Comentariu

Cuprins
 Introducere
 Semnificația titlului

 Tema
 Rezumat pe scurt
 Caracterizarea personajelor
 Conflicte
 Text dramatic
 Rolul notațiilor autorului
 Critică literară
 Concluzie

Introducere
În introducerea oricărui eseu sau comentariu despre „Steaua fără nume”
este important să menționezi faptul că această piesă este o comedie. Este
întotdeauna de apreciat dacă știi și alte informații adiționale legate de
această piesă. De reținut: introducerea cuprinzătoare va convinge
profesorul corector încă de la început de faptul că ești bine familiarizat cu
subiectul propus!

Exemplu

Comedia „Steaua fără nume” a fost jucată pentru prima dată în data de 1
martie 1944, pe scena teatrului Alhambra din București. Opera înfățișează
diferențele dintre clasele sociale, diferențele de statut dintre oameni, care,
deși par a se fi estompat odată cu instaurarea regimului comunist, nu au
dispărut.

Semnificația titlului
În ceea ce privește titlul piesei, trebuie să menționezi detalii legate de
simbolistica acestuia. În cazul operei de față, titlul se află în strânsă legătură
cu tema și mesajul piesei, ambele referitoare la realitatea dură a diferențelor
de neînvins dintre clasele sociale. Recomandăm cunoașterea simbolisticii
titlului, întrucât aceasta va impresiona în mod plăcut profesorul corector.
Exemplu

Titlul piesei („Steaua fără nume”) este inspirat de episodul în care

protagonistul, Miroiu, observă o stea necunoscută pe bolta cerească și,
neștiind ce nume să îi dea, o numește „Mona”, întrucât acesta era numele
necunoscutei cu care se întâlnise în gară. Steaua este, în acest caz, simbolul
evadării din societatea restrictivă, întrucât astrul poate primi numele de la
oricine, indiferent de statutul social al celui care îl denumește.

Tema
O analiză completă a oricărui text literar trebuie să conțină informații
referitoare la tema și viziunea despre lume reflectate în cadrul lucrării
analizate. Este important să menționezi faptul că, în cazul piesei de teatru
„Steaua fără nume”, temele pot varia, însă toate se află în strânsă legătură
cu chestiunea diferențelor sociale dintre oameni, care le limitează acestora
existența.

Exemplu

Tema piesei este reprezentată de dragostea imposibilă a celor doi

protagoniști, Miroiu și Mona. Această imposibilitate de reușită a relației
celor doi se datorează diferențelor mult prea mari dintre ei, ceea ce îi
oprește de la a fi fericiți. Gara în care trenurile nu opresc simbolizează
imposibilitatea evadării profesorului din universul restrâns în care este
nevoit să trăiască.

Rezumat pe scurt
Recomandăm realizarea rezumatului piesei ținând cont de structura sa. Din
punct de vedere structural, piesa cuprinde trei acte, dintre care primul și cel
de-al treilea au paisprezece scene, pe când cel de-al doilea, numai cinci.
Pentru a păstra concizia rezumatului, încearcă să amintești doar cele mai
importante evenimente ce au loc pe parcursul acțiunii acestei comedii.

Exemplu

Acțiunea comediei începe într-o gară mică, provincială, pe unde trec foarte
puține trenuri, și chiar și atunci când trec pe acolo, rareori opresc.
Profesorul Miroiu sosește în gară, așteptând să primească o carte rară și
valoroasă de la București.

Când apare Pascu și îi înmânează cartea profesorului, acesta, absorbit de

lectură, nu părăsește încă gara luminată. Atunci o cunoaște pe Mona,
„necunoscuta” care este coborâtă din tren din cauză că nu avea bilet. Miroiu
se oferă să o găzduiască pe femeie la el acasă, urmând ca el să petreacă
noaptea la Udrea. Între cei doi se înfiripă sentimente romantice, iar
profesorul, arătându-i pe cer necunoscutei Ursa Mare, îi spune că
descoperise o stea nouă, al cărei nume nu îl cunoștea, și era foarte posibil ca
steaua să nu fi avut nume. Necunoscuta îl sărută, iar el decide să numească
steaua „Mona”.

