Subiectul I (42 de puncte)

Citeşte, cu atenţie, textul:

D-ra CUCU — ELEVA — PROFESORUL ELEVA: Să vedeți dom’șoară… Mama… Vreau să spun tata… Adică o
PROFESORUL: (Deschide ușa, dă să intre, dar se oprește în prag): mătușă a mea… O scrisoare… Un colet… da un colet…
Pardon. (Vrea să plece). PROFESORUL: (Ca sa pună capăt sbuciumului): Nu te mai osteni. Să-ți
D-ra CUCU: Stai, stai, domnu Miroiu. Stai să vezi cu ochii d-tale. spun eu de ce ai venit. Pentrucă-ți place să vii la gară. Iți place să te
PROFESORUL: (Intrând): S’a întâmplat ceva? Ce s’a întâmplat? uiți când trec trenurile. (Omenește, simplu): Nu-i așa?
D-ra CUCU: Ce s’a întâmplat? Mă mai întrebi ce s’a întâmplat? (Cu un ELEVA: (Isbucnește în plâns).
calm sdrobitor): Adineaori a trecut automotorul și am prins-o pe D-ra CUCU: Plângi Zamfirescu. Plângi că ai de ce plânge. Ai să vezi tu
dumneaei (gest acuzator) pe peron. mâine după conferință. Te dau afară.
PROFESORUL: (Blând): Chiar pe peron? ELEVA: (Intre lacrimi și sughițuri): Dom’șoară vă rog.
D-ra CUCU: (Sdrobitor): Chiar pe peron. D-ra CUCU: Taci! Șterge-ți ochii. Pleacă. Du-te acasă. (Fata plângând
PROFESORUL: Poate… poate că n’a știut… face un pas spre ușă). Stai! Stai să nu te vadă cineva. Ne mai faci de
ELEVA:(O licărire de speranță). Să vedeți, domnule profesor. râsul târgului. (Iese pe peron și se uită atent în dreapta și ‘n stânga. O ia
D-ra CUCU: Taci! (către profesor). N’a știut? Cum n’a știut? (Către spre stânga, pe lângă fereastră și dispare câteva secunde).
elevă): Cum n’ai știut, Zamfirescu? N’am pus afiș la școală, negru pe PROFESORUL: (Care a rămas singur cu eleva): D-ră Zamfirescu, nu e
alb? Nu l-ai copiat pe caiet de 75 de ori? Nu l-ați învățat pe dinafară în poate momentul să ți-o spun, dar teza d-tale pe al treilea, la
ora de educație? (Schimbare de ton. Brusc. Poruncitor): Ce scrie în afiș, cosmografie, este… este mizerabilă… inadmisibilă. (Ca un dureros
Zamfirescu? reproș personal): Se poate, domnișoară, să spui d-ta, că Orion este o
ELEVA: (Ca o lecție): ,,E interzis elevelor din cursul inferior și mai planetă? Că Jupiter este un satelit? Și Cometa lui Halley o stea
ales din cursul superior…”. căzătoare?
D-ra CUCU: Mai ales! D-ra CUCU: (Întorcându-se): Nu e nimeni. Pleacă repede. Să te duci
ELEVA: …să se plimbe la gară ziua sau seara, dar mai ales…[...] drept acasă. Ne socotim noi mâine dimineață, Zamfirescu Eleonora. (Ii
D-ra CUCU: Ce cauți la gară, Zamfirescu? [...] arată ușa cu un gest neiertător. Fata iese plângând mereu).
(Mihail Sebastian, Steaua fără nume)
A.Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
1. (4p) Desparte în silabe cuvintele: ,,educaţie", ,,superior", ,,întâmplat", 8. (4p) Precizează felul propoziţiei subordonate din fraza ,,Poate că n-a ştiut".
,,interzis". 9. (4p) Alcătuieşte o frază în care să existe şi o propoziţie subordonată
2. (4p) Precizează mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului, prin care s- circumstanţială condiţională, având ca regent verbul a intra.
au format cuvintele: ,,zdrobitor", ,,cosmografie". 10. (4p) Numeşte modul de expunere folosit în textul dat.
3. (4p) Transcrie patru cuvinte derivate. 11. (4p) Menţionează spaţiul în care se desfăşoară acţiunea şi numele elevei
4. (4p) Transcrie, din ultima replică a textului, un pronume relativ şi un verb la implicate în acţiune.
modul imperativ. 12. (4p) Transcrie, din text, un fragment format din cel mult două enunţuri, care
5. (4p) Stabileşte valoarea morfologică din text a cuvintelor subliniate: Iți place sugerează teama elevei.
să te uiți când trec trenurile. 13. (4p) Menţionează două modalităţi folosite la şcoală de Domnişoara Cucu,
