Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi

Facultatea de Arte

Take, Ianke și Cadâr

Student: Profesor coordonator

Andrei Ardeleanu Prof. Univ. Dr. Mihaela Dumitriu

Galaţi
2020
 Cuprins
I. Despre autor...................................................................................................................3
II. Take, Ianke și Cadâr........................................................................................................4
III. Bibliografie......................................................................................................................9

2
 I. Despre autor

Victor Ion Popa (n. 29 iulie 1895, Bârlad - d. 30 martie 1946, București) a fost un om
de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o
contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale.
(Traian Nicola, în volumul Valori spirituale tutovene, vol. 5, Bârlad, p. 651 afirmă că s-a
născut în Bârlad, Victor Ion Popa însuși mărturisește că s-a născut în Bârlad, vezi
Manuscriptum, II, 2 3, București, 1971).
A fost un scriitor de mare talent, autorul unor piese apreciate de marele public
precum și de critica literară:
 Sfârlează cu fofează;
 Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu. Cronica vremii și vieții lui Vlaicu
(biografia lui Aurel Vlaicu, unul din pionierii aviației);
 Velerim și Veler Doamne (ecranizat de Sergiu Nicolaescu sub titlul Osânda cu
Amza Pellea în rolul principal).

A urmat școala primară la Călmățui, unde tatăl său era învățător. La Iași urmează
cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul internat „Costache Negruzzi”, iar ultimele
două clase liceale la Liceul „Național”, pe care-l absolvă în 1914. Debutează în literatură ca
elev. După terminarea liceului s-a înscris la Conservatorul ieșean și, pentru un timp, la
Facultatea de Drept; devine pedagog la Liceul Internat pentru a-și asigura situația materială.
1916 - 1917 - Urmează Școala de ofițeri de rezervă și ia parte la luptele de la Oituz
cu Regimentul 12 Infanterie din Bârlad.
1918 - Actor al Teatrului Național din Iași.
1923 - Ajutor de pictor la Teatrul Național din București.
1925 - 1926 - Pictor scenograf, secretar literar.
1923 - 1924 - Secretar al Societății Autorilor Dramatici.
1923 - 1924 - Activează în cadrul Grupării teatrale „Atelier” și predă cursul de
„Istoria Costumului și Decorului”.

3
 1924 - Director de scenă la Teatrul Popular București. Montează piese la Teatrele
Naționale din Craiova și Cernăuți.
1927 - 1929 - Director general al Teatrului Național din Cernăuți, perioadă în care a
montat 41 de premiere și reluări. Aici a creat primul teatru românesc de păpuși și marionete
și a deschis un ciclu de audiții muzicale însoțite de conferințe.
1929 - 1933 - Regizor la Teatrul „Regina Maria”.
1933 - 1938 - Se dedică în exclusivitate scrisului.
1934 - Inspector delegat cu organizarea teatrului sătesc.
1937 - Participă la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus
conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez.
1943 - Director al Oficiului Național Cinematografic (O. N. C.).
1944 - Demisionează din postul de director al Teatrului „Muncă și Voie Bună” și se
angajează regizor la Sala „Comedia” a Teatrului Național bucureștean.
1943 - 1944 - Profesor suplinitor la catedra de „Dicțiune, dramă și comedie” a
Conservatorului din București.

II. Take, Ianke și Cadâr

Inițial nu a avut succesul pieselor Ciuta sau Mușcata din fereastră. George Mihail
Zamfirescu a publicat o lungă cronică în Gândirea (an XII, nr. 4 din aprilie 1932, pag. 189-190)
în care pornește de la premiza că piesa marchează un impas și un moment critic al întregii
sale opere: cu recenta premieră, Take, Ianke și Cadîr, dramaturgul V. I. Popa nu face un pas
mai departe. Dimpotrivă, se consolidează într-o formulă pe care meșteșugarul și scriitorul ar
fi dator s-o uite pe scena fostului studio și s-o închidă în potirul unei flori de cadru domestic.
Scriitor de gust și de temperament iremediabil semănătorist[...]
După 1956, Take, Ianke și Cadîr a devenit una dintre cele mai cunoscute piese de
teatru alături de Titanic Vals de Tudor Mușatescu și Gaițele de Alexandru Kirițescu.
Victor Ion Popa ataca, nu fara curaj, o problema de mare sensibilitate la vremea
respectiva, anume a nationalitatii, a etniei, asa cum era ea perceputa de comunitatile care
populau lumea targurilor moldovenesti. Victor Ion Popa schimba unghiul de impact al acestei

