Asocierea şi dispunerea speciilor.

Șirul sau aliniamentul, labirintul și

gardurile vii
Cuprins

Cuprins......................................................................................................................3
Asocierea şi dispunerea speciilor. Șirul sau aliniamentul, labirintul și gardurile vii 4
Introducere:................................................................................................................4
Asocierea şi dispunerea speciilor:.............................................................................4
Rondul.......................................................................................................................5
Labirintul:..................................................................................................................6
Rabatele.....................................................................................................................7
Gard viu:....................................................................................................................8
Bibliografie:.............................................................................................................10
 Asocierea şi dispunerea speciilor. Șirul sau
aliniamentul, labirintul și gardurile vii

Introducere:

Din vechi timpuri oamenii au supus şi modelat natura înconjurătoare, la început pentru a-şi
asigura cele necesare vieţii şi pentru a crea un microclimat mai favorabil în preajma locuinţelor.
În prezent, în cele mai multe ţări, ajunse la un nivel de industrializare, tehnicizare şi urbanizare
fără precedent, conservarea şi crearea zonelor verzi reprezintă un mijloc important de protecţie a
omului si a mediului sau de viaţă (Cristea şi colab., 1978).
Compunerea peisajelor cu vegetaţie se bazează pe efectele dominante ale arborilor şi
arbuştilor, cărora li se asociază subarbuştii şi plantele erbacee (anuale, bienale şi perene-ierburi,
fl ori, gazon, plante de apă - utilizate în funcţie de situaţie). Realizarea unui peisaj vegetal
armonios, bine închegat şi durabil, impune cunoaşterea calităţilor peisagistice ale plantelor şi, în
egală măsură caracterele biologice şi cerinţele ecologice ale acestora.
Pentru specialistul peisagist vegetaţia reprezintă elementul cel mai manevrabil prin folosirea
diferenţiată a taliilor, formelor, culorilor şi texturilor plantelor şi a adaptabilităţii diferitelor specii
la variatele condiţii de mediu, prin multitudinea de posibilităţi de combinare şi grupare a lor în
plan şi în spaţiu. Modul de amplasare al vegetaţiei se face pe baza unor reguli şi principii de bază
care au ca scop fi nal realizarea efectului estetic şi utilitar.

Asocierea şi dispunerea speciilor:

Compozițiile florale din spațiile verzi nu se realizează la întamplare, ci ținând cont de

unele principii generale de compoziție aplicate în proiectarea spațiilor verzi: principiul
functionalității, principiul compatibilității, principiul unității, principiul armoniei,
proportionalității, principiul originalității.

Alegerea, asocierea și modul de dispunere a speciilor floricole trebuie sa aibă la bază o

serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiții de mediu,
durata ciclului de viață, perioada de înflorire, culoarea și parfumul florilor, talia și portul
plantelor etc.

În cadrul spațiilor verzi, speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual), în grupuri și
asociate în ronduri, rabate, platbande, borduri, mozaicuri și arabescuri, pete de culoare și vase
decorative.
Rondul

Este suprafața de teren amenajată în forme geometrice regulate (circulară, eliptică, ovală,
rombică, pătrată, dreptunghiulară etc.) dispusă în centre compoziționale, plasată la întersecția
aleilor și altor căi de circulație sau în apropierea acestora, în fața unor clădiri deosebite, în
peluza parterelor din parcuri etc., rezervata plantarii florilor.

Amenajarea rondului se face, în general, de doua ori pe an: pentru sezonul de

primavară și pentru cel de vară – toamnă. Sezoanele se succed astfel: primavara din martie
până la sfarșitul lunii mai, pentru care plantările se fac toamna sau primavera foarte devreme
și vară – toamnă, cu instalarea plantelor în jurul datei de 1 iunie.

Florile folosite cu deosebire sunt cele bienale (panseluțe, silene, miosotis, belis etc.)
pentru decorul de primavară la care se adaugă o serie specii perene (laleaua,narcisa,
brândușele, muscari etc.) și speciile anuale pentru decorul de vară – toamnă (pufuleți, alisum,
gura leului, begonia, ochiu boului, godeția, gazania, impatiens, lobelia, mixandra, petunia,
flox, salvia etc.). Distribuirea plantelor dupa talie se face în ordine descrescatoare, de la centru
către marginea rondului.

Rondurile vor cuprinde:

 alei false sub formă de desen pe care se aşterne: zgură roşie, nisip, criblură etc.;
 borduri din buxus sau alte plante, care încadrează desenele;
 plante floricole care se plantează în interiorul bordurilor.

La proiectarea rondurilor se va ţine seama de următoarele principii: rondurile plantate cu o

singură specie de plante floricole produc o impresie de masă mai puternică; rondurile convexe
permit o vizibilitate mai bună asupra desenului, decât cele plate; pentru borduri cele mai indicate
plante sunt cele cu creştere joasă.
Pentru amenajarea centrului rondurilor se vor folosi o serie de specii de talie mai înaltă:

 Musa, Dracaena, Yucca, Agave etc.;

 plantele viu colorate şi cele cu creştere mai înaltă se văd de la distanţe mai mari şi deci
vor fi folosite la rondurile situate la capătul aleilor mai lungi;
 rondurile prea mari nu sunt prea frumoase, cele mai potrivite fiind rondurile de 3-5 m
diametru; plantele floricole cu frunze pestriţe vor fi folosite pentru rondurile însorite.