6. (4p) Precizează funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: ,,Stai să vezi cu ochii pentru a le determina pe eleve să afle că nu au voie să meargă la gară.
dumitale". ,,S-a întâmplat ceva?" 14. (4p) Transformă în vorbire indirectă primele trei replici din fragmentul citat.
7. (4p) Scrie un enunţ în care substantivul ,,şcoala" să aibă funcţia sintactică de
atribut substantival.
B. Scrie o compunere în care să motivezi faptul că fragmentul dat ca suport la Partea I (Mihail Sebastian, Steaua fără nume) aparţine unei opere
dramatice/ genului dramatic.
În redactarea compunerii, vei avea în vedere: precizarea a trei caracteristici ale genului dramatic identificate în fragmentul reprodus la Partea I; exemplificarea acestor
caracteristici, pe baza operei citate; prezentarea, pe scurt, a întâmplării/ a situaţiilor existente în fragmentul dat; exprimarea unei opinii despre felul în care, pe baza
dialogului (dramatic), se poate caracteriza un personaj prezent în scena (formularea clară/ logică a opiniei, prezenţa unui argument/ a motivării care să justifice opinia
exprimată).
Subiectul al II-lea (36 de puncte)
Citeşte cu atenţie textul următor :
Web (pânza la scară mondială) permite consultarea documentelor multimedia alcătuite din texte, sunete, imagini, animaţii sau video, care se
cheamă pagini Web, stocate în servere undeva pe internet. Pentru a consulta o pagină, se introduce în navigatorul Web numele serverului, fişierul
unde se găseşte pagina şi numele acesteia din urmă. În interiorul paginilor se găsesc legături spre alte pagini, care pot fi consultate la rândul lor cu
un simplu click al mouse-ului; milioane de pagini Web şi legăturile dintre aceste pagini constituie, ca internet, o veritabilă reţea mondială…
Computerul personal se conectează de obicei la internet prin intermediul unui modem, care converteşte informaţia emisă de un computer într-
un semnal transmis pe o linie telefonică cu destinaţia cumputerelor la distanţă…(Michel Rival, Informaţia mondializată a secolului XX în Mari invenţii ale
umanităţii)
A. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
1. (4p) Formulează câte un enunţ în care să numeşti următoarele elemente care privesc articolul citat: autorul; sensul termenului Web şi rolul modemului
2.(4p) Rescrie structura care face referire la conţinutul posibil al documentelor multimedia.
3.(4p) Menţionează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din secvenţa:... care se cheamă pagini Web, stocate în servere undeva pe internet.
4.(4p) Precizează funcţia sintactică pentru fiecare dintre cuvintele din secvenţa: În interiorul paginilor se găsesc legături spre alte pagini, care pot fi consultate la rândul
lor cu un simplu click al mouse-ului;
5.(4p) Transcrie fiecare propoziţie din fraza următoare, precizând felul acestora: Computerul personal se conectează de obicei la internet prin intermediul unui modem,
care converteşte informaţia emisă de un computer într-un semnal transmis pe o linie telefonică cu destinaţia cumputerelor la distanţă…
6.(4p) Realizează, într-o frază, expansiunea/dezvoltarea părţilor de propoziţie subliniate din secvenţa: Web (pânza la scară mondială) permite consultarea
documentelor; Pentru a consulta o pagină…, precizând rezultatul obţinut.
B. Redactează o compunere de 150-300 de cuvinte, în care să realizezi portretul moral al unui tânăr pasionat de călătoriile virtuale, valorificând informaţiile din
textul dat.
În compunerea ta, trebuie: să menţionezi patru trăsături ale personajului creat; să prezinţi fapte/situaţii semnificative din care se desprind trăsăturile menţionate;
să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate; să te înscrii în limitele de spaţiu indicate. 16 puncte

