UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECŢIA MEDIULUI

Domeniul: Tehnologii Horticole Moderne
Program de studii: Arhitectură peisageră
Anul de studiu: anul II.

REFERAT

Amenajarea spaţiilor verzi în diferite

perioade istorice. Spațiile verzi în
antichitate.

Masterand: Simon Zsanett                              

    

 Îndrumător: Ș.l. Vidican Teodora Iuliana

An univ. 2022-2023

1
Amenajarea
spaţiilor
verzi în
diferite
perioade
istorice.

Spațiile verzi
în
antichitate.

2
 Cupeins

Cupeins................................................................................................................................3
Amenajarea spaţiilor verzi în diferite perioade istorice. Spațiile verzi în antichitate.........4
Introducere:.........................................................................................................................4
Spatiile verzi în Antichitate.................................................................................................4
Spatiile verzi din Mesopotamia...........................................................................................4
Legile Mesopotamiei.......................................................................................................6
Spatiile verzi din Egiptul antic............................................................................................6
Spatiile verzi în Grecia antica.............................................................................................7
Spatiile verzi în Roma antica..............................................................................................7
Sectoarele principale ale gradinii erau:...........................................................................8
Bibliografie:........................................................................................................................9

3
 Amenajarea spaţiilor verzi în diferite perioade istorice. Spațiile verzi în
antichitate.

Introducere:

Preocupari privind amenajarea gradinilor, a spatiilor verzi în general, au existat

din cele mai vechi timpuri, unele popoare stravechi având un cult deosebit pentru acest lucru.
Omul a dorit dintotdeauna sa modeleze natura, sa se înconjoare cu elemente din natura (arbori,
arbusti, specii ierboase, stânci, roci, apa, etc.), sa le armonizeze si sa le integreze în mediul artificial
creat de acesta, fapt asupra caruia si-au pus amprenta cultura si traditiile poporului respectiv.
Astfel, în decursul istoriei s-au conturat si s-au dezvoltat conceptii si modalitati
diferite de amenajare a spatiilor verzi, conceptii ce au evoluat, au disparut, au fost regasite, au
interferat, s-au îmbogatit si dezvoltat, transmitându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta,
dintr-o epoca în alta, conturându-se astfel stiluri si scoli bine definite, cu principii si modalitati
proprii de realizare a gradinilor.

Spatiile verzi în Antichitate

Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice,

vestigiile constructiilor stravechi, atesta aparitia si dezvoltarea gradinilor la început în Orient (Asia)
si în nordul Africii (Egipt) si mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italica,peninsula Iberica) si în
jurul Golfului Mexic.
Gradinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu
rol alimentar, mai târziu au capatat un caracter religios si de slavire a divinitatilor, sau un caracter
meditativ. În timp sortimentul de plante s-a largit, gradinile au început sa capete un caracter
ornamental si recreativ, oferind umbra si racoare.
În Orient datorita climatului cald si verilor toride dar si a suprafetelor întinse de
desert si terenuri aride, gradinile erau privite ca adevarate oaze de racoare, relaxare, repaus si
placere. Realizarea acestor gradini a impus crearea de sisteme de aductiune a apei si de irigare, fiind
stimulata si de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple si resedinte somptuoase.
Gradinile din Orient erau sinonime cu notiunea de Paradis sau Raiul pe Pamânt,
fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau placere si relaxare prin verdeata si umbra
oferita de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin
racoarea apei sub forma de cascade sau bazine.

Spatiile verzi din Mesopotamia

Mesopotamia, localizata odata in regiunea ce include in prezent o zona din estul Siriei de azi,
sud-estul Turciei, si o mare parte din Irak, era flancata de doua rauri, Tigrul si Eufratul. Denumirea
“Mesopotamia” are etimologia provenita din grecescul “intre rauri”. Este cea mai veche comunitate si
dateaza din anul 7000 i.h., numeroase civilizatii inflorind in regiune. In secolul al 6-lea i.h. a devenit
parte din Imperiul Persic, cel mai mare imperiu pana la acea vreme. Cunoscuta ca si “leaganul
civilizatiei”, Mesopotamia a servit drept spatiu pentru unele dintre cele mai vechi asezari. Civilizatia
Sumeriana, care s-a nascut in regiune in jurul anului 3500 i.h., a construit un sistem de canale si primele

4
orase ale lumii. Raul Tigru aduce apa intr-o zona arida, desertificata, si a sustinut comunitatile agricole
pentru numeroase milenii.
Marile civilizatii ale sumerienilor, babilonienilor si asirienilor ce s- au dezvoltat în regiunea
dintre fluviile Tigru si Eufrat, se caracterizeaza, printre altele, si prin dezvoltarea marilor orase, prin
monumentalele constructii ale palatelor si templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, gradini
luxuriante, amenajate în strânsa corelatie cu liniile arhitectonice.
Astfel, faimoasele gradini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7
minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigarii tuturor
acestor nivele si nu în ultimul rând prin abundenta si diversitatea mare a speciilor, asezate conform
distributiei naturale altitudinale a acestora.