A doua zi, de dimineață, profesorul pleacă la școală, timp în care sosește un

bărbat pe nume Grig, tocmai de la București. Acesta era, de fapt, iubitul
Monei, un om înstărit, care venise în căutarea ei. Femeia părăsise orașul în
urma unei dispute cu Grig, iar când bărbatul află că iubita lui petrecuse
noaptea în casa profesorului, cei doi fac cunoștință. Întâlnirea nu decurge
bine, Mona îl prezintă pe Grig ca fiind fratele ei, iar bărbatul își bate joc de
Marin Miroiu și de condiția modestă a acestuia. Crezând-o pe Mona, el o
cere în căsătorie presupusului său frate, iar Grig, furios și disprețuitor, îi
reproșează modestia traiului său, adăugând că nu îi poate oferi nimic
femeii.

În final, deși Mona ar fi dorit să rămână alături de Marin, pleacă împreună

cu Grig.

Caracterizarea personajelor
În piesa „Steaua fără nume”, personajele sunt în număr mediu, bine
individualizate. Recomandarea noastră este să te concentrezi pe rolul
personajelor și pe felul în care ele au fost construite, astfel încât să
transmită ideea principală a piesei prin felul lor de a fi. Nu uita să precizezi
tipul personajului, precum și modalitățile de caracterizare specifice.

Exemplu

Personajele piesei sunt, după cum urmează: șeful gării, țăranul, profesorul
Miroiu, Mona (necunoscuta), Grig, domnișoara Cucu, Udrea, Ichim,
conductorul, eleva și Pascu. Protagonistul comediei este profesorul Marin
Miroiu. Personaj principal, individual, masculin, acesta reprezintă tipul
intelectualului caracterizat de fantezia evadării prin lectură, studiu și
astronomie.

Marin Miroiu trăiește într-un mediu anost, într-un târg în care pare că nu se
întâmplă niciodată nimic, iar liniștea gării comunei este rareori tulburată de
sunetul a câte unui tren, care nici măcar nu oprește. Însingurat, timid,
modest, înfricoșat de ideea unei veșnice existențe lipsită de evenimente
majore, acesta este fermecat de strălucirea temporară a Monei, care
părăsește viața profesorului tot atât de rapid precum pătrunsese în ea.
Conflicte
Conflictul este elementul principal cu rol de susținere a acțiunii, acesta
conducând la dezvoltarea subiectului, precum și a relațiilor existente între
personajele piesei de teatru. Într-un text dramatic, conflictul reprezintă o
ciocnire de idei, opinii, interese, contrastul dintre sentimentele,
perspectivele și concepțiile personajelor. Acesta poate fi exterior (desfășurat
între personaje) sau interior (între gândurile sau sentimentele unui singur
personaj). Pe când în tragedie, conflictul se rezolvă prin moartea eroului, în
comedii sau drame, acesta se soluționează prin aplanarea tensiunilor
acumulate, prin intermediul unor soluții de compromis.

Exemplu

În „Steaua fără nume”, întâlnim diverse tipuri de conflicte, cele principale

fiind, după cum urmează: conflictul dintre Ichim și șef, dintre șef și țăran,
dintre eleve și domnișoara Cucu (care le cere elevelor sale să nu vină la gară
la ora la care trece automotorul, temându-se că, odată ce acestea vor afla că
se poate trăi altfel, vor refuza să fie obediente), dintre Grig și Marin Miroiu
(motivat de dragostea pentru Mona). Acestora li se mai adaugă și alte
conflicte, precum ar fi cel dintre Mona și profesor, care optează pentru
încălcarea regulamentului impus de către șef și conductor.

Text dramatic
„Steaua fără nume” este un text ce aparține genului dramatic, încadrându-
se în specia comediei. Pentru a argumenta corect apartenența la genul
dramatic, trebuie să cunoști foarte bine trăsăturile acestei specii literare, dar
și ale genului dramatic. Printre ele se numără: prezența didascaliilor, a
structurii specifice textelor dramatice (împărțirea pe acte, scene), prezența
replicilor și a personajelor.

