IDENTIFICAREA SPECIILOR DE PLANTE ORNAMENTALE

DIN FONDUL FORESTIER AL REPUBLICII MOLDOVA

IDENTIFICATION OF SPECIES OF ORNAMENTAL PLANTS

FROM THE FOREST FUND OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Gheorghe NOVAC
Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava

Abstract. Pădurea este un bun frumos și indispensabil vieții pe pământ. În contextul actual
a civilizației contemporane, este necesar creșterea interesului pentru aducerea naturii în mediul
nostru de viață. Omul este o ființă interesată mereu de frumos, încercând mereu să aducă
îmbunătăţiri mediului în care trăiește. Rezultatul decorării și înverzirii depinde în primul rând de
alegerea şi folosirea corectă a plantelor ornamentale. Multe plante ornamentale din ecosistemul
forestier, se caracterizează printr-o decorativitate ridicată și alte proprietăți utile (medicinale,
alimentare). Calitatea florei ornamentale forestiere este dată de valoarea decorativă, posibilitatea
cultivării în diferite spații, pretabilitatea la introducerea în condiții ecologice mai puțin
favorabile. Flora forestieră este strămoșul a multor specii ornamentale de cultură. Una dintre
primele sarcini, pentru folosirea florei ornamentale spontane în amenajările spațiilor verzi, este
identificarea bogăției de specii, din zona respectivă. Inventarierea florei unei regiuni, este o etapă
importantă pentru identificarea posibilităților de valorificare a plantelor. În urma cercetărilor s-a
evidențiat faptul că flora ornamentală forestieră autohtonă include 217 specii, atribuite la 126
genuri și 61 familii. Flora ornamentală inventariată a fost analizată sub aspect taxonomic, a
formei și ciclului biologic, a fenofazei, culorii florilor și organul decorativ.
Cuvinte-cheie. Specie, floră, ornamental, decorativ, pădure, forestier.