Sortimentul de flori de vară va putea cuprinde de exemplu:

 bordura din Petunia albă iar fondul din Salvia splendens;

 bordura din Cineraria maritima, iar fondul din Geranium;
 bordura din Petunia albă iar fondul din Tagetes patula;
 bordura din Ageratum mexicanum iar fondul din Petunia hybrida nana compacta;
 bordura din Pyrethrum iar fondul din Begonia sempervirens;
 bordura din Cineraria maritima iar fondul din Phlox drumondii etc.

Labirintul:

Inspirat din mitologia greaca, labirintul este unul dintre cele mai vechi si mai fascinante
exemple de arta peisagistica.
In timpul Renasterii de pilda, gradinile palatelor italiene ar fi parut neterminate daca nu ar fi
avut un cat de mic labirint in care musafirii sa fi putut rataci in voie, sa fi flirtat sau macar sa fi
barfit in liniste.
 Pentru unii poate parea greu de inteles cum de mai exista preocuparea de a crea si
intretine labirinturi chiar si in tari in care nu a existat o astfel de traditie. Mai ales ca rolul lor
actual, de obiectiv turistic, nu justifica in totalitate miile de ore de munca necesara a fi depusa
pentru mentirea lor.
Varianta de flori este unul dintre cele mai populare și mai des utilizate sisteme de labirinturi
de grădină. Relevanța și popularitatea acestuia sunt explicate foarte simplu. Se potrivește cu
succes și organic în aproape toate stilurile de peisaj. În acest caz, materialul de plantare este
disponibil și costul este destul de acceptabil. În plus, în magazinele și piețele specializate, puteți
găsi întotdeauna cele mai neobișnuite soiuri de flori, care sunt interesante și originale pentru a
bate designul ca un întreg. Acest lucru nu este mai puțin important, atunci când ridicați un
labirint de flori pe amplasament, este ușor să selectați nivelul dorit al înălțimii structurii.

În același timp, combinând corect soiurile de flori, mulți părinți îngrijitori creează adesea un
labirint special pentru copiii lor. La urma urmei, acest design a fost recunoscut de mult timp de
către profesori ca fiind unul dintre modurile incredibil de eficiente de dezvoltare a copiilor.
Pentru copii, este optim pentru a crea labirinturi, baza a cărei plante au înălțimea de 0,5-1 metri.
Diametrul întregii structuri ca întreg nu trebuie să depășească 2 metri. Acest lucru va permite
copiilor să greșească pe site-ul cu beneficiile de sănătate și minte.

Rabatele

Însoțesc traseul căilor de circulație și conturează diferite construcții (cladiri, terase). Au

aspectul unor fâșii dreptunghiulare, cu lățimea de 1 – 2,5 m și lungimea variabilă
(corespunzătoare traseului urmarit, dar nu mai mare de 15 – 20 ori latimea). Pe lungimi mari,
rabatele se întrerup la distanțe egale cu arbuști, suprafețe gazonate, vase decorative etc.
 Plantarea se face pe 2 – 5 rânduri (în chin – conz) sau sub forma de desene. Ca în cazul
rondurilor, se pot folosi una sau mai multe specii anuale, bienale sau perene.

Rabatele se vor proiecta ca nişte straturi lungi şi înguste, întrerupte din loc în loc şi care
se vor situa de-a lungul aleilor, parterelelor, clădirilor și teraselor astfel:

 1 m pentru 2 rânduri de flori;

 1,2 – 1,5 m pentru 3 rânduri de flori;
 2 m pentru 4 rânduri de flori;
 2,5 m pentru 5 rânduri de flori.

Se pot proiecta rabate dintr-o singură specie sau mai multe specii, din plante de mozaic, din
plante anuale sau perene, rabate de primăvară, vară sau toamnă.

Gard viu:

Au fost întotdeauna de mare folos pentru oameni. Fie pentru protecție, fie pentru reducerea
zgomotului, acestea sunt o figură foarte importantă în grădinile din întreaga lume. În natură
putem vedea garduri vii naturale, care sunt cunoscute sub numele de gard viu, unde o mare
varietate de plante și animale coexistă la adăpostul copacilor și / sau arbuștilor care le formează.
Astfel, gardul viu contribuie la conservarea biodiversității locului.

Există trei tipuri de garduri vii:

Hedge împotriva zgomotului: pentru a face acest tip de gard viu se folosesc în principal
plante înalte și bine dense, cum ar fi coniferele și unii copaci. Pe lângă reducerea zgomotului, ele
fixează particulele emise de vehicule împiedicându-le să pătrundă în casă.
 Gard viu pentru protecție: Ca și în cazul precedent, se folosesc plante veșnic verzi înalte și
bine dense. Chiparosul comun (chiparos) pentru creșterea rapidă, dar nu este recomandabil,
deoarece este foarte susceptibil la probleme fungice grave.
Hedge la poteci de frontieră sau zone de grădină: pentru acest tip de gard viu se folosesc
arbuști ornamentali scăzuți, de cel mult un metru înălțime.

Plante utilizate cel mai frecvent pentru a forma garduri vii sunt copaci și / sau arbuști cu
frunze mici care tolerează bine tăierea. Câteva exemple sunt:

 Cupressus macrocarpa
 Fagus sylvatica
 Buxus sempervirens
 Pistacea lentiscus
 Taxus baccata
 Berberis sp.
Bibliografie:
1. https://dokumen.tips/documents/compoziiile-florale.html?page=11
2. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/577-582_0.pdf
3. https://www.jardineriaon.com/ro/utiliz%C4%83ri-de-garduri-vii.html
4. https://materiale.pvgazeta.info/utilizator-139/gradina-labirint-in-design-peisaj-fotografie-
casa.html
5. https://ziare.com/magazin/experiment/cele-mai-spectaculoase-labirinturi-din-lume-galerie-
foto-754410
6. https://www.academia.edu/31530728/Floricultura_ID