Importanta dezvoltarii culturii florilor de-a lungul veacurilor

Plantele folosite pentru ornarea interioarelor apartin unui numar mare de familii botanice si
sunt, in majoritate, originare din zonele calde ale globului. Exista numeroase scrieri si
documente arheologice care atesta existenta plantelor decorative de camera inca de la popoarele
antice. Ele erau pretuite si ridicate, de multe ori, la rangul de simboluri ale divinitatii.Cu peste
5000 de ani in urma, chinezii cultivau azaleea si alte plante decorative, in ghivece sau in alte
tipuri de vase, cu care ornamentau palatele. Luxul cultivarii unor astfel de plante era considerat
un drept si insemn al celor bogati.

Solomon, rege al Israelului a fost un talentat si iscusit gradinar, care cultiva o mare varietate
de plante. El impune ca una din salile Marelui Templu din Ierusalim sa fie decorata cu plante la
ghivece.Una din cele mai vechi imagini cu plante in ghivece este un basorelief descoperit in
templul de la DEIR el-BAHRI de langa Teba Egiptului antic.

In Grecia antica, plantele ornamentale erau asociate dupa reguli extrem de elaborate, pentru
fiecare dintre ele folosindu-se diferite tipuri de recipiente (ghivece, cosulete, cutii etc.). Aceasta
grupare de plante in ghivece a ramas o traditie ce se practica si astazi la ornarea ferestrelor,
scarilor, gradinilor interioare in tarile riverane Mediteranei.

Doua dintre marile probleme ale transferului de plante din mediul lor natural in gradinile si
casele europene erau supravietuirea plantelor in timpul transportului si perpetuarea lor in noile
conditii ce li se ofereau. Putine din plantele urcate pe vapor reuseau sa ajunga la destinatie. In
acest sens, o mare descoperire este asa numita “cutia lui Ward”, inventata de horticultorul
englez Nathaniel Ward an 1834. El a construit o cutie cu geamuri, ca o mica sera portativa, in
care era posibil sa fie crescute plantele pe substrat de muschi usor umezit, ele reciclandu-si
propria umezeala prin procesul de transpiratie. In astfel de cutii au fost transportate cu succes
multe orhidee.

Incepand cu mijlocul secolului 19, plantele de interior au devenit o trasatura esentiala a

multor camine, constituind emblema casei confortabile. Ambianta familiala este mult mai
calda, odihnitoare, agreabila. De asemenea, nu lipsesc din habitatul institutiilor publice si al
magazinelor. Palmierul, ficusul, dracena, asparagusul au patruns aproape in toate casele. Gustul
pentru plantele de camera poate incepe cu un filodendron sau o feriga si sa se dezvolte pana la
cunoasterea stiintifica a cresterii, infloririi, ingrijirii unor adevarate colectii de specii si varietati.
 Importanta estetica a florilor
Constienti de valoarea spirituala a plantelor care aduc si o satisfactie de ordin estetic, oamenii se simt fericiti
atunci cand traiesc inconjurati de verdeata. Florile au devenit obligatorii pentru evenimente importante –
nastere, casatorie, moarte, la anumite ocazii festive sau la mese. Sunt oferite din dragoste, din prietenie, in
semn de omagiu sau pentru a multumi cuiva pentru ospitalitatea pe care ne-a acordat-o.
Casele sunt infrumusetate cu gradini, orasele cu parcuri, tarile cu rezervatii naturale. Pentru a da unei camere
un aer mai primitor, se aseaza in ea o planta sau o vaza cu cateva flori.

Florile, prin tot ce le apartine (forma, culoare, parfum), au constituit izvoare de inspiratie pentru artistii
tuturor timpurilor. Multi dintre ei au devenit celebri prin panzele cu flori, prin versurile inchinate lor, ori prin
lirismul cantecelor care le slavesc.

Cine nu a trait clipe de profunde emotii in fata “anemonelor” lui Luchian, a “paharului cu zambile roz”
a lui Andreescu sau a florilor de camp sau paduri transpuse pe panza in culori calde, pline de farmec, de catre
contemporanii nostri: Constanta Stratulat, Stefan Bucataru.

Si despre parfumul florilor, numit si sufletul lor, s-a scris mult si cu cuvinte dintre cele mai alese. Astfel, Ion
Minulescu elogiaza “parfumul cupelor de crin”; in “Grand Canaria” retine atentia asupra “parfumului
distinct, imbatator al freziilor”, iar majoritatea poetilor evoca trandafirul cu al lor parfum, neintrecut.