INTRODUCERE

Pădurea este un bun frumos și indispensabil vieții pe pământ. Despre frumusețea pădurii s-
a scris și se scrie, fiind recunoscută ca o valoare deosebită a planetei noastre. Frumusețea și
bogăția fondului forestier constă în componența mare și variată a florei și vegetației.
Vegetația forestieră exprimă inestimabile valori ale frumosului natural, amplificate de
efecte sanitare și recreative, prin intermediul diferitor forme expresive, cum ar fi armonia
organică dintre formă și conținut, îmbinată cu elemente ale unității, ordinii și proporționalității
(Boaghie, D. 2003).
În contextul actual a civilizației contemporane, este necesar creșterea interesului pentru
aducerea naturii în mediul nostru de viață.
Omul este o ființă interesată mereu de frumos, încercând mereu să aducă îmbunătăţiri
mediului în care trăiește.
Psihologia socială, confirmă faptul că cei mai mulți oameni manifestă un atașament puternic,
față de pădure, munte, iarbă, apă etc. (Kendall, J. et al. 2008, citat de Chiriac, D. et al. 2009).
Oamenii dintotdeauna au dorit să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură
(arbori, arbuști), să armonizeze și să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra
căruia și-au pus amprenta cultura și tradițiile poporului respectiv (Tomescu, C. 2006).
Contactul nemijlocit cu natura, filtrat prin conceptele artei, echivalează în timpurile noastre
cu o “întoarcere la origini” (Scripcaru, Gr.1997).
Rezultatul decorării și înverzirii depinde în primul rând de alegerea şi folosirea corectă a
plantelor ornamentale.
Căutând pe la piețe, parcuri, grădini plante ornamentale, nu observăm sau ignorăm complet
plantele din flora spontană cu potențial ornamental. Multe plante ornamentale din ecosistemul
forestier, se caracterizează printr-o decorativitate ridicată și alte proprietăți utile (medicinale,
alimentare).
 În legătură cu dezvoltarea sectorului urban, crește interesul pentru plantele ornamentale.
Horticultura ornamentală se dezvoltă și datorită introducerii în cultură, a multor plante din flora
spontană.
Plantele asigură existența unei veți diverse omului. Pe lângă oxigen, hrană, medicamente,
adăpost plantele ne înfrumusețează mediul de viață, ne ridică dispoziția ce contribuie la creșterea
vitalității, ne creează stări sufletești de emoție, satisfacție, euforie.
Începând cu secolul XIX, pe ținuturile natale, au fost create un șir de parcuri, folosind
specii de plante ornamentale din flora spontană. În condițiile actuale ale urbanizării, constituirea
parcurilor decorative și efective se poate cu folosirea plantelor ornamentale din flora spontană.
Plantele ornamentale alcătuiesc o grupă mare de specii care se deosebesc între ele prin
particularitățile botanice, ecologice și tehnologice. Recunoașterea, în general, se face pe baza
însușirilor morfologice ale organelor aeriene. Ele pot fi folosite în amenajarea generală, ca
elemente decorative, folosirea în anumite perioade sau în cadrul unor teme speciale.
Plantele ornamentale forestiere, se dezvoltă într-un mediu propriu, care este influențat de
condițiile pedo-climatice și acțiunile omului, la care se adaptează și supraviețuiesc.
Calitatea florei ornamentale forestiere este dată de valoarea decorativă, posibilitatea cultivării
în diferite spații, pretabilitatea la introducerea în condiții ecologice mai puțin favorabile.
Spațiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacția pe care
o are omul față de vegetația arborescentă, arbustivă, floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei
componente dau impresia de frumos (Tomescu, C. 2006).
După cum menționează A. Паланчан et al. (1990) în dependență de decorativitatea
plantelor, sunt împărțite în trei grupe: A, B, C. Din grupa A fac parte plantele cu decorativitate
înaltă, în grupa B cu decorativitate medie, respectiv în grupa C plantele mai puțin decorative.
Varietatea de plante ornamentale din zona forestieră, ne permite să alegem pentru cultivare
acele plante care se vor potrivi în mod ideal cu condițiile de la locul de plantare. De regulă,
aceste plante nu sunt pretențioase, deoarece în natură sunt umbrite de arbori și arbuști, fiind
forțate să supraviețuiască.
Importanța economică, estetică și ecologică a plantelor ornamentale este în creștere, iar
cererea se extinde în multe țări.
În prezent, la înverzirea orașelor, tot mai solicitate sunt plantele ornamentale din flora
spontană (Миронова, Л. et al. 2011).
Tema de cercetare a fost aleasă în urma observării unei tendințe de creștere pentru
grădinăritul peisajer și lipsa atenției pentru plantele ornamentale spontane.
Una dintre primele sarcini, pentru folosirea florei ornamentale spontane în amenajările
spațiilor verzi, este identificarea bogăției de specii, din zona respectivă.
Așadar, scopul acestei cercetări este de a îmbogăți cunoștințele și a valorifica sortimentul
de plante ornamentale din peisajul autohton, prin identificarea și promovarea speciilor decorative
din fondul forestier al Republicii Moldova la amenajarea spațiilor verzi.
În vederea atingerii scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective: identificarea și
inventarierea speciilor decorative din fondul forestier național; stabilirea diversității taxonomice,
a formei și ciclului biologic, a culorii florilor și fenofaza de înflorire, și partea decorativă.