Notă! Respectarea, în lucrare, a ordinii cerinţelor nu este obligatorie. Vei primi 14 puncte pentru redactarea întregii lucrări (unitatea compoziţiei – 2p.; coerenţa
textului- 2 p.; registrul de comunicare, stilul şi vocabularul adecvate conţinutului - 2 p.; ortografia ■ 3 p.; punctuaţia - 3 p.; aşezarea corectă a textului în pagina,
lizibilitatea - 2 p.).În vederea acordării punctajului pentru redactare, compunerea trebuie să aibă cel puţin 10 rânduri scrise.

1
BAREM DE CORECTARE ŞI DE NOTARE
A.
1. Despărţirea cuvintelor în silabe: e-du-ca-ţi-e, su-pe-ri-or, în-tâm-plat, in-ter-zis.
2.Transcrierea antonimelor: negru/ alb.
3.Transcrierea cuvintelor derivate: zdrobitor, acuzator, neconvins, poruncitor, scrisoare etc.
4.Transcrierea unui pronume interogativ: ce, de ce şi a verbului la modul imperativ nu te osteni.
5.Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: îţi - pronume personal; când - adverb relativ de timp; trec - verb predicativ; trenurile – subst. comun.
6.Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: dumitale - atribut pronominal genitival; ceva - subiect.
7. Alcătuirea enunţurilor indicate: Acoperişul şcolii noastre e din tablă.
8. Identificarea propoziţiei subordonate şi precizarea felului acesteia: că n-a ştiut - propoziţie subiectivă.
9. Alcătuirea frazei indicate: El intră în sală,/] dacă nu a început spectacolul./2
10. Modul de expunere folosit în textul dat: dialogul.
11. Spaţiul acţiunii: la gară; numele elevei: Zamfirescu.
12. Exemple de răspuns: Mama... vreau să spun tata... Adică o mătuşă a mea...
13. Exemple de răspuns: Elevele au copiat de şaptezeci şi cinci de ori textul afişului în care era consemnată interdicţia. La ora de educaţie au învăţat
pe de rost acel text.
14. Profesorul deschide uşa, dă să intre, dar se opreşte în prag, zice pardon şi vrea să plece. Domnişoara Cucu îl opreşte pe domnul Miroiu ca să vadă
cu ochii dumnealui. Acesta, intrând, o întreabă dacă s-a întâmplat ceva şi ce s-a întâmplat.

B. Argumentare că textul citat aparţine unei opere dramatice: Steaua fără nume de Mihail Sebastian.
1. Precizarea a trei caracteristici ale genului literar în care se încadrează textul: (3p.) textul este destinat reprezentării scenice; indicaţii
scenice; dialogul; aşezare specifică în pagină.2. Exemplificarea caracteristicilor pe baza fragmentului dat: (3p.); structura specifică
textului dramatic; dialogul 3. Prezentarea secvenţelor reprezentative/ a întâmplărilor existente în fragmentul dat: (3p.); tema discuţiei
dintre personaje; trăsăturile personajelor 4. Prezentarea unui personaj feminin, prin raportare la două situaţii semnificative/ la celelalte
personaje şi cu precizarea a două mijloace de caracterizare: (3p.) 5. Concluzia

