(toamna) manca. Ziua iar descreşte, Iarba o ofileste, (nuca) Soarele păleşte, Vantul il porneste, Patru frati gemeni Roadele au dat în pârg, Frunza vestejeste, nascuti, Care-i anotimpul care Ploaia o porneste. Tot imbratisati Ne dă iar târcoale? (toamna) crescuti, (Toamna) Au plecat spre tari Oricand ii vedeti la cu soare un loc Anotimpul frunzelor uscate, Pasarile calatoare, Inveliti intr-un cojoc. Lăzilor cu roade încărcate. Caci la noi e frig si (nuca) Anotimpu-n care noaptea ploua. creşte Vantul bate cu Bate lin si bate tare Şi în care vremea se răceşte. putere E puternic, bland (Toamna) Frunzele-au cazut si sau mare, ele. E de nord, de sud, In camara adunate de vest, Frunzele pe ramuri Stau la sfat fructele Uneori vine din est. Au îngălbenit coapte (vantul) Plouă, plouă-ntruna Nu este greu de Forma de ciuperca Cine a sosit? ghicit are (Toamna) Ce anotimp a sosit ? Si de ploaie ne (toamna) apara. (umbrela) Iarba o ofileşte, Multe bobite are, Vântul îl porneşte, Foarte dulci şi Frunza veştejeşte, acrisoare. Ploaia o porneşte. Vine mosul pe Si din el vinul se portită (Toamna) face Si iti scapa o cheita; Toamna, cand Vine luna si n-o ia, fructul se coace. Vin stelele si n-o ia, Au plecat spre ţări cu soare (struguri) Vine soarele si-o ia. Păsările călătoare, Din mugur ea (bruma) Căci la noi e frig şi plouă. rasare Este dulce-acrisor, Vântul bate cu putere Verde se deschide-n Rosu, verde, Frunzele-au căzut şi ele. soare galbior, În cămară adunate Si traieşte, pana In poveste-i otravit, Stau la sfat fructele coapte cand Ghiceste fructul Nu este greu de ghicit Vine toamna, cu-al oprit! Ce anotimp a sosit? sau vant (marul) (Toamna) S-o tranteasca la Rotunjoare, colorate pamant. In camara sunt Frunza-ngălbeneşte, (frunza) pastrate Vremea se răceşte, In copac se naste Si cu ele curatate, Vacanţa s-a sfârşit, Doina o cunoaste Faci placinte Cine a venit? Bruma daca pica, minunate. (Toamna) Viata i-o ridica (merele) Anotimpul frunzelor (frunza) uscate, Lazilor cu roade Miezul e doar de încarcate. mancat, Anotimpu-n care Coaja e de aruncat, noaptea creste Si in sac se pot Si in care vremea se pastra,