4
probleme, perspectiva urmarind relatiile de acest tip la nivelul omului obisnuit, comun. El
insista asupra omenescului personajelor, relevand gradul inalt de umanitate existent in
lumea oamenilor obisnuiti. De altfel, daca patrundem bine resorturile comediei, vom
constata ca nu problema rasei (asa cum gresit s-a spus) intereseaza, ci, mult mai adanc,
aceea a religiei, a credintei, fundamentala in conturarea statutului identitar individual sau de
grup. La romani (dar, in egala masura, si la ceilalti), religia (citeste credinta) era egala cu
legea, cu norma esentiala de comportament, in alti termeni, cu insesi fundamentele
existentei. A schimba credinta, adica legea, devenea dintr-o data sinonim cu a renunta la
statutul tau identitar, cu a te transforma in altceva, cu a deveni altcineva. Pus in fata unei
asemenea alternative, insul ezita, explicabil, ca in fata oricarei decizii capitale, de viata si de
moarte, chiar daca moartea va fi numai una simbolica. Trama comediei Take, lanke ti Cadir
nu este una complicata, ci dimpotriva. intr-un orasel de provincie (moldoveneasca lanke
aminteste la un moment dat de apa Barladului) isi duc traiul tihnit trei mici negustori de etnii
diferite: Take, care este roman, lanke, evreu, si turcul Cadir. Fiecare dintre ei tine cate o
pravalie modesta in una din mahalalele de la periferia oraselului amintit, acoperind micile
nevoi ale locuitorilor, romani sau evrei. Viata celor trei se desfasoara dupa niste ritmuri
parca ancestrale, lent, Iara evenimente majore, intr-un soi de placuta toropeala, ba este
statornicita pe o prietenie indelung verificata (lanke marturiseste ca il leaga de Take o
prietenie de treizeci de ani) si reconfirmata in fiecare zi, prin gesturi semnificative. Casele le
sunt identice, Take si lanke vand cam aceleasi produse, isi "imprumuta" unul altuia clienti
pentru a nu se concura si a nu castiga unul in defavoarea celuilalt. Cadir isi deschide pravalia
(coloniale, de care nu vindeau ceilalti doi) cu bani imprumutati de la si pe un teren dat de
acesta; Take si lanke iau masa pe terasele din spatele caselor lor, aproape lipite, mancand
fiecare din mancarea lui "ovreiasca" sau "romaneasca", dar neezitand sa-i ofere si celuilalt
din bucatele sale (stiuca umpluta, lanke; tocana si sarmale de purcel, Take).
Cu toate acestea, pentru a respecta cutuma, lanke declara:
"Ovreiu sa manance la masa lui ovreiasca si crestinul Ia masa lui crestineasca, zice
lanke".
Echilibrul acesta perfect, curgerea tihnita a zilelor sunt brusc amenintate de venirea
Anei (fiica lui lanke) si a lui Ionel (fiul lui Take), care se aflau la studii la Bucuresti, la
Academia Comerciala. Nu atat sosirea lor complica lucrurile, cat hotararea acestora de a se
casatori. Socul este resimtit intai de Take si de lanke (mai ales de acesta din urma), care, desi

5
isi iubesc copiii si se straduiesc din rasputeri pentru "fericirea" lor, trebuie sa lupte mai intai
cu ei insisi si, toca mai inversunat, cu gura mahalalei care n-ar accepta o asemenea deviere
de la pattemurilc de comportament indatinate. Lui Take ii este frica de "bocluc", iar lui lanke
de falimentul afacerii sale in situatia in care evreii ar mai inceta sa targuiasca de la el (si tot
asa, romanii de la Take).
In inima lor de parinti iubitori, amandoi ar accepta casatoria, daca nu s-ar teme de
reactia "comunitatii", a celorlalti, a "lumii" si daca, evident, "s-ar cadea".
Transcriem cateva replici pentru a surprinde starea de spirit (de deruta) a
protagonistilor:
Janke: Ce sa spuie? Ca fata e evreica si Ionel crestin.
Take: Aa! Asa e Domnule! Nu se poate.
lanke: Nu se mai poate deloc. Tii! Ce pacat ca nu se poate!
Take: Stiu ca nu se poate, dar sa amanam, sa cautam, sa vedem;
Take: Bine ma flacaule, tu nu ve/i ca lumea ii prost croita si ca se uita urat la lucruri
de astea?
Ionel: Bine tata, dar eu cu lumea ma insor?
Take: Nu, dragul tatii, dar trebuie sa traiesti in ea.;
lanke: Cum sa nu ti-o dau Dar nu pot, daca nu pot. Daca nu ma lasa altii sa pot, ce
sunt eu de vina? Asa treaba sa fie afurisita! Cine dracu m-a facut evreu!;
lanke: Daca nu vrea sa dea baiatul, n-are decat sa nu-l dea ce? Am sa mor? Dar
daca vrea sa-i dau fata i-o dau. Daca ei se iubesc inseamna ca vrea Dumnezeu! Si cine are sa
zica nu, cand Dumnezeu zice da?;
lanke: Si sa stii ca n-am nevoie de voi si putin imi pasa daca nu cumparati Si stii sa-ti
spun una: sa va fereasca Dumnezeu sa ma fac eu antisemit".
Amandoi accepta in cele din urma solutia salvatoare avansata de Cadir: cei doi tineri
"moderni" sa fuga, iara voia parintilor, dar sa lase un "certificat" care sa confirme
nesupunerea lor. "Cadir bine gandit", zice turcul, "si scapare bun gasit, voi trebui copii lasam
fugim departe voi ei fugit sus Ia tren voi nimic, stiut. La lume spus voie nu dat si copii singur,
fara voie plecat".