MATERIAL ȘI METODĂ

Material pentru studiu au servit speciile de plante cu potențial decorativ din fondul
forestier al Republicii Moldova: Acer campestre L., A. platanoides L., A. pseudoplatanus L., A.
tataricum L., Aconitum anthora L., A. lasiostomum Reichenb., Actaea spicata L., Adonis vernalis L.,
Aegonychon purpureo-caeruleum (L.) Holub., Aesculus hippocastanum L., Ailanthus altissima Mill.,
Amorpha fruticosa L., Amygdalus nana L., Anemone sylvestris L., Anthemis subtinctoria Dobrocz,
Anthericum ramosum L., Arrhenatherum elatius (L.) J. et C. Presl, Asparagus officinalius L., A.
polyphyllus Stev., A. tenuifolis Lam., A. verticillatus L., Aster amellus L., A. bessarabicus Bernh.,
Athyrium filix-femina L., Bellis perennis L., Betula pendula Roth, Briza media L., Campanula
glomerata L., C. macrostachya Waldst. et Kit. ex Wild., C. perscifolia L., C. trachelium L.,
Carpinus betulus L., C. orientalis Mill., Centaurea jacea L., C. orientalis L., Cephalanthera
damasonium Mill. Druce, C. longifolia (L.) Fritsch, C. rubra L., Cerasus avium L., C. fruticosa
Pall., Chamaenerion angustifolium (L.) Scop., Chrysopogon gryllus (L.) Trin., Clematis integrifolia
L., C. recta L., C. vitalba L., Convallaria majalis L., Cornus mas L., Coronaria coriacea (Moench)
Schischk. et Gorschk., Corydalis cava (L.) Schweigg. Korte, Corydalis marschalliana Pers., C.
solida (L.) Clairv., Corylus avellana L., Cotinus coggygria Scop., Crataegus curvisepala Lindm., C.
dipyrena Pojark., C. fallacina Klok., C. lipskyi Klok., C. microphylla C. Koch, C. monogyna Jacq.,
C. pentagyna Waldst. et Kit., C. ucraincus Pojark., Cypripedium calceolus L., Dactylis glomerata
L., Daphne mezereum L., Dictamnus gymnostylis Stev., Digitalis grandiflora Mill., D. lanata Ehrh.,
Dryopteris filix-mas (L.) Schott, Echium russicum J.F. Gmel., Elaegnus angustifolia L., Epipactis
atrorubens Hoffm., Epipactis helleborine (L.) Crantz, Eryngium planum L., Euonymus czernjaevii
Klok., E. europaea L., E. nana Bieb., Fagus sylvatica L., Filipendula ulmaria (L.) Maxim., F.
vulgaris Moench., Fragaria vesca L., F. viridis Duch., Frangula alnus Mill., Fraxinus excelsior L.,
Fritillaria meleagris L., F. ruthenica Wikstr., Galanthus elwesii Hook. Fil. var. maximus (Velen.)
G.Beck, G. nivalis L., G. plicatus Bieb., Galatella biflora (L.) Nees, G. punctata (Waldst. et Kit.)
Nees, G. rossica Novopokr., Genista tinctoria L., Gentiana cruciata L., Gleditsia triacanthos L.,
Hedera helix L., Helichrysum arenarium L., Inula ensifolia L., I. helenium L., I. hirta L., I. oculus-
christi L., I. salicina L., Iris aphylla L., I. aphylla L., I. graminea L., I. pumila L., I. pumila L., I.
variegata L., Isatis tinctoria L., Isopyrum thalictroides L., Juglans nigra L., J. regia L., Knautia
arvensis (L.) Coult., Laser trilobum (L.) Borkh., Lathyrus aureus Stev., L. megalanthus Steud., L.
pallescens Bieb., L. pannonicus Jacq., L. sylvestris L., L. tuberosus L., Lavatera thuringiaca L.,
Leopoldia tenuiflora (Tausch) Heldr., Leucanthemum vulgare Lam., Leucojum aestivum L.,
Ligustrum vulgare L., Lilium martagon L., Linum hirsutum L., Lotus corniculatus L., Lysimachia
nummularia L., L. vulgaris L., Morus alba L., Muscari neglectum Guss., Orchis morio L., O.
purpurea Huds., Ornithogalum boucheanum (Kunth) Aschers., O. fimbriatum Willd., O. kochii
Parl., Paeonia peregrina Mill., Paris quadrifolia L., Phellodendron amurense Rupr., Phlomis
tuberosa L., Physalis alkekengi L., Platanthera bifolia (L.) Rich., P. chlorantha Cust., Polygonatum
multiflorum (L.) All., P. odoratum (Mill.) Druce, Polypodium vulgare L., Populus alba L., P.
canescens (Ait.) Smith, P. nigra L., P. tremula L., Potentilla alba L., P. micrantha Ramond ex DC,
Primula veris L., Prunella grandiflora (L.) Scholler, P. laciniata L., P. vulgaris L., Pulsatilla grandis
Wend., P. montana (Hoppe) Reicheinb., P. nigricans Stork, Pyrethrum corymbosum (L.) Scop.,
Pyrus pyraster (L.) Burgsd., Quercus petraea Mattuschka, Q. pubescens Willd., Q. robur L., Q.
rubra L., Ranunculus illyricus L., Rhamnus tinctoria Waldst. et Kit., Rhamus catharica L., Robinia
pseudocacia L., Rosa canina L., Salix alba L., S. caprea L., S. cinerea L., S. fragilis L., Sambucus
nigra L., Saponaria officinalis L., Scilla bifolia L., Solidago virgaurea L., Sorbus aucuparia L., S.
domestica L., S. torminalis L., Stachys germanica L., Staphylea pinnata L., Swida australis C. A.
Mey., S. sanguinea L., Tanacetum vulgare L., Tilia cordata Mill., T. europaea L., T. petiolaris DC,
T. platyphyllos Scop., T. tomentosa Moench., Trifolium medium L., T. ochroleucon Huds., T.
pannonicum Jacq., Tulipa biebersteiniana Schult. et Schult. fil., Ulmus carpinifolia Rupp. ex
Suckow, U. glabra Huds., Veratrum nigrum L., Verbascum phoeniceum L., Veronica spicata L., V.
spuria L., V. teucrium L., Viburnum lantana L., V. opulus L., Vicia grandiflora Scop., V. pisiformis
L., V. tenuifolia Roth, Vinca herbacea Waldst. Et Kit., V. minor L., Viola alba Bess., V. hirta L., V.
mirabilis L., V. odorata L., V. suavis Bieb., Viscaria viscosa (Scop.) Aschers., Vitis sylvestris C. C.
Gmel., Xeranthemum annuum L.
Flora ornamentală forestieră, a fost analizată și selectată în baza literaturii din domeniu:
Гейдеман, Т. (1986); Лесные растения (сосудестые) (1986); Растения лесных опушек и
полян (1986) și a cunoștințelor proprii.
 Nomenclatura plantelor cu denumirea științifică și autorul a fost stabilită după Negru A.
(2007) și Chifu T. (2006).
Datele prelucrate au fost organizate în diferite grafice, diagrame.