I. INTRODUCERE: (DEFINIŢIE)
Aparţin genului dramatic operele literare scrise cu scopul de a fi reprezentate pe scenă. Textul este împărţit în acte şi scene, modul de
expunere care predomină este dialogul. Se remarcă prezenţa celor două planuri: textul propriu-zis (replicile personajelor) şi metatextul
(didascaliile sau indicaţiile scenice). Aşezate între paranteze, indicaţiilor scenice susţin acelaşi caracter dramatic al operei citate, fiind singurele
intervenţii ale autorului, prin care se fac precizări referitoare la decor sau la jocul actorilor, (marchează atitudinea, mimica, gesturile personajelor etc.).
Rolul lor este de a introduce personajele, de a oferi câteva date esenţiale privind statutul personajelor (cine sunt, cu ce se ocupă, care este vârsta sau
aspectul lor fizic), situarea acţiunii în timp şi spaţiu. Deseori indicaţiile dintre paranteze reprezintă şi un mijloc de caracterizare a personajelor.
Datorită faptului că este destinat reprezentării scenice, textul dramatic se diferenţiază de textul epic şi de cel liric şi printr-o aşezare în pagină
specifică. Textul dramatic este precedat de lista personajelor care apar în piesă; numele personajelor sunt scrise atât la începutul fiecărei scene, cât şi
înaintea fiecărei replici. Fiind destinată reprezentării scenice, creaţia dramatică impune anumite limite temporale şi spaţiale.

II.CUPRINS:
Fragmentul din textul Steaua fără nume, de Mihail Sebastian aparţine genului dramatic. Posibilitatea încadrării în genul dramatic este evidenţiată
prin faptul că opera fost scrisă cu scopul de a fi jucată pe scenă, este structurată în acte şi scene şi prin aşezarea în pagină. Astfel, înainte de textul
propriu-zis, se precizează scena şi personajele: fragmentul citat face parte din scena VI, iar personajele sunt Domnişoara Cucu, eleva, profesorul.
Numele fiecăruia apare în faţa replicii, iar în paranteză există indicaţii scenice.
Acţiunea se deduce din replicile personajelor, dialogul fiind principalul mod de expunere. Domnişoara Cucu îl opreşte impacientată pe
profesorul Miroiu să vadă cu ochii lui ceea ce văzuse şi ea. Profesorul mirat de atitudinea Domnişoarei Cucu, rămâne pe loc crezând că s-a întâmplat
ceva grav, lucru susţinut de dubla interogaţie S-a întâmplat ceva? Ce s-a întâmplat?
Tema discuţiei dintre cele două personaje o reprezintă încălcarea regulei de către eleva Zamfirescu, regulă care interzicea elevelor să se plimbe la
gară ziua sau seara , dar mai ales... în orele când trece automotorul. Profesorul îngăduitor încearcă să o scuze pe elevă, spunând că aceasta poate nu a
ştiut de această regulă. înverşunată, Domnişoara Cucu folosind un ton poruncitor, îi cere elevei să redea conţinutul regulei pe care, de altfel o afişase la
şcoală şi pe care elevele fuseseră obligate să o copieze de şaptezeci şi cinci de ori şi să o înveţe pe dinafară în ora de educaţie. Eleva, surprinsă pe
peron, îi răspunde Domnişoarei Cucu ca la lecţie. întrebată ce caută la gară, aceasta speriată nu reuşeşte să fie coerentă, fapt evidenţiat de replica: Să
vedeţi, domşoară... Mama ... vreau să spun tata... Adică o mătuşa a mea... O scrisoare... Un colet... da, un colet... În ajutorul elevei intervine
profesorul Miroiu care încearcă să tempereze severitatea exagerată a Domnişoarei Cucu, care, autoritară, nici nu-i permite elevei să răspundă la
întrebările pe care i le adresa: Dac-o întrebi, las-o să răspundă. Ultima replică a fragmentului îi aparţine profesorului care, pentru a pune capăt
zbuciumului elevei, îi găseşte acesteia motivul pentru care se afla pe peron Iţi place să te uiţi când trec trenurile.
Trăsăturile celor trei personaje se conturează, în fragmentul citat, prin procedeul caracterizării indirecte, fiind deduse din dialog, din fapte,
atitudini, din precizările aflate în indicaţiile scenice şi prin nume. Nu există referiri la portretul fizic, replicile dezvăluind doar elemente de portret
moral. Deducem doar că Domnişoara Cucu este o profesoară severă, din felul în care se poartă faţă de eleve, profesorul Miroiu este un om blând şi
îngăduitor, iar eleva Zamfirescu este visătoare, atrasă fiind de mirajul călătorilor necunoscuţi. Domnişoara Cucu, pe care o întâlnim vociferând pe
peronul gării este tipul profesoarei severe. Eleva Zamfirescu este supusă unei severităţi excesive. Judecata Domnişoarei Cucu cu privire la greşeala
acestei fete atrasă de farmecul gării este sugerată de gesturile acuzatoare şi de tonul zdrobitor, poruncitor cu care i se adresează acesteia. Ca profesoară
Domnişoara Cucu nu este ataşată de eleva sa, spunându-i ironic „Zamfirescu".
Limbajul este o altă modalitate de caracterizare a personajului, tonul poruncitor cu care formulează întrebările sugerează ideea că aceasta încearcă
să o intimideze pe tânăra elevă. Succesiunea replicilor rostite pe un ton afectat creează o situaţie comică, ce rezultă din contrastul dintre aparenţă şi
esenţă. Intervenţia salvatoare a profesorului Miroiu care tratează problema omeneşte, simplu, aşa cum este sugerat în indicaţiile scenice, estompează şi
mai mult figura severă a Domnişoarei Cucu.