Ianke vrea o confirmare in plus, asa ca o roaga pe Ana:

" si du-le si lasa o scrisoare ca ai fugit. Asta-i un fel de certificat".

6
 Toate nelinistile si spaimele lui Ianke si Take, tot zbuciumul lor sufletesc primesc in
cele din urma o rezolvare. Cadir se foloseste de tot felul de siretlicuri pentru a-i ajuta pe cei
doi tineri (ii ascunde si adaposteste in casa sa, le face rost de capital pentru a porni o afacere
prospera in asociere cu el - banii fiind luati de la Take si Ianke -; le ofera cu generozitate
toata bruma de bani, doua mii de lei, economisita de-a lungul unei vieti. Si asta, in virtutea
credintei sale, dupa care, crestin, ovrei, turc totuna estem om bre, nu ovrei, nu crestin, nu
turc".
Noua pravalie pe care o vor deschide "in asociatie" se va numi "La Ierusalim" pentru
ca "acolo si turca si ovrei si crestin estem".
Mesajul (unul dintre ele) este apasat exprimat in final de Ana, spre a spulbera
definitiv ezitarile lui Ianke. "Dar ce faceti din copil"? se intereseaza Ianke.
Un om, papa, vine prompt raspunsul. La declansarea si rezolvarea conflictului, ca de
altfel si Ia intretinerea vie a intrigii contribuie si cateva "caractere" admirabil conturate. In
primul rand, cei trei protagonisti, Take ("morocanos"), Ianke ("volubil") si Cadir ("sibilinic"),
care "dau varietate temperamentala unui profil sufletesc similar relevand o puritate
interioara surprinzi!toare si emotionanta"(V. Mandra).
Ianke indeosebi, prin verva lui nu o data stralucitoare, care s-ar fi dorit "prost pe
dinafara si destept pe dinauntru" ca Take, si nu "destept pe dinafara si prost pe dinauntru"
asa cum pare a fi el. Ana si Ionel, in schimb, nu au, ca personaje, consistenta necesara, ei
sustinand, mai degraba, prin replicile lor, ideile dragi autorului: dragostea este
atotbiruitoare, tinerii "moderni" nu mai au prejudecatile parintilor, pragmatismul e inevitabil
in noile conjuncturi sociale s. a. m. d.
Un comic ("sentimental", dar si amar), in general, de buna calitate sustine discursul
dramatic de la inceput pana la sfarsii si este alimentat indeosebi de replicile uneori
sclipitoare si de intorsaturile de fraza ale lui Ianke. Cateodata insa V. . P. exagereaza, ca in
cazul lui Cadir, ajungand la un fel de manierism care adumbreste sensul unor replici. Scriere
reprezentativa a dramaturgiei romanesti, Take, Ianke si Cadir, "cu o drama marunta si un
comic mai mult de replica impune totusi prin finetea schitelor psihologice, prin siguranta
scrierii unui om de teatru versat si prin arhitectura in simetrii precise a veselelor situatii"
(Valentin Silvestru), in fine, un bun cunoscator al piesei, l-am numit pe Ion
Fintesteanu, un Ianke memorabil in distributia din 1971, sintetiza astfel calitatile acesteia:

7
 "Constructia dramatica a piesei este o capodopera de geometrie clasica, iar dialogul
-viu, autentic, generos, incarcat de duh, este o inlantuire logica intalnita la marii mestesugari
ai vorbirii scenice. Lucrarea aceasta constituie un exemplu concret de functionabilitate a
verbului, pentru a misca sentimente, a declansa pasiuni si a construi destine".
Take, Ianke si Cadix ramane o opera semnificativa din cel putin doua perspective: a
scrisului lui Victor Ion Popa si a literaturii dramatice romanesti din perioada interbelica a
recent incheiatului secol XX.

8
 III. Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Ion_Popa2.
2. https://www.referatele.com/referate/noi/romana/take-ianke-si-cadir--comedie-in-trei-
acte-de525.php
3. https://teatrulclasic.ro/events/take-ianke-si-cadar-un-spectacol-dupa-piesa-lui-victor-
ion-popa/
4. https://agenda.liternet.ro/articol/8315/Christina-Anghelina/Povesti-de-altadata-Take-
Ianke-si-Cadar.html