,,Într-un lac” de Tudor Arghezi-text liric

  ,,Într-un lac alb de lumină,

   A ieşit o lună plină.
   Ce mai caută şi luna
   Tot în lacuri todeauna?

   Limpezeşte şi îşi spală,

   Noaptea, farfuria goală,
   Porţelanu-având o pată
   De argint necurăţată.

  Azi, în lacul îngheţat,

  Blidul nu i-a mai intrat
  Şi-i atârnă-n ceaţa sură
 Vătămat de-o ştirbitură.”

   Titlul stabilește un loc,,un lac”ce simbolizează ochiul pământului,un rai

iluzoriu,,oglindă a cerului, iar articolul nehotărât,,un” transformă un loc oarecare
într-unul distinctiv,anumit.
Contemplând un peisaj nocturn încântător,eul liric este fermecat de strălucirea
astrului care-și caută lumina pe luciul lacului.
 Textul liric „Într-un lac“ prezintă imaginea lunii oglindite pe chipul lacului,
ochiul pământului,în care lumina,semn al cunoșterii,al adevărului,descoperirea
misterului întreține feeria naturii.Nedumerit,poetul se întreabă ce iscodește luna
prin apa lacului.Răspunsul îl găsește urmărind felul în care în noapte,în timpul
miraculos, luna ,,își curăță” lumina pură-este acesta un ritual de purificare în
care este limpezită natura și soarta omului.În apa rece a iernii,încremenită luna
nu-și mai oglindește chipul luminos,este înconjurată de neguri posomorâte,
micșorată de dureri,imagine contrastantă,îndurerată,lipsită de viață;lacul este
astfel loc al vieții și al morții.Căutându-și chipul în apă,fântână a tinereții
veșnice, luna își arată dorința de nemurire, tocmai pentru că apa purifică,
vindecă şi întinereşte.Lacul ca oglindă a cerului este un reflex al infinitului,al
regăsirii eternului efemer,trecător.
   Eul liric îşi face simţită prezenţa în descrierea peisajului unic,al
singurătății,al trecerii în altă lume,în care luna este un element al cadrului
nocturn. Se  remarcă postura de spectator a eului liric.
  Limbaj artistic creează imaginiea vizuală a lunii,poetul îşi exprimă emoţiile
în atmosfera luminoasă a nopții.Tabloul este stăpânit de lumina albă,liniștită,
ireală,misterioasă a lunii.
  Epitetele cromatice:,,lac alb de lumină;lună plină,pată de argint
necurățată,ceață sură”accentuează misterul și farmecul naturii;iar metaforele
populare:(luna),,farfurie goală;blid;cu,,pată de argint”;evocă  frumusețea, dar și
lumina în imensitatea întunecimii.
Lacul este personificat exprimând astfel o relaţie între natură şi sentimentele
poetului-spectator al unor imagini inedite.Interogația retorică,,Ce mai caută și
luna/tot în lacuri totdeauna?”exprimă nedumerirea poetului,văzând  alăturare
luminii lunii cu apa, reflectată ca o tainică îmbrățișare a lor.
  Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat
în versuri cu măsură  de 8 silabe, rimă împerecheată şi ritm trohaic.

TEMĂ

1) Rescrie două grupuri de cuvinte prin care este descris cadrul natural.

2) Scrie două trăsături ale lunii prin care aceasta este personificată.

3)Scrie ce stare sufletească poate trezi prezența lunii.

4)Alege una dintre cauzele pentru care luna iese din lac:

a. imaginea lunii se oglindea în apa lacului, fiind apă stătătoare.

b.autorul visa pe malul lacului.

c.imaginea lunii iese la suprafață din fundul lacului.

5)Scrie semnificația expresiei atârnă-n ceața sură,în textul de mai sus.

6)Scrie trei întrebări referitoare la textul citat.

7)Dacă ar fi să alegi un alt titlu pentru textul dat, ce titlu ai alege?

8)Scrie trei expresii care să conțină substantivul luna.

9)Scrie trei trăsături ale genului literar în care se încadrează textul.

10)Rescrie trei figuri de stil diferite din text și precizează-le.