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Flora forestieră este strămoșul a multor specii ornamentale de cultură. Ea ne oferă o varietate
mare de plante ornamentale, pentru diferite tipuri de amenajare a teritoriului. Tendințele actuale, sunt
îndreptate spre folosirea elemente decorative din natură, astfel natura este o sursă de frumos.
V. Donea (2003) menționează că primele plante decorative utilizate de om au fost
trandafirul și lotusul, iar clasificarea lor a fost efectuată de Teofast.
Inventarierea florei unei regiuni, este o etapă importantă pentru identificarea posibilităților
de valorificare a plantelor. Printre ele sunt plante rare sau pe cale de dispariție. Numai folosirea
rațională a plantelor poate satisface nevoile oamenilor.
Studierea posibilității cultivării plantelor ornamentale spontane rare, cu scopul ocrotirii și
diversificării asortimentului, este o problemă actuală (Минина, Н. 2000).
Cultivarea plantelor decorative rare, din flora spontană în pepiniere și folosirea la
decorarea spațiilor, contribuie la menținerea biodiversității (Коршикова, Н. et al. 2012).
Datorită sortimentului sărac de specii ornamentale din pepinierele dendrologice,
introducerea unor specii interesante din flora spontană, ar prezenta un deosebit interes pentru
îmbogățirea și diversificarea sortimentului, cu eforturi materiale mai reduse, comparativ cu
importul unor specii sau cultivaruri din alte țări (Costea, G. 1997).
V. Sava (2010) menționează că în flora spontană a Republicii Moldova sunt peste 400 de
specii, care pot fi utilizate ca plante decorative.
În urma cercetărilor s-a evidențiat faptul că flora ornamentală forestieră autohtonă include
217 specii, atribuite la 126 genuri și 61 familii. Cele mai numeroase familii botanice sunt:
Rosaceae (22 specii), Asteraceae (18 specii), Ranunculaceae (13 specii), iar Fabaceae, Liliaceae
și Orhidaceae au câte 10 specii fiecare (figura 1). Mai mult de jumătate din familii, 35 la număr,
conțin 1-2 specii ornamentale forestiere.

25 22
18
20
13
15 10 10 10
8
10 6 6 6 6 5 5 5 5
4 4 4 4 3 3 3 3 3 3 3
5
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26
1-Rosaceae; 2-Asteraceae; 3-Ranunculaceae; 4-Fabaceae; 5-Liliaceae; 6-Orhidaceae; 7-Salicaceae;
8-Campanulaceae; 9-Iridaceae; 10-Papilionaceae; 11-Scrophulariaceae; 12-Fagaceae; 13-Lamiaceae;
14-Tiliaceae; 15-Violaceae; 16-Aceraceae; 17-Amaryllidaceae; 18-Asparagaceae; 19-Poaceae; 20-
Caryophylilaceae; 21-Celastraceae; 22-Cornaceae; 23-Corylaceae; 24-Fumariaceae; 25-
Primulaceae; 26-Rhamanaceae.

Figura 1. Diversitatea taxonomică a florei ornamentale forestiere, buc.