III. ÎNCHEIERE
Fragmentul citat din piesa Steaua fără nume de Mihail Sebastian, aparţine unei opere dramatice, deoarece textul este destinat reprezentării
scenice, este structurat în acte şi scene, iar modul de expunere predominant este dialogul, singurele intervenţii în dialog fiind cuprinse în indicaţiile
scenice.

2
B. Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
3.Valoarea morfologică a cuvintelor: care-pronume relativ; cheamă –verb copulativ; undeva-adverb nehotărât.(vom învăţa în curând)
4.Funcţia sintactică: alte-atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal nehotărât; care-subiect exprimat prin pronume relativ; lor-atribut pronominal exprimat prin
pronume personal.
5.(4p) Transcrierea propoziţiilor: Computerul personal se conectează de obicei la internet prin intermediul unui modem-propoziţie principală; care converteşte
informaţia emisă de un computer într-un semnal transmis pe o linie telefonică cu destinaţia cumputerelor la distanţă-propoziţie secundară.

Atitudinea profesorului Miroiu

Părerea mea este că profesorul Miroiu întruchipează tipul omului calm, îngăduitor, care manifestă înțelegere pentru cei din jur şi
intuiește latura sensibilă a oamenilor. În primul rând, profesorul încearcă să fie un tampon între severa domnișoară Cucu şi eleva prinsă
la gară. Când Domnişoara o acuză pe eleva Zamfirescu, profesorul încearcă să-i găsească o scuză: Poate că n-a știut... Profesorul
intervine din nou atunci când eleva nu este lăsată să spună de ce se află la gară şi, înțelegând teama acesteia, găseşte el însuşi un motiv:
Îți place să te uiți când trec trenurile. Nu-i așa?
În al doilea rând, profesorul pare să împărtășească plăcerea elevei de a veni la gară. Pentru profesor, oamenii şi visele lor sunt mai
importante decât regulamentele aspre ale domnișoarei Cucu. Dar este destul de diplomat, încât să nu-i arate domnișoarei Cucu că nu
este de aceeași părere.
În concluzie, profesorul Miroiu se individualizează pentru că nu face dintr-un fapt mărunt o catastrofă. Trăind o viață liniștită într-
un orășel de provincie, un spațiu închis, limitat, înțepenit în reguli, eroul este un idealist, un visător, pentru care gara devine o legătură
cu exteriorul, cu necunoscutul.