Aceste gradini, faceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II- lea, si erau realizate pe o
constructie masiva din piatra, sub forma de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înaltime
totala de cca. 22m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramida, era sustinut de coloane masive
din piatra, ce alcatuiau la baza edificiului 14 bolti racoroase dispuse de o parte si de alta a unui culoar
boltit. Terasele, de forma patrata, erau pavate cu lespezi mari de piatra si izolate cu un strat de bitum si
mai multe rânduri de caramida nearsa, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat
drenant, peste care era asezat pamântul fertil de la 2 m grosime pe prima terasa, pâna la 1 m pe ultima
terasa.
Apa era dirijata printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasa, fiind adusa din râul Eufrat
printr-un canal de alimentare si condusa mai departe prin trei puturi înglobate în constructie. Un sistem
cu lanturi continue ridica apa pâna la ultimul nivel, de unde era dirijata printr-un sistem de jgheaburi,
rigole, bazine si cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorita curgerii naturale a apei.
Plantatiile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele si formele regulate
sau neregulate ale vegetatiei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diversi arbusti, plopi,
pini, lotusi sau numeroase specii de flori.

(Figura 1)

In timpul modificarilor treptate suferite de gradinile de agrement, arhitectura a fost elementul ce

le-a fost permanent dominant si de care au fost strans legate. In Antichitate, caracterizate de un stil
geometric riguros, gradinile erau prezente in special in curtile interioare ale cladirilor. Din structura lor
era nelipsita apa sub diferite forme: bazine si fantani ori canale.

5
Legile Mesopotamiei
Regele Hammurabi era foarte cunoscut pentru legile sale. El a promulgat circa trei sute de legi, care
erau aplicate destul de strict. Printre ele se numără:

 Daca cineva nu are suficientă grija de un baraj, şi barajul cedeaza, el va fi vandut, iar banii
obtinuti vor inlocui recolta pierduta în timpul inundarii culturilor.
 Daca cineva inunda culturile unui vecin, ii va plati pierderea.
 Daca cineva isi lasa gradina in seama unui gradinar, iar acesta isi face treaba bine timp de patru
ani, in al cincilea an proprietarul e obligat sa ia parte la gradinarit.
 Daca gradinarul nu si-a facut treaba bine, iar plantele sufera, el va plati pierderea in functie de
productia vecinului.

Spatiile verzi din Egiptul antic

(Figura 2)

În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea I.H., existau numeroase terenuri
fertile, strabatute de canale pentru irigatie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori,
vita de vie si numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuintele acestora
cuprindeau si gradini de relaxare si placere. Gradinile locuintelor erau considerate o prelungire naturala
a cladirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o forma regulata
(dreptunghi).
Gradina avea ca element central un canal cu apa sau un bazin dreptunghiular alungit sau în
forma de T, populat cu pesti colorati si în care erau cultivati lotusi.
Vegetatia era distribuita astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispusi
arbustii sau arborii de talie mica, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispusi arborii
înalti cu port piramidal. Gradinile mai mari prezentau unele compartimentari interioare cu ziduri scunde
sau cu treiaje pe care se cultiva vita-de-vie sau alte specii cu valoare alimentara. Ca specii folosite erau
unele specii fructifere dar si numeroase specii forestiere (paltinul si plopul), precum si numeroase specii
floricole precum: mixandrele, lacramioarele sau trandafirii.

6
Spatiile verzi în Grecia antica

Civilizatia antica din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinara în toate domeniile,
arta gradinaritului nefacând exceptie. La început grecii au cultivat în gradinile lor specii cu rol
alimentar: pomi fructiferi, vita-de-vie si diverse legume. Gradinile au aparut initial pe lânga temple sau
diferite asezaminte religioase, fiind locul în care se desfasurau ceremoniile de slavire a zeilor.
Templele închinate diferitelor divinitati erau situate în peisaje naturale de o frumusete
remarcabila. În secolele II-IV î.H. existau gradini pe lânga palate, gimnazii si academii, de dimensiuni
relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistica precum statui, fântâni, pergole,
porticuri, elemente ce întregeau vegetatia abundenta. abundenta.