Exemplu

Opera de față este un text dramatic, el fiind destinat punerii în scenă. Acest
fapt este evidențiat, printre altele, de prezența indicațiilor scenice
(didascaliile): „ca o lecție”, „intrând”, „blând”, „făcând un pas pe peron”, „S-
a căutat prin buzunare, a mai deschis odată sertarul și pe urmă, aducându-
și aminte, se duce spre ferestruica ghișeului, ridică oblonul, scoate capul și
strigă”.

Într-o piesă de teatru, modul de expunere predominant este dialogul, fapt

evidențiat prin prezența replicilor numeroase. Textul dramatic este o creație
în versuri sau în proză, redactată în scopul punerii în scenă, care prezintă,
sub forma schimburilor de replici dintre personajele care o compun,
înlănțuiri de evenimente. Aceste evenimente sunt adesea generate de stări
sufletești, ce cunosc, în final, o soluționare. Astfel, în „Steaua fără nume”,
Mona decide, în final, să plece cu Grig, părăsindu-l pe profesorul Miroiu în
favoarea unui trai comod la București.

În concluzie, „Steaua fără nume” este un text ce aparține genului dramatic.

Rolul notațiilor autorului

În „Steaua fără nume”, notațiile autorului au rolul de a îndruma actorii și
regizorul, în vederea bunei montări a spectacolului.

Exemplu

Astfel, unele dintre indicațiile scenice vizează jocul actoricesc („De pe peron,
trecând prin fața ferestrei”, „Erarhic, superior”, „Timid, făcând un pas”,
„Încet, către Șef”), iar altele oferă informații importante privind modul în
care trebuie aranjat decorul scenic („Gara mică în provincie. Biroul șefului
de gară, [...] În peretele din fund o fereastră dublă, iar mai la dreapta o ușă
cu geam și ușa cu fereastra dă în spre peron”, „Acasă, la profesor [...]
Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios [...] Masă,
scaune, un divan. Un raft cu cărți”.

Critică literară
Numeroși critici literari au reacționat la piesa de teatru a lui Mihail
Sebastian, „Steaua fără nume”. Opera prezintă eșecul unui ideal romantic
pentru protagonist, profesorul Marin Miroiu, și pentru tânăra Mona. Ea
este, pentru el, steaua a cărei traiectorie nu poate fi modificată, indiferent
de circumstanțe. Această comparație este rezultatul poveștii fulgerătoare,
dar foarte scurte, de iubire care-i leagă pentru o singură noapte.

Exemplu

Deși povestea de dragoste eșuează, Octav Șuluțiu a remarcat idealismul

conceptual al lui Mihail Sebastian. Deși autorul rămâne realist „în unele
procedee” care vizează „dimensiunea caragialescă” a operei, el „rămâne un
idealist de concepție”. C. Ștefănescu punctează modul în care spectatorul
este proiectat „într-o zonă de libertate, de invenție, de fantezie”, combinată
cu melancolia obținută „printr-o îmbinare a melancoliei cu umorul, care
face ca până la urmă, să nu ne găsim nici în fața unei comedii și nici în fața
unei drame propriu-zise”. La vremea apariției sale controversate, N.
Carandino a numit piesa „Steaua fără nume” „una dintre cele mai bune care
s-au scris la noi”.

Concluzie
În încheierea eseului sau a comentariului despre „Steaua fără nume” poți
apela fie la o opinie a unui critic, fie la date suplimentare referitoare la
piesă, fie la reluarea unor idei-cheie pentru a rezuma principalele observații
privitoare la textul analizat. Accentul va cădea pe cerința principală din
subiectul de examen, iar concluzia trebuie să contribuie la întărirea
argumentelor expuse în eseu sau comentariu.

Exemplu

În concluzie, „Steaua fără nume” este o comedie cu tematică socială, care

prezintă efectele negative ale diferențelor de clasă socială asupra relațiilor
dintre oameni. Ea este considerată a fi opera dramatică cea mai solidă din
teatrul lui Mihail Sebastian, având o construcție clasică, simplă, dar
însuflețită de inteligența ascuțită și umorul subtil care contribuie la
popularitatea acestei comedii spirituale.