A. Некратова (2007) a studiat plantele forestiere utile și perspectiva utilizării lor, inclusiv
pe cele de interes ornamental, împărțindu-le în 19 grupe de folosință (medicinale, alimentare,
ornamentale, furajere, melifere, otrăvitoare etc.).
 M. Щербаков (2009) a cercetat mai mult de 300 specii de plante ierboase forestiere
multianuale. Autorul a evidențiat speciile cele mai rezistente, care pot fi folosite la formarea unui
covor vegetal continuu, în locurile umbrite și cu o îngrijire minimă.
Л. Козак (1993) susține că pentru a evita acțiunea negativă a progresului tehnico-științific,
asupra mediului înconjurător, este necesar de creat culturi de interes ornamental, ținând cont de
cerințele ecologice și selectând speciile rezistente la condițiile urbane, cu caracteristici sanitaro-
igienice și estetice.
În cadrul cercetărilor, plantele decorative forestiere cuprind patru forme biologice (figura
2). Cea mai reprezentativă formă biologică sunt plantele erbacee, în număr de 143 specii sau
66% din totalul plantelor inventariate. Urmează, la o diferență semnificativă arborii cu 38 specii
și arbuștii cu 34 specii. Lianele sunt prezente în număr de 2 specii.

2
38

34
Arbori
Arbuști
Plante erbacee
143 Liane

Figura 2. Forma biologică a plantelor decorative forestiere, buc.

Arborii și arbuștii din localități ridică confortul populației. Plantele mențin compoziția aerului,
vara reduce temperatura aerului cu 2-40C și crește umiditatea aerului cu 15%, absoarbe 70% din praf,
reduce intensitatea zgomotului cu 20%, distruge bacteriile din aer (Нехуженко, Н. 2004).
A. Царев (2005) a cercetat selecția speciilor de salcie, din punct de vedere al gradului de
decorativitate, productivității lemnului, conținutului de tanin, calitatea ramurilor la împletit. Enumeră
speciile cele mai rezistente la frig și capacitatea de folosire în diferite domenii ale economiei.
Folosirea lianelor la înverzirea verticală, îmbunătățește calitatea mediului, crește
atractivitatea estetică și de recreere. Lianele folosite la înverzirea verticală a clădirilor, reduce
acțiunea negativă a insolației și a microclimatului până la 70%. Înverzirea verticală este o cerință
socială, deoarece 86,9% din populația intervievată consideră necesară (Калмыкова, A. 2008).
Rezultatele privind ciclul biologic a plantelor decorative forestiere, au relevat diferențe
mari din punct de vedere a numărului de specii. Majoritatea speciilor, în număr de 211 fiind
perene sau 97%. Restul speciilor sunt anuale (1,5%) și bienale (1,5%). Această reprezentativitate
este prezentată în figura 3.
 211
250
200
150
100
3 3
50
0
Anuale Bienale Perene
Figura 3. Ciclul biologic a speciilor decorative forestiere, buc.
Cunoașterea proprietăților și calităților decorative a plantelor, cu aplicarea acestora într-un
mediu specific, îmbogățește în mod semnificativ aspectul artistic al peisajelor (Лисова, О. 2009).
În figura 4 este prezentată diversitatea și raportul culorii florilor plantelor ornamentale din
fondul forestier al Republicii Moldova. Sunt prezente 6 culori (albă, galbenă, albastră, roșie,
roză, violetă). Predomină culoarea albă cu 39 %, urmând în descreștere culoarea violetă cu 19 %,
culoarea galbenă cu 18 %, roză 16 %, albastră 6 % și roșie 2 %.

Figura 4. Culoarea florilor la plantele decorative forestiere, %

Deși, multe specii de plante ornamentale din flora spontană cedează plantelor ornamentale
cultivate, după mărimea florilor, culoare și intensitatea acesteia, perioada și durata de înflorire,
unele ar putea fi folosite cu succes, fără lucrări de selecție, pe perioada când nu sunt înflorite
asortimentele de bază (Воронин, A. et al. 2013).
Analizând datele despre fenofaza de înflorire a plantelor decorative forestiere din figura 5,
majoritatea speciilor sunt vernale (150 specii), aceasta constituind 69%. Restul speciilor cu flori, în
număr de 63 specii înfloresc pe perioada verii, constituind 29%, iar 4 specii nu produc flori.
 63

Plante vernale
Plante estivale
150

Figura 5. Fenofaza de înflorire a plantelor decorative forestiere, buc.