Tot în aceasta epoca au aparut gradinile publice numite agora, în care se aflau principalele
institutii de cultura si arta si cele în care se tineau adunarile populare. În acest
sens se poate aminti gradina publica Olimpia din Pelepones, în care se desfasurau diferite jocuri
olimpice.
Piata publica, numita agora, folosea pentru adunarile populare si întrunirile politice, era un loc
privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul,
plopul, salciile plângatoare, chiparosii, merii, perii, rodiile, maslini (din crengile carora se faceau
cununile de laur pentru învingatorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt,
laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-ma-uita,
macii, zambilele, stânjeneii si bujorii.
În epoca elenistica au aparut si s-au dezvoltat mici gradini ale locuintelor incluse în constructie
numite gradini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

(Figura 3)

Spatiile verzi în Roma antica

Amenajarea gradinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importanta în timpul

Imperiului Roman, fiind influentata de arta popoarelor supuse.
Spatiile verzi au aparut pe lânga palatele imperiale, pe lânga vilele luxoase ale patricienilor, pe lânga
temple si locurile de adunare. Vestigiile arheologice atesta existenta gradinilor somptuase în jurul

7
vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumusete, terenul fiind amenajat în terase cu
perspective si privelisti deosebite, dar au existat si gradini mici, ale locuintelor.
Gradinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevarate parcuri, sistematizate în diferite
sectoare cu diferite constructii si amenajari. Vila (locuinta) era întotdeauna amplasata pe pantele
colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era
amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuinta iar gradina era o completare si o
continuare a casei.
Sistematizarea generala presupunea existenta mai multor sectoare arhitecturale cu organizare
simetrica, subordonata unei axe de compozitie generala de câte un edificiu sau de o constructie
decorativa (canal, bazin, colonada) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcatuind
un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de
lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioscuri.

Sectoarele principale ale gradinii erau:

 gradina de agrement sau zona pentru plimbare, situata în fata terasei, cu alei geometrice, dar
nu viguros simetrice, pavate, însotite de numeroase coloane si chioscuri pentru plante
agatatoare, vase si statui;
 zona pentru calarit si plimbari cu lectica, zona ce era caracterizata prin existenta aleilor largi
marginite cu garduri vii;
 parcul sau zona în care erau crescute animale salbatice si domestice.

Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta taierii arbustilor (arta topiara), ce va fi preluata si
dezvoltata mai târziu în gradinile medievale. Speciile folosite frecvent în spatiile verzi ale
resedintelor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente si caduce, pini,
chiparosi, tei, platani, lauri, smochini, duzi, tisa, buxus, trandafiri, specii de pomi fructiferi si diferite
specii de flori.
Gradinile vilelor mai mici, urbane, au preluat si amplificat tipul elen de gradina, aceasta fiind
inclusa în cladire si fiind înconjurata de o galerie de coloane numita peristil. Central se gasea un
bazin sau un canal ornamental, fie o fântâna cu un joc de apa Erau prezente pergolele si coloanele,
vasele si statuile.
Ca specii erau cultivate: buxusul sub forma de borduri tunse, rozmarinul si mirtul, toate
dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. De asemenea erau cultivati
trandafiri, busuioc, lotus sau diverse flori. Exemple: Villa lui Cicero, Villa Lucullus, Villa Sallustius,
Villa.

(Figura 4)

8
Bibliografie:

1. https://climate-pact.europa.eu/about/priority-topics/green-areas_ro
(01.02.2023)
2. https://www.scribd.com/doc/228128419/Amenajarea-spatiilor-verzi#
(01.02.2023)
3. https://dokumen.tips/documents/amenajarea-spatiilor-verzi-5681927fcc9cd.html
(01.02.2023)
4. https://www.gedeus.ro/gradinile-antice-ale-orientului-mijlociu/
(01.02.2023)
5. https://www.google.com/search?
q=spatiile+verzi+in+perioada+antica&rlz=1C1YTUH_enRO1003RO1003&sxsrf=AJOqlz
WeVg0iPbNPCQVm1R0ATEVPOsl8cg:1675321978397&source=lnms&tbm=isch&sa=
X&ved=2ahUKEwiGk6DbpPb8AhXIgP0HHbJGDRYQ_AUoAXoECAEQAw&biw=1920&
bih=937&dpr=1
(01.02.2023)