Fantezia proprie artistilor de orice fel este necesara si cultivatorilor de flori, dar in acest caz, trebuie
supusa si ordonata anumitor legi naturale. Astfel, alegerea plantelor si asocierea lor sunt hotarate de conditiile
de mediu ce le sunt puse la dispozitie, iar prelucrarea artistica este conditionata de insusirile biologice ale
materialului vegetal.

In viata noastra florile se bucura de o importanta deosebita, marturii stand denumirile de persoane,
strazi, parcuri. In Chisinau ca exemplu :str. Bujorului, str.Florilor, str.Albastrele etc. parcul Valea
Trandafirilor. Numele florilor au fost preluate si atribuite femeilor si barbatilor, ca de exemplu: Florica,
Florentina, Brandusa, Lacramioara, Bujor, Viorica.

Oamenii din popor, cand vor sa aprecieze frumusetea tinerilor, spun ca “arata ca un bujor, ca o floare”.
De asemenea, in vorbire se apreciaza anumite varste: este “in floarea varstei”, “in floarea tineretii” sau despre
unele femei se spune ca “este ca o floare ofilita”.

Toate acestea demonstreaza ca florile, ca partener al habitatului nostru, mai poseda pe langa valentele
lor de ordin biologic si pe cele de infrumusetare, de ordin estetic, nu numai a mediului de locuit, ci chiar a
modului de convietuire, de exprimare.
 Importanta socio-economica
Omul a simtit intotdeauna nevoia de a-si infrumuseta habitatul folosind diverse specii floricole, atat in
propria casa, cat si la locul de munca.Dezvoltarea economica si accelerarea urbanizarii impun infiintarea
de parcuri si gradini cu diverse amenajari florale menite sa satisfaca nevoile omului de a se reface in
ambianta vegetatiei.Multe din speciile floricole pot avea utilizari in numeroase sectoare economice: materii
prime pentru industria cosmetica, farmaceutica si a colorantilor (Calendula, Nicotiana, Papaver, Salvia,
Aloe, Freesia, Rosa).

Din cultura florilor se pot realiza locuri de munca, obtinandu-se si venituri considerabile din comercializarea
acestora.Pe plan mondial, floricultura cunoaste o dezvoltare accelerata ca urmare a cererii din ce in ce mai
mari si mai diversificate de flori taiate sau cultivate la ghiveci si in gradini.

Un model in obtinerea de venituri il reprezinta Olanda, tara care a reusit sa transforme cultura florilor intr-
o adevarata traditie, avand la baza cele mai dezvoltate tehnologii si principii manageriale. Ea a devenit
una din cele mai mari producatoare de material saditor (bulbi, rizomi, tuberobulbi, seminte), flori taiate,
flori de ghiveci.In tara noastra, productia totala de flori in 1993 a fost de 116,4 mil. fire, iar in 1999 s-a
inregistrat o crestere a productiei totale cu circa 37 mil. fire (cu 28% mai mare).

Productia de flori din tara noastra este valorificata in cea mai mare parte doar pe piata interna, o mare
parte a acestei productii orientandu-se spre productia de flori la ghiveci. Plantele la ghiveci pot acoperi o
paleta foarte larga de specii, incepand cu cele autohtone si terminand cu cele provenite din alte zone,
adaptate pentru clima tarii noastre.

