CARACTERIZAREA PERSONAJULUI LITERAR

Personajul literar este un tip uman semnificativ, o individualitate cu trăsături fizice şi morale
distincte, pusă în lumină printr-un şir de întâmplări situate într-un anumit cadru temporal şi social.

Personajul este o instanţă narativă definitorie pentru genul epic prin intermediul căreia autorul îşi
transpune în operă, în mod indirect, propriile idei şi sentimente, precum şi viziunea asupra realităţii.

Personajul principal din secvenţa citată este …. (se numeşte personajul, de pilda Hagi Tudose),
imaginea…. ( se încadrează într-o tipologie socială sau morală - de pilda imaginea zgarceniei, prostiei,
burgheziei sau burghezului, de exemplu, lasitatii, ipocriziei, cinstei, etc.), figură către care se îndreaptă
toate firele naraţiunii. Portretul său este realizat prin îmbinarea mijloacelor de caracterizare
directă, realizată de către narator şi celelalte personaje (sau autocaracterizare, daca e cazul), precum si
cu mijloace de caracterizare indirectă, prin fapte, atitudini, comportament, limbaj şi relaţia cu
alte personaje.

Personajul… (aici se foloseste numele lui, de pilda Lefter Popescu) este prezent pe tot parcursul
acţiunii, iar celelalte personaje gravitează în jurul său. (Personajul) este surprins intr-un moment
semnificativ ( momentul/episodul, circumstantele - de pilda: cand se afla la o intrunire).

Pe de o parte, portretul sau fizic este realizat in mod direct, de către (autor / alte personaje /
autocaracterizare) si este limitat la cateva detalii semnificative : (se citeaza din text). În nuanțarea
acestuia naratorul foloseste epitete de caracterizare, (comparatii, alte mijloace expresive) pentru a
evidentia : o anumită condiţie socială/un statut/ vârsta/ frumuseţea/ distincţia/ contrastul între el şi
celelalte personoje - se dau exemple de epitete, alte mijl. artistice folosite in in realizarea portretului
fizic - daca exista ; de pilda: Nichifor avea o statură ”de uriaș”, o ”barbă de zeu” etc. ) De asemenea,
aspectul său trezeşte/provoacă (admiraţie/ interes, curiozitatea etc.) unui/lui (alt personaj — se
numeşte) " " (se dau exemmple — dacă este cazul).

Pe de altă parte, un rol deosebit de sugestiv în conturarea imaginii personajului îl are

caracterizarea indirectă, portretul său moral complex reieşind din comportament, fapte, reacţii, Iimbaj,
dar şi din relaţiile cu cei din jur. Astfel, din faptele sale/ comportament reiese că este o persoană
(trăsături de caracter, de ex: sigură pe sine, nerăbdătoare, dreaptă, harnică, cutezătoare, cu dorinţă de
cunoaştere sau de a face bine, rea, zgărcită, leneşă, cicălitoare etc.), fapt evidenţiat în momentul (se
prezintă secvenţa care-i reliefează trăsăturile specificate). În plus, este (de ex: sociabil, diplomat,
stăruitor, săritor, harnic, leneş, iubitor etc.), trăsăstură(i) sugerată(e) de (modul cum relaţionează cu alte
personaje/ atitudinea sa faţă de ....):" " (exemple).

Trăsătura sa dominantă de caracater este (dorinţa de cunoaştere/ curiozitatea/ respectul insuflat/

dorinţa de dreptate/ hărnicia/ bunătatea/ răutatea/ zgârcenia/ ambiţia etc.), idee susţiută de secvenţa " "
(exemple: de pilda: Ion era un om bun si saritor, asa cum reiese din secventa: nu sta pe ganduri cand
cineva are nevoie). El dă dovadă de acest lucru atunci când …. (se scrie, de pilda: cand vede ca copiii
vecinului nu au ce manca)

Prin urmare, ( se scrie numele personajului: Ion, Agripina, etc.) este un personaj ale cărui
trăsături fizice si morale sunt bine evidenţiate în fragment, portretul său fiind emblematic pentru
categoria umană reprezentată, cea a (se numeşte categoria socială şi/sau morală în care se
încadrrează personajul - de pilda cea a oamenilor buni si drepti)