Calitățile ornamentale ale plantelor pot fi reprezentate prin flori, frunze, fructe, talie sau
portul plantelor, de combinațiile estetice de formă și culoare între specii, precum și geometria de
forme a coroanelor, naturale sau artificiale (Toma, L. 1998).
Un rol important la amenajarea spațiilor verzi are și plantele fructifere. Acestea au o gamă
mare de calități decorative și o cerere ridicată pe piața plantelor ornamentale (Корнилов, Б. 2016).
Speciile de măr din flora spontană, pe lângă folosirea în lucrările de ameliorare, mai au și
calități decorative, care sunt folosite la înfrumusețarea parcurilor și grădinilor. Primăvara ne
impresionează cu o gamă bogată de culori și cu un miros aromat, iar toamna sunt atrăgători prin
fructele cu diferite forme (Барсукова, O. 2011).
În horticultura ornamentală autohtonă, dintre speciile forestiere, se folosesc păducelul,
cornul, măceșul, sângerul, nucul mai puțin mărul și părul de pădure etc. care suportă bine
condițiile meteorologice locale.
Studiind partea decorativă a plantelor ornamentale forestiere (figura 6), cele mai multe
specii sunt decorative prin floare (167 specii), aceasta constituind 77%. Restul speciilor studiate
sunt decorative prin frunză (64 specii), prin habitus (58 specii) și 39 specii prin fruct. Unele
specii sun decorative prin mai multe părți ale plantei.

167
200

150
64 58
100 39
50

0
Frunză Floare Fruct Habitus
Figura 6. Partea decorativă a plantelor forestiere, buc.

Cercetătoarea В. Баканова (1966) a cercetat flora Caucazului și a Crimeii din perspectiva

introducerii în condițiile Republicii Moldova a speciilor ornamentale geofite, precum și unele specii
din flora locală. S-a atras o atenție deosebită la speciile care înfloresc primăvara devreme și toamna.
T. Евсюкова et al. (2012) au studiat posibilitatea introducerii în cultură a 6 specii din
genul Campanula L., din flora spontană a regiunii Transcaucazia. Măsurările biometrice a arătat
că la toate speciile studiate (Campanula alliariifolia, C. lescovii, C. mirabilis, C. bzybica, C.
cordifolia, C. longystila) în condițiile ex situ s-au îmbunătățit calitățile decorative.
 E. Аверьянова (2012) au cercetat biologia și ecologia speciilor de orhidee din pădurea
Kolhida. Autorii menționează că dispare populațiile locale și se pierde fondul genetic. Vitalitatea
speciilor scade și se reduce biodiversitatea planetei. Pentru evitarea acestui proces este nevoie de
a regenera și restabili populațiile de orhidee.
Plantele ornamentale din localități, reduce neconcordanța existentă dintre case și relief.
M. Fălticeanu (2006) menționează că întoarcerea la natură a fost, este și va fi întotdeauna o
temă larg discutată, permanent actuală, cu rezonanțe de banal sau de înaltă înțelepciune și cu
reale aplicații teoretice și practice.
La înverzirea și înfrumusețarea localităților, se folosesc specii de plante indigene și
exotice. Utilizând speciile exotice la amenajarea localităților, acestea sunt nevoite să se adapteze
la noile condiții de mediu.
 Pentru îmbunătățirea rezultatelor la introducerea în cultură a speciilor decorative exotice,
А. Колтунова et al. (2013), au studiat adaptarea speciilor de frasin și ulm, la noile condiții
urbane, din orașul Orenburg, Federația Rusă.
E. Сидорович et al. (1976) au studiat flora ornamentală ierboasă, din rezervația Berezinski,
Republica Belarus. Au fost descrise peste 190 de specii ornamentale sau 27% din totalul speciilor
rezervației. Clasificate în dependență de zonele ecologice și fenofaza de înflorire.
Activitatea de cultivare și promovare a plantelor ornamentale este una plăcută, activă și
relaxantă.
Datorită intersectării a mai multor regiuni geobotanice pe teritoriul Republica Moldova,
flora ornamentală forestieră este foarte importantă și diversificată pentru crearea de spații verzi,
cu o decorativitate înaltă și stabilă.
La introducerea plantelor ornamentale, pe lângă fenotipul speciei, trebuie să cunoaștem
cerințele ecologice, deoarece factorii ecologici influențează calitățile decorative ale plantelor.
Cerințele ecologice ale speciilor ornamentale forestiere, rămâne un obiectiv important de
studiat pe viitor.
CONCLUZII

