Grădinile Suspendate din Babylon au fost, în primul rând, un simbol al iubirii și al

adorației. Un dar făcut din dragoste pentru a alina dorul unei soții căreia îi lipsea
căminul și cadrul natural natal.

Cu o frumusețe covârșitoare, complexitate, inovație și ambient unic, grădinile edenice

au fost comparate cu paradisul și raiul. O reprezentație a Grădinii Edenului, a
binecuvântării divinității, a splendidului.
Stilul luxuriant și bogăția de specii, arhitectura și design-ul inspirate, desigur,
simbolizau puterea, bogăția și bunăstarea. Combinațiile splendide de terase, specii
de arbuști, pomi fructiferi, amfiteatre, galerii, tunele răcoroase, flori și plante cățărătoare,
simbol al prosperității.

Materialele folosite pentru realizarea Grădinilor au fost pe cât de variate, pe atât de

moderne și rezistente. Un motiv în plus pentru care se aștepta găsirea unor ruine sau
dovezi care au rezistat în timp. Dispariția completă a oricăror rămășițe ale Grădinilor
pune, așadar, sub semnul întrebării, existența reală și autenticitatea descrierilor.

Grădinile Suspendate ale Semiramidei erau susținute de ziduri de piatră și coloane.

Bolțile și arcadele erau realizate din blocuri de piatră. Peste stratul de trestie
îmbibată în asfalt care le acoperea, se aflau două rânduri de cărămidă arsă.
Acoperite cu foi de plumb și conectate prin mortar de ipsos, erau baza perfectă
pentru pământ fertil.

Din lipsa dovezilor și scrierilor, este imposibilă localizarea exactă a construcției. Se

cunoaște doar că era localizată în Babylon. Și, conform descrierilor autorilor clasici, se
pare că au fost ridicate în apropierea sau chiar interiorul palatului regal.

 Gradinile suspendate ale Semiramidei erau compuse din sapte terase din dale de
piatra asezate precum grinzile pe tavanul unei pivnite. Deoarece terasele se aflau la
5 m una deasupra alteia se crea impresia de scari uriase.

Intrarea in gradina iti lasa impresia ca urci un deal, in timp ce partile structurii
pareau ca ies una din cealalta. Existau fructe si flori din belsug, animale exotice,
copaci de toate felurile care erau de o frumusete rara.

Astfel, gradinile suspendate din Babilon erau unice pe plan arhitectonic, avand si un
sistem unic de irigatii alcatuit din canale, mici lacuri, jocuri de apa, fantani adanci.
Cele 7 etaje ale gradinii erau legate intre ele prin impletituri ornamentale.

Grădinile suspendate ale Babilonului sunt un exemplu de construcţie gigantică a lumii

Mesopotamiene, o cutezanţă arhitectonică într-o lume care dispunea de cele mai
slabe materiale de construcţie.

Palatul avea dimensiuni impresionante: 200 m lăţime (nord-sud) şi 330 m lungime (est-
vest). Cinci curţi interioare erau înconjurate de un număr impresionant de
încăperi, coridoare si sali. Curţile dinspre vest (primele două) adică dinspre fluviu
aveau dispuse, împrejur, încăperile şi sălile regale. Curtea a treia şi centrală era
înconjurată de sălile de recepţie, dintre care, la sud, se distingea sala tronului.
Curtea a patra, cu încăperile adiacente, servea curtenilor ce locuiau la palat. Curtea
a cincea, cea dinspre Calea Procesiunilor, unea încăperile destinate gărzilor
palatului. Amplitudinea sălii tronului se remarca prin lungimea de 52 metri şi lăţimea de
17 metri ( proporţie 3/1). Era mărginită de un zid de 6 m grosime, de un alb imaculat.
Singura ornamentaţie a acestui perete vast o reprezenta nişa în care se găsea tronul
regelui. Curtea spre care se deschidea sala tronului era, însă, bogat ornamentată
cu cărămidă smălţuită, figurând o colonadă colorată în galben pe un fond azuriu.
Deasupra, o friză ornamentală folosea ca element decorativ amplificat, floarea de
margareta, cu centrul galben şi petale albe.

Studiile lui Wiseman, Stevenson și Reade au fost însoțite de descrieri mai precise
ale aspectului clădirilor, bazate pe combinația de descrieri ale autorilor greci și
romani și cunoașterea tehnicilor de construcție și irigare babiloniene. Elevarea se
face pentru cei trei autori urmând un aspect care amintește de cel al zigguratelor, și
anume o succesiune de terase suprapuse, îndepărtate una de alta. Pentru Wiseman,
grădinile au aspectul general al unui amfiteatru mărginit de două grădini terasate
la sud și est, coborând la o grădină la sol. Doar o parte a parcului ar fi suspendată.
Pentru Reade, grădinile ar fi amplasate pe singurul Fort de Vest, mai mult în
conformitate cu dimensiunile date de autorii greci (între 105 și 115 metri lateral).
Clădirea este închisă de la sine, tăiată din exterior de ziduri, în timp ce terasele sunt
amplasate pe două laturi și se confruntă, coborând pe o esplanadă prin care se face
accesul din palat. Pentru Stevenson, care este în favoarea unei clădiri pătrate izolate de
palatele regale, grădinile suspendate constau din cinci terase suprapuse, coborând pe
două laturi opuse spre exterior și nu spre interior spre deosebire de celelalte două
propuneri. Acest autor, care a studiat pe larg alternativele mijloacelor de ridicare a apei,
este un susținător al roților de ridicare a apei și nu al șurubului lui Arhimede în ciuda
descrierii lui Strabon, deoarece această tehnică nu este cunoscută pe vremea
lui Nabucodonosor al II-lea . Dar o sursă asiriană pare să descrie un astfel de proces,
care ar fi fost, așadar, posibil pentru grădinile babiloniene.