Importanta ecologica
O importanta veriga in lantul trofic al ecosistemului plantelor o reprezinta speciile floricole.Plantatiile de
arbori, arbusti si flori influenteaza pozitiv microclimatul marilor centre populate.Prin procesul de fotosinteza
si respiratie ele contribuie la oxigenarea aerului, la mentinerea unei umiditati atmosferice echilibrate si la
reducerea oscilatiilor de temperatura.
Prin amenajarile de spatii verzi, se contribuie la atenuarea gradului de poluare a mediului si la restabilirea
unui echilibru favorabil vietii.Vegetatia din parcuri si gradini, de pe strazi si sosele constituie adevarate filtre
pentru gazele nocive si praful din atmosfera, fiind tot mai necesare in centrele cu o industrie puternic
dezvoltata, unde poluarea mediului este tot mai accentuata.Plantele ornamentale contribuie si la combaterea
eroziunii solului prin intermediul sistemului radicular.
 GRADINA BOTANICA DIN CHISINA
Genofond
 Pe parcursul a şase decenii specialiştii laboratorului au creat colecţii irepetabile de plante ornamentale
erbacee. Menţionăm, în special, colecţiile genurilor Iris, Canna, Paeonia, Eremurus, Hemerocallis,
Challisthephus, Chrysanthemum, Galtonia, impresionante prin numărul de specii, varietăţi, soiuri ,
concurînd în diversitatea de forme, talii şi culori. O importanţă considerabilă au colecţia de plante
perene netradiţionale şi cea de anuale. Multe din speciile introduse formează pepeniera floricolă,
destinată comercializării.
Actualmente colecţiile de plante decorative erbacee însumează 1150 taxoni, care se includ în 66 familii şi
247 genuri.                  
Realizări
       Cercetările ştiinţifice au evoluat în direcţia stabilirii ritmurilor de creştere şi dezvoltare, etapelor
ontogenetice a unor specii, biologiei înfloririi şi fructificării, productivitaţii de seminţe şi a celei
vegetative. Cercetări ce ţin de de domeniul fiziologiei plantelor au fost efectute pe parcursul mai
multor ani: regimul de apă, nutriţia plantelor decorative, necesitatea administrării micro- şi
macroelementelor.
Succese remarcabile au fost obţinute de cercetătorii noştri în domeniul ameliorării plantelor
decorative. Lucrul de selecţie a evoluat în concordanţă cu tendinţele moderne de obţinere a soiurilor noi,
mai rezistente, productive şi mult mai decorative.
      Prin utilizarea diverselor metode de ameliorare: hibridare intraspecifică şi interspecifică, inducerea
mutaţiilor prin iradiere cu razele-gama, prelucrare cu mutageni chimici, selectarea mutaţiilor spontane
etc., au fost obţinute sute de forme, hibrizi, care mai tîrziu au fost testaţi şi recunoscuţi ca soiuri. Peste
100 de soiuri sunt brevetate sau desemnate cu certificate de autor, fiind incluse în Registrul de Stat a
soiurilor omologate din republica Moldova.
      În baza evaluării genofondului, a cercetărilor fenologice, bioecologice a fost elaborat sortimentul
plantelor ornamentale destinat amenajarii spaţiilor verzi, care se completează an de an cu noi taxoni.
Cercetările au servit ca suport ştiinţific în elaborarea numeroaselor recomandări, tehnologii pentru
cultivarea plantelor cu flori, păstrarea materialului floricol. Au fost publicate un şir de monografii,
culegeri, articole, teze, buclete. Pe parcursul anilor au susţinut teze de doctor şi doctor habilitat: Andon
C. (1970), Manea-Cernei E.(1971), Leşenco S. (1971), Sava V (1972), Dumitraşco A.(1974), Dvoreaninova
K.(1977), Manole S. (1989), Sîrbu-Onica T (1996), Alexeiciuc A (1996), Voineac I. (2001) şi 1 teză de
doctor habilitat (Sava V., 1991).

Amplasarea şi descrierea sectorului ornamental

Colecţiile şi expoziţiile floricole sunt amplasate în centrul Grădini Botanice, pe panta de Sud-Est,
ocupînd o suprafaţă de cca 3 ha. La intersecţia aleei centrale cu aleea laterală ce limitează expoziţia
din Rosaceae, în partea dreaptă se extinde colecţia de plante perene netradiţionale. Speciile sunt
amplasate conform exigenţelor faţă de factorii de mediu. Sciadofitele ocupă poziţii umbrite la poalele
aleii de Betula. Hosta, Aquilegia, Bergenia, Aegopodium,Convallaria, Ajuga, Vinca, Primula etc.formează
pete decorative. Hidrofitele ocupă spaţiul din apropierea canalului, iar heliofitele sunt repartizate pe
terenurile însorite. Traversînd canalul, putem admira colecţiile de Paeonia, Iris, Hemerocallis,
Gladiolus, Canna, Chyisanthemum, Eremurus, care se intercalează armonios cu expoziţii din plante
anuale şi vivace.

Expoziţiile şi colecţiile impresionează prin abundenţa şi eşalonarea înfloririi, prin diversitatea

bioformelor, printr-o perpetuă schimbare de peisaj, care este admirabil în orice anotim.