. (formarea conștiinței ecologice);
A.Plighin, S.Antonova, A.Teleman ș.a. (activități de explorare/investigare).
Cercetătoarea din țara noastră, A.Teleman și-a adus aportul în studierea
problemei abordate în cadrul verificării experimentale a eficacității metodologiei
elaborate pentru formarea competenței de explorare/investigare a proceselor
ecologice la elevii claselor primare prin: detalierea referențialului curricular al
competenței de explorae/investigare a proceselor ecologice la elevii claselor
primare în cadrul disciplinei Științe; inventarierea sistemului de cunoștințe
declarative și procedurale aferente competenței de explorare/investigare a
proceselor ecologice și a nivelurilor taxonomice de manifestare, la elevii
claselor primare; elaborarea metodologiei și a instrumentelor de evaluare a
competenței de explorare/investigare a proceselor ecologice la elevii claselor
primare; stabilirea nivelurilor de formare a competenței menționate;
concretizarea dimensiunii conținutale și a celei acționale a modelului de formare
a lor.

Bibliografie:
1. Andon C. Teoria și metodologia familiarizării copiilor cu natura.
Chișinău, 2000.
2. Buzinschi E. Formarea culturii ecologice elementare la copiii de vârstă
preșcolară mare (5-7 ani). Autoreferat al tezei de doctor în pedagogie.
Chișinău, 2002.

202
 3. Carabet N. Formarea reprezentărilor despre schimbările sezoniere din
natura nertă și vie la preșcolarii de vârstă mare (5-7 ani). Autoreferat al
tezei de doctor în pedagogie. Chișinău, 2001.
4. Кирикэ Г. Экологическое воспитание детей 6-го года жизни (на
материале ознакомления с птицами). Автореферат диссертации на
соискание ученой степени кандидата педагогических наук. Москва,
1993.
5. Gordea L. Formarea reprezentărilor despre fauna ținutului natal la
preșcolarii de vîrstă mare. Chișinău, 1998.
6. Jurat S. Metodica familiarizării copiilor cu natura. Chișinău, 1992.
7. Teleman A. Formarea competenței de explorare/investigare a proceselor
ecologice la elevii claselor primare. Autoreferatul tezei de doctor în
pedagogie. Chișinău, 2010.
8. Zidu-Haheu E. Formarea comportamentului socio-afectiv în baza
reprezentărilor despre viu la preșcolarii de vârstă mare. Autoreferat al
tezei de doctor în pedagogie. Chișinău, 1998.

COMPETENŢE: PRO SAU CONTRA

Grigore ŢAPU, doctor în pedagogie,
conferenţiar universitar, UST

Abstracts: This article, analyze the issue of competences in contemporary

education context. Take as a starting point the idea with reference to the
achievement of the educational process centered on skills, idea, which governs
European education systems. The author of this thesis expresses disagreement
with the transformation of the competences in exclusive finalities of educational
process, citing a number of disadvantages referred to the purpose.
Cuvinte- cheie: competenţe, finalităţi educaţionale, obiective educaţionale,
descentralizare, şcoli de alternativă.
Secolul XIX a fost cel al meseriaşului. În ţările avansate educaţia maselor
urmărea pregătirea copiilor pentru diversele domenii ale industriei, aflate în
ascensiune. Secolul XX este marcat de trecerea treptată a educaţiei de la
pregătirea meseriaşului la cea a expertului. Există anumite standarte cu caracter
relativ universal faţă de pregătirea unui expert. Persoana expertă trebuie să fie,
mai întîi de toate, bine informată într-un anumit domeniu. Urmează, în
continuare, să posede capacitatea de a se pronunţa asupra unei sau altei

203

Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)