Consider ca poezia vara scrisa de duiliu zamfirescu este o creatie lirica, deoarece

mesajul acestei poezii reprezinta vara frumoasa, mesajul fiind conturat in mod
expresiv prin utilizarea mai multor figuri de stil: epitete(lacul trist),comparatii(ca
niste valuri cenusii) si personificari(toti pomii sunt in sarbatoare), realizate prin
inbinarea sensului denotativ cu cel conotativ al cuvintelor.
in primul rand, imaginile artistice sporesc expresivitatea textului, dintre acestea
evidentiindu-se cele vizuale(in tei sta floare langa floare) si cele dinamice(samesteca prin balarii)
in al 2-lea rand, toate acestea pun in lumina ideea poetica-atitudinea poetului fata
de vara-atitudinea de bucurie si veselie.
in alta ordine de idei,eul liric,vocea creata de autor pt. a-i exprima nemijlocit
gandurile ideile si sentimentele este atestat de formele pronominale de pers I-"noi",
lirismul fiind confesiv
asadar, poezia"vara"prezinta toate trasaturile operei lirice(sau a pastelului)
primesc cel mai bun raspuns?

August

de duiuliu zamfirescu
Poetul,in linistea singuratatii la malul marii, se lasa vrajit de frumusetea noptii si de
oglindirea stelelor in luciul apei.trairile si sentimentele eului liric sunt dezvaluite cu
ajutorul personificarilor "Al apelor ce-au adormit","...rasare/Melancolia zambitoare".
Gandurile poetului se contopesc cu adancul apei si intr-o stare de visare se
desprinde de tot ceea ce este pamantesc,peren,inaltandu-si sufletulcatre trairile
celeste "Si-n lumea naltului plutesc". Calatorind cu sufletul printre stele si privind
catre pamant este pus in fata unei revelatii:"Discul rotunjit din tina"este de fapt o
stea,este "licarire de lumina"iar stelele, atat de apropiate de el acum devin
"pamanturi vechi rascoapte". Aceasta inversiune de lumi existentiale il uimeste si
totodata ii dezvaluie faptul "Ca lumea noastra pamanteasca/Traieste insasi ea in
cer". Prin aceasta interogatie retorica, poetul isi exprima respectul, iubirea, adulatia
catre divinitate.

Noapte de iarn este una dintre cele mai frumoase poezii ale lui George Toprceanu.
Poetul creeaz tabloul unei nopi de iarn, n care zpada se aterne peste oraul tcut.
Prima strof contureaz o imagine vizual care are n centru siluetele plopilor din oraul
adormit sub ninsoare. Autorul surprinde frumuseea i strlucirea fulgilor de nea, prin
folosirea metaforei mrgritare. Se transmite totui o stare de melancolie, mai ales datorit
epitetelor solitare, neclintit, i comparaiei plopii ... vistori ca amorezii . Putem
presupune c eul liric sufer din dragoste.
Strofa a doua conine acelai amestec de frumusee feeric i tristee melancolic. Tabloul
vizual este mbogit cu imaginea pomilor, a caselor i a felinarelor acoperite cu zpad.
Frumuseea feeric este sugerat de comparaia lume ca din basme. Tristeea melancolic
este transmis de epitetele trist , somnoroase , neclintit , bizare .
Ultima strof accentueaz frumuseea i strlucirea tabloului, scond n eviden
sentimentul de ncntare n detrimentul celui de melancolie. Fumurile care ies pe hornuri
nchipuie o colonad, zpada se aaz n capiteluri pe trunchiurile copacilor, iar prin
crengile copacilor pune buchete de fulgi care se scutur uor. Strofa abund n figuri de stil.
Epitetele alb , cochete , metaforele colonad , capiteluri , flori de marmur ,
ghirland de buchete , petale , roi de fluturi contribuie toate la crearea unui sentiment
de ncntare i gingie.

Poezia se numete Noapte de iarn . Titlul se potrivete coninutului poeziei, n care

este descris un tablou nocturn i hibernal, care sugereaz discret, prin noapte i frig,
singurtatea i tristeea eului liric n ipostaz de ndrgostit fr speran. ncheiere