Sunteți pe pagina 1din 5

Prepozitia.

Locutiuni prepozitionale

Prepozitia este partea de votbire care leaga un complement sau


un atribut de cuvintele determinate.
Prepozitiile sunt :

-simple: cu, de, dupa, in, la, pe.

-compuse:de la, de pe, de langa, despre,intre etc.

In limba romana contemporana,prepozitia cere cazul:

-Acuzativ:marea majoritate a prepozitiilor : pe, la, pana, cu, din


etc.

-Genitiv : contra, asupra ,si prepozitiile provenite din adverbe


articulate,inaintea,inapoia,deasupra,dedesubtul,inauntrul etc.
Aceste prepozitii cer dativ cand se afla inaintea unui pronume
personal,forma neaccentuata (asupra-mi) si acuzativul,cand se afla
inaintea unui adjectiv pronominal posesiv (asupra mea).

-dativ : asemenea,aidoma,contrar,conform,potrivit (provenite


din adverbe) ,datorita ,multumita,(provenite din participii) ,gratie ,
(provenita din substantiv).
Locutiunea prepozitionala: este grupul unitar de cuvinte care se
comporta ca o prepozitie.
Locutiunile prepozitionale cer cazul :

-genitiv:in fata,in spatele, in urma, in jurul etc. Cer cazul dativ


inaintea unui pronume personal(in juru-mi) si cazul acuzativ
inaintea unui adjectiv pronominal posesiv (in jurul sau).

-Acuzativ : faţă de,in loc de ,in afara de,impreuna cu ,conform


cu etc.Aceste locutiuni au drept ultimo termen o prepozitie care cere
cazul Acuzativ.

Cojunctia.Locutiuni conjunctionale

Conjunctia este partea de vorbire care leaga,in fraza,doua


propozitii(de acelasi fel sau diferite) sau,in propozitie,doua parti de
propozitie de acelasi fel:subiecte,nume predicative, atribute,
complemente.
Conjunctiile sunt dupa forma:
-simple : si ,dar,iar,ci sa,ca daca,desi etc.
-compuse :ca sa, ci,si etc.
-coordonatoare: cand leaga partile de propozitie de acelasi fel
sau propozitie de acelasi fel sau propozitiile de acelasi fel,principale
sau secunadare.
-subordonatoare: cand leaga propozitiile secunadare de
propozitiile regente –sa ,ca ,daca ,fiindca ,desi , incat, etc.

Conjunctiile coordonatoare sunt :

-copulative
–si,nici
-adversative
– dar, air,insa,ci (inaintea acestor conjunctii;se pune totdeauna
virgula;cand se afla in interiorul propozitiei,conjunctia insa nu se
desparte prin virgula).
-disjunctive :
sau,ori,fie(cand aceste conjunctii sunt perechi,virgula preceda
obligatoriu al doilea termen; de exemplu : sau scrii,sau citesti).
-conclusive:
-deci,asadar(conjunctia deci nu se desparte prin virgula de
restul propozitiei,in timp ce conjunctia asadar se desparte prin
virgula).
Conjunctia si mai poate fi adversativa(I-am dat banii,si nu mi-a
dat) si conclusive (Glumeste,si nu-mi pasa).Conjunctia iar mai poate
fi copulativa (Dana a maturat,iar Anca a sters praful).

Locutiunea conjunctionala:

--este grupul unitary de cuvinte care se comporta ca o


conjunctie.
Locutiunile conjunctionale sunt :
-coordonatoare:
-copulative :-precum si ;
-adversative :-numai ca ;
-conclusive :-prin urmare ;

-subordonatoare: -fara sa, macar ca, cu toate ca, pana sa,de


vreme ce ,o data ce, pentru ca sa ,etc.

Interjectia

-este partea de vorbire care,folosita exclamativ,exprima


senzatii,stari sufletesti,indemnuri sau reproduce sunete din
natura(onomatopee).
Interjectiile sunt :
-simple :-ah, o, ei, uf, hm, etc.
-compuse: tic-tac, hei-rup,hodoronc-tronc , etc.

Interjectiile simple repetate (cioc-cioc!) nu trebuie confundate


cu interjectiile compuse.
Exista si cateva locutiuni interjectionale: pe naiba,pacatele
mele.
Interjectiile de adresare sunt folosite de emitator pentru a se
adresa direct unei persoane (ma, ba, bre, etc.) sau pentru a atrage
atentia receptorului asupra unui lucru.(hei, bai ,ia, iata, uite etc.)
Dupa interjectie se pot folosi:
-virgula;
-semnul exclamarii.

Interjectiile cu functie sintactica in propozitie nu se despart prin


virgula.Uneori,cand acestea sunt onomatopee,se pune semnul
exclamarii dupa ele.