Plantele ornamentale forestiere reprezintă o componentă importantă a sectorului produselor

forestiere nelemnoase și a dezvoltării economice, sociale și ecologice. Flora ornamentală
forestieră autohtonă este foarte importantă și diversificată pentru crearea de spații verzi, cu o
decorativitate înaltă și stabilă, fiind strămoșul a multor specii ornamentale de cultură.
Din flora forestieră cu valoare ornamentală au fost evidențiate 217 specii, cuprinse în 126
de genuri și 61 familii. Ele reprezintă mai mult de jumătate dintre speciile decorative din flora
spontană a Republicii Moldova. După numărul de specii, cele mai numeroase familii botanice
sunt: Rosaceae (22 specii), Asteraceae (18 specii), Ranunculaceae (13 specii). Dintre genurile cu
cele mai multe specii sunt: Crataegus-8 specii; Iris-6 specii; Inula și Viola câte 5 specii. După
forma biologică, plantele erbacee forestiere cu potențial ornamental sunt cele mai reprezentative,
constituind 66%, iar cele mai puține sunt lianele, sub 1%. Practic toate speciile inventariate
(97%) sunt perene. După culoarea florii predomină culoarea albă (39%), violetă (19%) și galbenă
(18%). Peste 70% din specii înfloresc în perioada vernală și sub 30% înfloresc în perioada
estivală. Cele mai multe specii sunt decorative datorită florii (77%).

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. АВЕРЬЯНОВА, Е., СКИПИНА, К. (2012). Дикорастущие орхидеи колхидского леса-

