Sfaturi către tinere

(Publius Ovidius Naso)

Despre găteli să vorbim: îngrijită şi viţa de vie

Leaga rod bun, ne dă vin; cîmpul lucrat,
grîu înalt.
Harul ceresc, frumuseţea, femeile oare l-au toate?
Cele mai multe din voi harul acesta n-aveţi.
Daţi feţii voastre-ngrijiri să-şi păstreze mereu
frăgezimea,
Chiar dacă-ar fi să aveţi al Idaliei obraz.
Dacă femeile nu se găteau în străvechile vremuri,
E fiindcă nici soţii lor nu se-ngrijeau aşa mult.
O vîntuită tunică purta Andromaca pe dînsa:
Nu te mira, doar era soaţă de aspru ostaş.
Oare putea să se-arate-n podoabe soţia lui Aiax,
Care pe-armură-şi purta pieile, şapte, de bou?
Viaţa era ţărănească `nainte: azi Roma stăpînă
Peste întregul pămînt are atîtea comori.
La Capitoliu priviţi, ce-i acum şi ce-a fost
altădată:
Pentru un Iupiter nou crezi că a fost înălţat.
Iată Senatul, prea vrednic de cei ce într-însul
se-adună;
Cînd domnea Taţiu, în loc nişte colibe erau.