перспективные объекты цветоводства In: Субтропическое и декоративное садоводство, том 47,
№ 2, сс. 45-54. ISSN 2225-3068
2. БАКАНОВА, В. (1966).  Интродукция некоторых декоративных дикорастущих растений
(геофитов) в Молдавии.  Автореф. дис. ... канд. б.-х наук. Кишинев. 26 с.
3. БАРСУКОВА, О. (2011). Декоративные виды яблони In: Субтропическое и декоративное
садоводство, том 45, сс. 21-26. ISSN 2225-3068
4. БЕРКУТЕНКО, А. (2011). Флора Магаданской области как источник растений для
озеленения. In: Вестник ИрГСХА, выпуск 44, часть VIII, сс. 7-14. ISSN 1999-3765
5. BOAGHIE, D. (2003). Spațiile verzi ale municipiului Chișinău: diversitate biologică și management
ecologic durabil. Chișinău. 238 p.
6. CHIFU, T. (2006). Flora și vegetația Moldovei (România). Vol. I, Flora. Iași. 367 p. ISBN 973-703-
159-8
7. CHIRIAC, D., HUMĂ, C., STANCIU, M. (2009). Spațiile verzi-o problemă a urbanizării actuale.
In: Calitatea vieții, XX, nr. 3-4, pp. 249-270. ISSN 1018-0839
8. COSTEA, G., ILIESCU, A. (1997). Studiul introductiv privind îmbogățirea sortimentului
dendrologic cu specii din flora spontană. In: Lucrări științifice, USAMV București, vol. 38:
Horticultură, pp. 21-24. ISSN 2285-5653
9. DONEA, V. (2003). Floricultura cu bazele dendrologiei ornamentale. Chișinău. 196 p. ISBN 9975-
946-54-2
10. ЕВСЮКОВА, Т. (2012). Биоритмы колокольчиков, интродуцируемых из природной флоры в
условиях субтропической зоны Причерноморья In: Субтропическое и декоративное
садоводство, том 47, № 2, сс.131-139. ISSN 2225-3068
11. FĂLTICEANU, M., MUNTEANU, N. (2006). Plantele utile pentru grădina dumneavoastră. Iași.
288 p. ISBN 973-8900-18-2
12. ГЕЙДЕМАН, Т. (1986). Определитель высших растений Молдавской ССР. Кишинев. 638 с.
13. КАЛМЫКОВА, А. (2008). Использование лиан в вертикальном озеленении населенных
пунктов степи и лесостепи Поволжья. Aвтореф. дис. ... канд. с.-х наук. Волгоград. 19 с. 
14.  КОЛТУНОВА, А., МАКАРОВА, Н., ТИМОХИНА, М. (2013). Адаптация древесных
интродуцентов в урбанизированной среде. In: Известия Оренбургского государственного
аграрного университета, № 6(44), сс. 208-211. ISSN 2073-0853
15. КОРНИЛОВ, Б. (2016). Морфобиологические особенности декоративных форм яблони и
груши и перспективы их использования в зеленом строительстве в Центрально-Черноземном
регионе России. Автореф. дис. канд. с.-х. наук.  Орел. 22 с. 
16. КОРШИКОВА, Н., САВКИНА, С., ЖИТКЕВИЧ, О. (2012). Использование декоративных
растений природных фитоценозов в озеленении парков природного стиля. In: Научные
достижения в сельскохозяйственных практику, КГТУ, сс. 96-103.
17. КОЗАК, Л. (1993). Биологические особенности видов рода можжевельник (Juniperus L.) в
связи с использованием в декоративных насаждениях в лесостепи Украины. Автореф. дис. ...
канд. б.-х наук. Киев. 26 c.
18. ЛИСОВА, О. (2009). Биогеографический анализ древесно-кустарниковой флоры и оценка её
роли в структуре зеленых насаждений г. Воронежа. Автореф. дис...канд. г.-х наук. Воронеж. 23 с.
19. МИНИНА, Н. (2000). Декоративные дикорастущие растения флоры Республики
Башкортостан (интродукция и перспективы использования в озеленении). Автореф. дис. ...
канд. б.-х наук. Уфа. 18 с.
20. МИРОНОВА, Л., ЗАЙНЕТДИНОВА, Г. (2009). Выращивание и размножения ириса
желтого в связи с интродукцией в Республике Башкортостан. In: Сельскохозяйственная
биология, № 5, сс. 40-44. ISSN 0131-6397
21. NEGRU, A. (2007). Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chișinău. 391 p. ISBN
978-9975-47-007-0
22. НЕХУЖЕНКО, Н. (2004). Основы ландшафтного проектирования и ландшафтной
архитектуры. Питер. 192 s. ISBN 978-5-765-43201-3
23. НЕКРАТОВА, А. (2007). Полезные растения лесной флоры кузнецкого Алатау и
перспективы их использования. In: Вестник Томского Государственного Университета, № 304,
сс. 184-186. ISSN 1561-7793
24. ПАЛАНЧАН, А., ДЕНИСОВ, В. (1990). Красивоцветущие деревья и кустарники. Кишинев.
207 s. ISBN 5-362-00550-2
25. РАСТИТЕЛЬНЫЙ МИР МОЛДАВИИ (1986). Лесные растения (сосудистые). Кишинев. 295 с.
26. РАСТИТЕЛЬНЫЙ МИР МОЛДАВИИ (1986). Растения лесных опушек и полян. Кишинев.
343 c.
27.SAVA V. (2010). Plantele decorative din flora spontană a Republicii Moldova pentru amenajarea
spațiilor verzi. In: Materialele Simpozionului științific internațional ,,Conservarea diversității
plantelor” consacrat aniversării a 60-a de la fondarea Grădinii Botanice (Institut) a Academiei de
Științe a Moldovei, 7-9 octombrie 2010. P. 603-606.
28. SCRIPCARU GR., BÂNDIU C. (1997). Silvocalia, o estetică a pădurii. Câmpulung
Moldovenesc, 232 p. ISBN 973-96001-31
29. СИДОРОВИЧ, Е. МОИСЕЕВА, А. (1976). Генофонд декоративных травянистых растений
природной флоры Березинского заповедника. In: Сборник Интродукция растении и
оптимизация окружающей среды средствами озеленения, сс. 70-73.
30. ЩЕРБАКОВ, М. (2009). Декоративные лесные растения, способные образовывать
долголетний покров на теневых участках. In: Экспериментальные основы интродукции
декоративных растений, вып. 1, сс. 139-141. ISBN 978-5-904385-04-0
31. TOMA, L. (1998). Fiziologia plantelor ornamentale. Iași, 274 p. ISBN 973-98424-5-3
32. TOMESCU, C. (2006). Arhitectură peisajeră și design forestier. Suport de curs. Universitatea
Ștefan cel Mare din Suceava. 120 p.
33. ЦАРЕВ, А. (2005). Основные направления и результаты селекции ив в России.
In: Resources and technology, № 5, cc. 123-131. ISSN 2307-0048
34. ВОРОНИН, А., МУКОВНИНА, З., КОМОВА, А. (2013). Интродукция декоративных
многолетников природной флоры Центрального Черноземья. In: Субтропическое и
декоративное садоводство, выпуск 49, сс. 79-83. ISSN 2225-3068